Analize și opinii

Bogdan Alexandru Duca: De ce ne-am modernizat prost?

Asta e o altă chestiune importantă când vorbim despre modernizarea unui popor: capacitatea de a depăși o economie de supraviețuire.

Modernitatea exclude din oficiu economia de supraviețuire, logica lui ”am un porc și după ce îl tai, trec cu el iarna”, ”am o boltă de vie și cu el îmi fac vinul de peste an”, ”pun un butoi cu varză și mă ține până la anul”.

Știu, ne plac imaginile astea idilice și le reproducem acum, dar din moft, nu din necesitate. Ne facem zacusca noastră că „e mai bună” decât cea din comerț.

Dar repet, e deja un moft modern, ca și agro-turismul.

În fapt modernizarea înseamnă urbanizare, industrie și comerț.

De asta, trebuie spus, cea mai mare piedică pentru modernizarea României a fost una din reformele cele mai aplaudate de români: reforma agrară.

Reforma agrară, sau mai bine spus, reformele agrare (că a fost și cea a lui Ferdinand I), au fost o nenorocire.

Mai întâi pentru că au avut un impact negativ asupra marilor proprietăți, singurele capabile să ofere o producție agricolă ce să permită dezvoltare economică și comerț.

Apoi, pentru că au împiedicat pentru câteva generații, țăranii să se mute la oraș, să caute joburi în meșteșuguri, să impulsioneze industrializarea.

Primind niște hectare de pământ, familiile de țărani au fost încurajate să rămână în logica economiei de supraviețuire. Și pentru una/două generații au avut suficient ca să nu moară de foame sau să se gândească la o alternativă la viața de țăran și suficient de puțin, pe de altă parte, ca să nu poată să facă agricultură profesionistă, de calitate, care să aducă plus-valoare.

România a trăit- cum spunea un politician de la sfârșitul secolului XIX- ca țară bogată când aveam ploi și țară săracă când aveam secetă.

Exact ca orice stat antic sau medieval, într-o lume deja obosită de prosperitatea industrială….

Satul nu este un bun stimulent pentru nimic, în ciuda literaturii ”pășuniste”, toată scrisă de orășeni, ce îl idealizează.

Școala e și rămâne proastă pentru că nu trebuie carte să mulgi vaca, bisericile sunt infestate de tradiții și superstiții păgâne, iar preotul, intelectualul satului, nu are nicio motivație să se depășească pe sine și să ridice ”nivelul maselor”.

Cum spunea Marin Preda- romanul Moromeții fiind tocmai romanul sfârșitului acestei iluzii, a ”eternității sătești”, timpul pare să aibă răbdare la infinit când ești prizonierul universului rural, dar de fapt, el trece pe lângă tine și trebuie, ca Moromeții juniori, să fugi la oraș ca să îl poți prinde din urmă….

Autor: Bogdan Alexandru Duca

sursa: bogdanduca.org

Despre autor

editor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Partial adevarat.Sa nu uitam insa ca tocmai aceste mici ferme au ajutat la supravietuirea fizica a multora dintre noi.Si ajuta.Economia e strabatuta ciclic de crize, crize care pun pe drumuri o multime de oameni.Sansa lor e tocmai acea mica proprietate.

  • …nu am nici chef si nici timp de o argumentare contra dar ceea ce se spune mai sus este o ineptie… iar expresia ”modernizarea înseamnă urbanizare, industrie și comerț” este cireasa de pe tort… in ziua de azi poti sa stai in Cocîrlați si sa produci milioane de euro pe an… sau asta n-o fi tot ”modernizare”? o gindire elitista, nociva, toxica si descurajatoare, emisa cu scopul clar de a defaima, de a inhiba initiativa si antreprenoriatul posibil IN ORICE MEDIU social, nesupus, in epoca moderna, limitarilor geografice… sau conditionata de apartenenta la ”urbanism”… pe scurt, o I D I O T E N I E…