Analize și opinii

Când mâna tehnocrată va fi spălat dosarele…

Tehnocrații sunt pe final de mandat… Iar presiunea pentru „rezolvarea” unor chestiuni delicate, și nu doar pentru clasa politică (pentru a cărei reîntoarcere în forță la guvernare par a pregăti terenul!), a crescut exponențial. Dovadă, implicarea în rescrierea fățișă a istoriei noastre contemporane, a epurării unor arhive sub motivația unui proces de curățenie în care s-au implicat ca tehnocrați. În care au fost implicați. Și este de neînțeles absența vocilor atât de radicale ale ONG-urilor… Care au sărit să ceară grațierea prezidențială a gurului Bivolaru, dar nu suflă nici un cuvânt despre posibila demarare a unui proces care va elimina din arhive multe pagini…

cutremur-in-justitie-pruna-descuie-dulapul-cu-schelete-se-desecretizeaza-arhiva-sipa

Și ar fi putut fi vorba despre orice arhivă! Tehnocrații tot nu aveau dreptul să decidă „reinventarierea” vreunui document. Pentru că arhivele nu se desfac aidoma unei cutii a Pandorei… Și nu atâta vreme cât pot afecta oamenii vremurilor vizate. Și totuși, tehnoguvernanții au sărit direct la miezurile fierbinți.

Acum este vorba de arhiva fostului Serviciu Independent pentru Protecție și Anticorupție (SIPA), devenit Direcția Generală de Protecție și Anticorupție (DGPA). Mâine-poimâine, însă, „tehnocrații” vor decide poate și „reinventarierea”, cu norme de reclasare, declasare sau chiar distrugere, a Arhivelor Naționale.

Ce caută mâna tehnocrată în arhivele noastre? De ce nu reacționează serviciile secrete mai ales că există suficiente suspiciuni, și nu doar la nivelul comunicării publice, vizând implicarea anumitor ONG-uri, din care își trag seva tehnocrații, în acțiuni dincolo de teoriile conspiraționiste? Sau au ajuns tehnocrații să servească inclusiv aceste servicii, executând acum, pe linia scurtă, o curățenie la locul faptei pentru multe dintre personajele publice și politice?!

Curățarea dosarelor „lor” în lumea noastră îngrijorător de absentă…

Și sunt multe lucruri, nu discutabile, ci intangibile, pentru a fi lăsate la vederea ochiului tehnocrat. Care devine, iată, acel „Big-Brother” de care ne temeam cu toții. De ce acum revizuirea arhivei SIPA? Și de ce într-un cadru atât de strâns, accesibil doar anumitor sfere de interese? Unde sunt analiștii și istoricii în cadrul acestui proces de analiză a arhivelor SIPA? Arhive care oricum nu trebuiau atinse mulți ani de acum înainte.

Și nu este vorba doar de presupunerea „rezonabilă” a intenției (din culpa legislativă a ministrului Justiției, care a avansat această acțiune!), de eliminare a anumitor pagini sau dosare. Oameni și fapte! De șantajare a anumitor magistrați, SIPA ocupându-se la vremea sa de monitorizarea acestora (inclusiv la nivelul de practică în lenjerie intimă a fostei Securități!). Ci și de posibila traficare a anumitor „documente”, poate chiar contrafăcute, pentru a servi anumitor etape (politice) viitoare…

De exemplu, stabilirea unei perioade de „maximum șase luni” pentru analiza arhivelor SIPA (cu posibilitatea prelungirii activității „pentru încă șase luni, dar numai o singură dată”, și apoi ce facem, îi împușcăm pe referenții de semestru?!), denotă nu doar că accesul va fi bine limitat, dar și faptul că „inițiatorii” știu deja unde și ce să prelucreze. Ba, poate chiar s-a realizat „prelucrarea operativă”, iar acum este vorba de o acțiune care doar să dea un cadru legal scoaterii la lumină a anumitor elemente. Și invers, documente (inclusiv contrafăcute) care pot fi acum inserate acolo unde trebuie strecurate… Și poate, nu pentru întâia dată!, mai important nu va fi ceea ce s-a extras, pentru public și pentru activitatea instanțelor, ci tocmai ceea ce va intra!

De altfel, însăși proiectul avansat de Ministerul Justiției dă o serie de răspunsuri vizând scopul, prin precizarea deloc surprinzătoare: „Comisia va putea furniza informații din documentele cuprinse în arhiva fostei SIPA dacă există proceduri judiciare în derulare, la cererea instanțelor judecătorești române sau străine”. Dar de unde știu membrii, mai restrânși ca reprezentare instituțională și, iată, mai privilegiați chiar decât CA-ul Băncii Naționale, ce dosare sunt în lucru în instanțe și ce documente ar interesa procedurile judiciare?

„Comisia” ce ar urma să fie constituită din doi reprezentanți ai Ministerului Justiției, doi reprezentanți ai Administrației Naționale a Penitenciarelor (unde se găsește acum arhiva SIPA), un reprezentant al Consiliului Superior al Magistraturii, unul al Înaltei Curți de Casație și Justiție și unul al Parchetului de pe lângă ÎCCJ. Fără mandatați ai Arhivelor Naționale, fără istorici, singurii care pot decide valoarea de transfer către Arhivele Naționale a „documentele cu valoare istorică”, fără analiști din afara sferei Judiciare, fără reprezentanți ai societății civile, fără referenți din zona protecției datelor personale (în viitoarea analiză urmând să intre și dosarele de personal ale foștilor angajați SIPA). Păi’, cu astfel de practici, CNSAS-ul va putea fi dat exemplu pentru nivelul de transparență!

Această comisie, fără nici o raportare la un minimum de transparență parlamentară, va inventaria arhiva SIPA. Și „va propune structurii de securitate din cadrul Ministerului Justiției”, că doar ofițerii acoperiți pot face asemenea clasificării!, „declasificarea, trecerea la un alt nivel de clasificare sau de secretizare a documentelor inventariate, respectiv distrugerea acestora”.

Autor: Cezar Adonis Mihalache

Sursa: Napoca News

Abonează-te la newsletter