Din orice parte aș privi lucrurile, mi se pare că, totuși, cea mai tare caracteristică a guvernărilor din ultimii ani este „secretomania”. A început în perioada așa-zisei pandemii, s-a certificat că … „mergeeee!!!” și a devenit regulă. Dar nu e nimic anormal aici… nemaiexistând presă, decât pe ici, pe colo, și nu neapărat prin părțile esențiale, publicul află rapid, cu toate amănuntele lacrimogene posibile, că familia Ibacka se rupe în două iar Cabral și Andreea, triști însă determinați, pleacă pe cărări diferite, dar același public habar n-are cam câți bani se scurg din bugetul secătuit al patriei către alte orizonturi, nici de ce naiba suntem noi brusc cei mai mari consumatori de SAFE, bașca cei mai iubitori de carne braziliană și nici în ce dulapuri își ține Nicușor Dan viitorii premieri.
În acest context, nu poți să nu te întrebi… de ce naiba tocmai Tomac? Sigur, dacă ar candida la președinție, n-ar fi nicio mirare: ne uităm la profilul câtorva președinți renumiți și, când ajungem la „statuie din bronz, acoperită cu foiță de aur, de șapte metri înălțime”, zicem că orice este posibil! Dar… o fi oare potrivit Eugen Tomac să fie PREMIER ÎN ROMÂNIA? Nu-mi spuneți, vă rog, că este un as al economiei (că acolo e flegmonul care doare cel mai rău) în calitate de absolvent al Universității din București, Facultarea de istorie, în 2003, apoi redactor la revista Magazin Istoric, între 2004 și 2006, apoi expert pentru relațiile cu românii de pretutindeni în cadrul Administrației Prezidențiale, între 2006 și 2007, apoi consilier de stat în cadrul Cancelariei Președintelui României între 2009-2012, apoi președinte al Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării din Camera Deputaților, între 2012-2019, apoi membru în Comisia pentru Cultură și Educație, Comisia pentru ocuparea forței de muncă, Comisia specială pentru Scutul democrației europene (a se citi în loc de scut: „cea mai împuțită cenzură”) , în Delegația la Comisia parlamentară de asociere UE–Republica Moldova, precum și în Adunarea Parlamentară Euronest, din 2019, de când s-a ales europarlamentar și, în sfârșit, Consilier onorific al Președintelui României pentru relația cu românii de pretutindeni din octombrie 2025… Nu prea are treabă cu economia, mi se pare…
Acum zic și eu: avându-se în vedere acest CV al premierului preferat de Nicușor, oare care va fi PRIORITATEA GUVERNULUI TOMAC și cine-i va întocmi programul, având în vedere că el nu se pricepe și este dăcât președintele unui partid-fantomă, care a trecut prin ultimele alegeri parlamentare din România precum acceleratul printr-o haltă, fără să lase vreo urmă? Reforma? Economia înțepenită a României? Finanțele vlăguite? Măsurile sociale? Învățământul și sănătatea? Sau consolidarea prieteniei româno-moldoveano-ucraineane prin donații din ce în ce mai substanțiale? Nu de alta, dar pentru președințelul nostru Maia&Zele par singurii în compania cărora se simte confortabil și poate chicoti fără limite, deoarece în acest trio el e ăla cu mălaiul și ceilalți doi îl tolerează, în timp ce-i arată, discret, buzunarele goluțe, așteptând realimentarea…
Autor: Luminita Arhire
Sursa: Luminita Arhire Facebook
Adauga comentariu