Analize și opinii

Bogdan Alexandru Duca: Unionism cu maia…

Unioniștilor li se promite Basarabia strămoșească dar vor primi în schimb Maia sorosistă.

Nu toată lumea este ușor de păcălit. De ceva vreme, are loc o campanie bine gândită de promovare a Maiei Sandu în România, aceasta fiind pregătită să devină candidatul taberei euro-atlantice la alegerile prezidențiale pentru Cotroceni.

Scenariul pentru anul 2024 este unul destul de simplu și de previzibil: un candidat puternic susținut de PNL și PSD (care vor continua povestea de iubire în numele apărării „valorilor euro-atlantice”) la care se vor adăuga în turul 2, ”cu scârbă”, și UDMR și USR.

În partea cealaltă, George Simion (care va candida- nu vă luați după declarațiile de acum- este singurul prezidențiabil al AUR, plus că nu are alternativă dacă vrea să își țină partidul subordonat), va juca rolul de ”sperietoare” rusofilă. Că Simion nu e omul rușilor ci este de fapt un produs de serie al serviciilor secrete românești, tocmai cu scopul de a ține electoratul naționalist și suveranist blocat într-un naționalism fără finalizare, într-un circ de tip vadimist, iar e un ”secret” știut de orice privitor atent al spectacolului politic românesc.

Însă problema este cu candidatul mainstream: cine să fie? Soluția perfectă părea Mircea Geoană, personaj șters, limitat la ambiția de a fi și el președinte mai mult de o noapte, adjunct de șef la NATO, ceea ce îi dă un statut aparte în provinciala Românie, fără o viziune politică alta decât însăilarea unor lozinci euro-atlantice deja rumegate…

Însă se pare că Dumnezeu are alte planuri cu Geoană, aspectul său fizic din ultima vreme, inclusiv tunsoarea ”a la Davos”, confirmând de fapt zvonurile că acesta poartă un război pentru salvarea propriei vieți de cancer. Ca om și creștin, care am o amintire amuzantă foc cu Mircea Geoană (pe care o voi povesti cândva), nu pot decât să mă rog pentru ca să câștige această bătălie cu boala, așa cum mă rog să nu mai câștige nicio bătălie politică.

De la schimbarea ”look”-ului lui Mircea Geoană a început o campanie nerușinată în mass-media mainstream românească de promovare a Maiei Sandu, semn că în laboratoarele sistemului calul Mircea nu mai e miza.

Astfel s-a tăcut, sau s-au spus enormități despre mitingurile maraton din Republica Moldova contra haosului reprezentat de Maia.

În schimb, România a devenit, brusc, o aliată pasionată a Chișinăului, practic fără să mai existe ieșire a președintelui Iohannis, a premierului Ciucă și a ministrului Aurescu în care să nu fie menționată și Republica Moldova. Nu mai vorbim de faptul că lucrurile nu s-au redus la declarații. Rare sunt ședințele de guvern în care nu se mai decid „ajutoare” pentru Republica Moldova, în fapt, toate, perfuzii pentru menținerea în viață a regimului Sandu.

Maia însăși devine o eroină în paginile presei mainstream românești. Nu există o singură știre negativă sau măcar neutră. Firava sorosistă a devenit o ”La Passionaria” a ”luptei contra lui Putin”, un exemplu de femeie în politică, un model de ”bărbat de stat”. Sau, ca să citez dintr-un ofițer prost acoperit din presa românească:
”Dacă Iohannis e un bărbat mare dar un om politic mic, Maia Sandu este o femeie mică, dar un mare om politic.”
Da, da. Se dă și în Iohannis. Se va da și în alții ca să strălucească mai bine Maia.

Ultima prostie de excitat minți a fost aceea că Maia vrea unirea Republicii Moldova cu România, că Iohannis ar fi fost reticent dar că zeii euro-atlantici ar fi binecuvântat totuși voința luminoasă a Maiei.

Prostii mari cât casa, în contextul în care o astfel de unire ar da peste cap nu doar România ci și întreaga Uniune Europeană, dar….

Însă nu e așa că Maiei Sandu i-a crescut prestigiul? Uite unde se ascundea Alexandru Ioan Cuza. În trupul fragil al unei doamne cu ochi de căprioară și minte de oaie…
Nu m-ar mira ca în 2023 să o vedem pe doamna Maia Sandu cu ….barbă.

În definitiv, o Maia cu barbă ar fi o împletire reușită a tradiției românești, a voievozilor bărboși, cu valorile euro-atlantice, ale femeilor cu barbă și bărbaților cu ruj….

Autor: Bogdan Alexandru Duca