Motto: „Iadul este gol şi toţi diavolii sunt aici.” William Shakespeare
Iadul nu este un loc ci o stare. Nu este un loc – ci o situaţie. Nu are geografie şi spaţiu ci istorie şi timp.
Iadul e un concept religios – dar care oglindeşte cumva lumea reală. El este oglinda lumii reale în care se vede răul.
Iadul nu este creat de Dumnenezeu ci este o realitate produsă de om: spun teologii. Iadul este ca şi răul – rezultatul actelor noastre. Actele noastre produc efecte – ce semănăm şi creştem, culegem.
Nu avem în toate textele Scripturii o descriere a Iadului: dar ştim criteriile despre cum se produce Iadul. Ştim cauzele producerii lui.
Iadul este un rezultat al actelor noastre – noi cei care predeterminăm această situaţie.
Dar cel mai important: Iadul ca şi Raiul sunt situaţii ale unei relaţii cu celălalt. Adica Iadul nu e o Cetate şi o politică. O politică a cetăţii.
William Shakespeare spune exact – Iadul este gol şi toţi diavolii sunt aici. Căci diavolii suntem noi – sunt cu noi permanent. Diavolii sunt ca nişte animale pe care le domesiticim sau le ţinem în cuşti şi din când în când îi scăpăm. Diavolii sunt în noi.
Ştiţi arhitectura Infermului construit de Dante: s-a învăţat la şcoală. Sau nu? Divina comedie cuprinde: Infernul, Purgatoriul, Paradisul. Rămânem la Infern. Să vedem ce-mi mai amintesc din liceu.
El arată aşa:
– Primul cerc: aici ai toţi cei nebotezaţi, păgânii şi marii filozofi și poeți greci care s-au născut înaintea lui Hristos. Sunt cei mai puţin nevinovaţi.
– Al doilea cerc: desfrânaţii şi păcătoţii din dragoste. Nu stau rău nici ei.
– Al treilea cerc: mâncăii – cei ce nu cunosc cumpătarea în desfătările trupești. Consumerismul obscen.
– Al patrulea cerc: zgârciţii şi risipitorii: cei ce acumulează fără noimă şi risipesc aiurea.
– Al cincilea cerc: furioşii, cei ce nu au răbdare, cumpătare şi se aruncă să judece iraţional şi violent. Plin de furioşii politici.
– Al şaselea cerc: ereticii, blasfemitorii, scepticii.
– Al şaptelea: violenţii, sinucigaşii şi cămătarii: toţi cei care aduc violenţa faţă de aproapele lor. Bancherii sunt aici.
– Al optulea cerc: proxeneţii, linguşitorii, ghicitorii şi simoniacii, adică cei ce fac trafic, comerţ cu valor spirituale. Un soi de cercul experţilor şi influiensărilor
– Al nouălea cerc: trădătorii – cei ce stau lângă Lucifer. Elita actuală e acolo.
Dacă ne uităm atent: Arhitectura Infernului dantesc – Arhitectura Iadului – ne descrie perfect lumea actuală. Doar că răsturnată. În raport cu valorile lumii în care trăim azi – cu cât suntem mai sus în ierarhia lumii actuale cu atât suntem mai în fundul iadului.
Adică: valorile actualei lumi sunt valorule ultimelor cercuri din Infern. Oamenii model de azi în Infernul dantesc ar fi mai aproape de Lucifer. Nu cred că e cazul să traduc sensul fiecărui cerc infernal.
De aceea eu susţin că Hristos nu mai poate învia într-o lume ca a noastră: nu are pentru ce. De aceea cred că creştimismul deja e distrus şi dizolvat de tipul de societate contruit de noi – profund anticreştină. Poate e mai bine aşa. Hristos poate învia strict cât să mai poată fi răstignit o dată cu acelaşi patos: Hristos mai poate învia doar ca divertisment pentru noi – aşa e în Iadul nostru construit pe consum, acumulare, trădare, individualism, darwinism social, hetereală violentă, plăcere şi simonism al divertismentului .
Maxim ce putem spera este să ajungem în Purgatoriu.
A invinge Iadul ce înseamnă? Există un moment în cultura creştină – Hristos moare şi înainte de Înviere vizitează Iadul, starea de Iad. Cum îl învinge? Aducând învierea, viaţa: o metaforă puternică.
Iadul poate fi învins doar de ceea ce aduce viaţa – în toate formele ei.
Ştiţi care a fost primul cuvânt rostit de Hristos cînd a înviat? Pace! Nu Dragoste, Credinţă sau Speranţă ci Pace. De ce Pace? Pentru că Pacea e condiţia de bază, minimă, ca să poţi construi Cetatea. Sau măcar Purgatoriul.
Doream să spun că m-am apucat de recitit Dante – Divina comedie.
Autor: Vasile Ernu
…de ce sa mai invie Hrisos? sa-si faca un selfie o panarama blonda sau un pacalici de vlogger? cu like-uri si pisicute ori ”pipicei”? sa fim seriosi… si de s-ar intimpla ”minunea”, realizati ce vor face saltelistele de pe ecranele tv? ce isterie si live-uri? ce rating-uri la prime time? ma uit la lume de o viata… de cind cu smart-urile si conexiunile de banda larga s-au dus si si acele putine motive sa putem spera macar intr-o ”venire”… cit despre Dante si ale lui cercuri, tot ca o constatare personala, vad ca tot mai multi romani se ”bat” sa faca parte din cit mai multe ”cercuri”, incepind cu cel de-al treilea, pentru apartenenta caruia isi fac micro-credite pentru Craciun si Pasti si terminind cu cel de-al noualea unde ma_ciuca, ”primul ministru”, s-a inscris cu succes, ducindu-si tara si conationalii spre un razboi care ne va pirjoli… a fi in cercurile de la trei si pina la noua, este un sport national… uitati-va in jur, uitati-va la tv, uitati-va pe social media… veti vedea ”lupta” de a ”intra” a semenului nostru, al celui de linga noi, a noastra insine… ”afluenta” masiva la biserica, mai ales in ultima vreme, nu vine dintr-o crestere a credintei ci din speranta desarta ca Hrisos ne va prelua pacatele iar noi, dupa spovedanie, vom fi iarasi ”curati”… curati, ca s-o luam de la capat… cu pacatele… puna la urmatoarea spovedanie… si tot asa… sa va ”spui” ceva ”credinciosilor”… Hristos NU VA PREIA pacatele… ramineti cu ele in veci… indiferent de spovedanii, de danii, de ”donatii catre fratii de la nord”, de crucile aproximative, fugare si conjuncturale NU VETI FI IERTATI… o greseala, un pacat, un accident, da! poate si este iertat… insa… cind se intimpla un ”cerc” al pacatului, cind perseverezi si repeti iar si iar acele pacate, crezind ca spovedania te absolva si poti sa faci la infinit acele mizerii, pentru tine, ”credinciosule” NU MAI EXISTA IERTARE… esti stricat si pe tine scrie o singura destinatie, Infernul… nu vei ”beneficia” nici macar de halta Purgatoriului… asa ca succes ”credinciosilor” ca eu, acum, va las urindu-mi o zi buna…