Dictatura nu mai e de mult o doar o amenințare, ci o situație de fapt. Se vede, se simte, dar prea puțini mai sunt interesați de libertate, alții s-au declarat deja învinși, nu mai vor și nici nu mai pot să lupte. Nu e vorba doar despre mecanisme, ci de o epidemie.
Iată, Iohannis și Orban au schimbat fața României punând o oglindă mincinoasă numai în două luni. Dintr-o dată, dintr-o țară cu cea mai mare creștere economică din UE, cu creșteri spectaculoase ale PIB-ului, ale salariilor și pensiilor, ale agriculturii, turismului, investițiilor, atragerea fondurilor europene, a nivelului de trai, într-o țară în criză, în prăbușire, care trebuie să facă sacrificii. Printr-un truc propagandistic a fost prăbușit leul, prin câteva pretexte de plăți urgente – care puteau fi prinse în bugetul din anul viitor -, s-a trecut artificial la împrumuturi exorbitante de la bănci, cu dobânzi foarte mari, tocmai pentru a îmbogăți de fapt acele bănci, hămesite, cu bani publici.
Iar acum dovada bugetului de stat: tăieri drastice în zonele esențiale – educație, sănătate și dezvoltare! Măriri masive la armată, interne, toate serviciile secrete și Președinte – adică întregul sistem de forță, ca și cum am fi în război. Suntem în război, dar un război împotriva poporului român. Că primejdiile cele mai mari sunt lipsa educației pentru tânăra generație și starea precară de sănătate a națiunii – nu le poți apăra nici cu rachete nici cu transportoare blindate, nici cu SRI, SIE, SPP, STS.
Este clar, clar, că se modernizează închisoarea numită România, se fac investiții masive pentru viitorul ei de aur. Pițipoanca Ludovic Orban, după un to do list scris în laboratoare, dă ordine Parlamentului, ce să facă și ce să nu facă, amenințând de fapt cu represiuni cu epoleți. Pe partea cealaltă, Predoiu de la justiție vrea revenirea la protocoalele secrete și practicile DNA de poliție politică, dând declarații fără jenă împotriva transparentizării actului de justiție. PSD-ul, trecut într-o opoziție bizară – deși este cel mai puternic partid din parlament – pare pe zi ce trece tot mai neputincios, reacționând slab la agresivitatea unui PNL care are în parlament jumătate din mandatele PSD.
Singura formă de protest – ieșirea în stradă. Dar, cine? Sindicatele n-au mai făcut-o de decenii, liderii sindicali fiind și ei în complicitate, aceiași de 30 de ani, tot oamenii sistemului. Doar proteste spontane cum au fost ieri cele din justiție când au fost atinși la pensii, din disperare.
Suntem în dictatură. Cu o finanțare uriașă, procentual cea mai mare din Europa, serviciile secrete și instituțiile de forță și-au făcut și își vor face treaba foarte bine, împotriva poporului. Nu mai există pentru ele de mult Constituție și nici popor: cine plătește, comandă muzica – dictatura. Ca o turmă prinsă în laț, poporul și-a votat călăii de două ori anul care trece, condus în iadul urii, care l-a orbit. O dictatură acceptată. Va suferi, el, poporul? Da, așa a ales! Se va putea elibera, oare? Șanse din ce în ce mai mici.
Autor: Aurelian Pavelescu
Sursa: Aurelian Pavelescu Facebook
Si asta ce este?
Fenomenul Pitesti la scara nationala.