Desconsiderarea cadrelor didactice, foarte evidentă în societate, este un simptom puternic al halului în care suntem.
În comentariile la postarea precedentă apar argumente teribil de triste contra creșterii salariilor profesorilor.
Un argument este că lucrează ”puțin”.
Da. Norma de lucru este 19 ore pe săptămână, dar sunt ore de muncă epuizantă.
Niciunul care nu a stat la catedră nu știe ce înseamnă să administrezi o clasă de 25-30 de copii sau adolescenți, încercând să îi convingi să facă ceea ce nu le place: să învețe.
Apoi toate orele acestea necesită o pregătire, care practic triplează timpul efectiv de predare. Ca să nu mai vorbim de birocrația aferentă…
Da. Aveți dreptate, pregătirea aceasta e slabă sau chiar lipsește…
Dar aici vă întorc cinismul: aveți profesorii pe care îi plătiți.
Nu poți să te duci cu 10 lei în buzunar la magazin și apoi să înjuri magazinul că nu ai cumpărat un kilogram de somon. Sau poți, dar asta îți pune și mai mult în valoare nesimțirea….
Ca un profesor să se pregătească, trebuie să își permită să o facă.
Știu, pentru majoritatea românilor intratul într-o librărie este un eveniment rar, dar și atunci puteți conștientiza că în librării nu se dau cărți gratis….
Și, în ciuda imaginarului colectiv românesc, care crede că profesorii sunt doar niște vânzători la mega image, dar cu studii superioare, profesorii trebuie să citească ca să fie mai buni.
Dar….da, voi plătiți profesori ca să nu citească, că nu le dați bani și de asta. Și după aia tot voi boscorodiți….
Ce e și mai greu de înțeles de mulți români este faptul că o societate fără elite este ca un bolnav în moarte cerebrală.
Iar elitele se fac în școli și cu ajutorul școlilor, în ciuda unui imaginar pastoral că orice cioban ar fi filosof și că satul românesc naște genii…
Stați liniștiți: satul românesc naște bețivi, analfabeți funcțional și superstițioși, păgâni care spun ”Hristos a înviat” și taie porcul de Crăciun….
Toate elitele, provenite de la țară sau din oraș, s-au format la școli, cu ajutorul unor profesori și a unor biblioteci. Altă cale nu există.
Nimeni nu se naște Eliade, Cioran sau Eminescu. Se devine cu ani întregi de studii. Și Țuțea ca să spună bazaconiile lui cu babele înțelepte a citit rafturi de cărți și a tocit praguri de școli.
Și nu e vina filosofului Cișmigiului că pentru mulți dintre voi gândirea lui se rezumă la două- trei ”tweet”-uri cu prostioare șarmante….
Și dacă se leagă cineva că îl ”denigrez” pe Țuțea, îl provoc la o polemică pe baza antropologiei acestui filosof…
Ah, și „Miorița” în varianta aia filosofică de o știm toți este prelucrată de un intelectual și un boier (că știu că multor cititori ai mei nu le plac nici aceștia- deh, ce nu miroase a grajd nu e patriotic): Vasile Alecsandri.
În momentul de față, România nu mai poate genera elite. Generează progresiști și generează pășuniști.
Generează papagali care își pun 138 de piercinguri pe corp și știu cum să fumeze un joint bine făcut și, într-un vocabular limitat, romglez, emit niște păreri mediocre….
Generează niște oi și capre patrioate, care au redus creștinismul la lumânarea magică și un mecanism vrăjitoresc de utilizare a slujbelor religioase și care debitează solemn o ”cultură generală” fundamentată istoric pe opera lui Sergiu Nicolaescu, filosofic pe niște citate din Osho sau Țuțea, cultural pe 3 poezii din manual de Eminescu…
Ambele categorii se lasă duse de nas pe coclaurii ei…
Coclauri care arată tot mai jalnic. Vă dați seama că Vadim Tudor, o caricatură a vremii lui, pare deja zeu din pantheon pe lângă cuplul divorțat Georgel și Șoșo?
Ei bine, ca să ieșim din fundătura asta singura speranță, și aia mică, este să investim în școală.
Alta nu e.
Iar investiția în școală presupune bani și respect. Adică tot bani: căci pentru respect trebuie bani.
Autor: Bogdan Alexandru Duca
Adauga comentariu