Anca Radu: Se strânge lațul?

Medicii români, cu excepțiile aflate într-o minoritate de tip marjă de eroare, sunt absolut disperați când aud despre perspectiva încetării minciunii globale Covid, pur și simplu sunt la limita turbării – ies peste tot să ne explice cum chiar dacă auzim că se termină, nu e chiar atât de simplu, încă nu e sigur, la noi nu se poate, chiar dacă la nivel mondial se renunță la abuzurile denumite „măsuri sanitare”, efectiv sunt paralizați de groază cu gândul la posibilitatea de a exista un final al minciunii și al genocidului. Știu ei foarte bine de ce. Iar disperarea vine din faptul că și noi știm, și ei sunt perfect conștienți de asta.

Buze aplicate apăsat pe fesele medicale ale Guvernului

Toți medicii din specialitățile vizate sunt paralizați de groază atunci când trebuie să confirme dificultățile de oxigenare ale pacienților cu afecțiuni de așa natură. Orice provocare le puteți întinde dinainte bravilor eroi în halate de baie, dar nu dificultăți de oxigenare! Exclus! Să vă intre bine în cap, nimeni nu are dificultăți de oxigenare, nimeni! În legătură cu respirația, singura formulă de diagnostic admisă este „Se sufocă, ne imploră, regretă” și se utilizează exclusiv în secțiile ATI. Căci de doi ani de zile 99.9% dintre parafele medicilor din România au fost înlocuite cu buzele deținătorilor de drept de practică și se aplică apăsat pe fesele medicale ale Guvernului după examinarea îndelungată și aprofundată.

Vă veți aminti

Sunteți tot mai puțini cei care nu mai concepeți viața fără o cârpă pe față, dar celor care ați mai rămas în „activitatea civică” vă promit că veți ajunge ziua când copiii voștri vă vor privi cu aceeași căutătură bovină cu care unii îi privesc acum pe cei care nu poartă mască pe stradă sau nu se sigilează destul de bine cu ea în spații închise, după idei paranoice. Și vă vor privi copiii voștri cu această căutătură bovină exact în momentele în care vă veți zbate pentru fiecare gură de aer, ca să știți la ce e bună respirația – pentru că viața e dreaptă, dar dură până la violență.

Contorsiuni logice și vedete clarvăzătoare

Să o ții la infinit cu versul conform căruia „amenințarea războiului e alarmă falsă, pentru că nu mai este posibil un război”, explicând tot tu în paralel cât sunt de disperați coordonatorii dictaturii sanitare să scape de răspundere înseamnă să ai rotițele bine încremenite.

Cei care susțin inepția asta cu imposibilitatea declanșării războiului probabil nu percep disperarea ăstora la adevărata ei dimensiune – că le-ar fi tuturor mai comod să ascundă totul sub preș inducând frica de război, dar rămânând la nivel de amenințare, nu e niciun dubiu, dar cu tensiunea socială ieșind prin tavan, cu sărăcia în continuă adâncire, cu perspectiva unei crize alimentare puse cu mâna în baza tâmpeniilor „ecologiste” la care în mod clar nu vor să renunțe, forțând și o criză energetică în aceeași idee, cu adevăruri grele care încă mai au de ieșit la suprafață în privința genocidului în plină desfășurare, să dai garanții despre imposibilitatea declanșării unui război de către niște scelerați care, tocmai am spus, au de acoperit un genocid, este prostie crasă, specifică idioților care vor să pară speciali și vizionari. nimeni nu poate da garanții de niciun fel în acest moment, nici într-o direcție, nici în cealaltă.

Credințele astea mistice despre cum totul este planificat milimetric pentru următorii 35.345.766 de ani și niciun fir de praf nu se mută cu vântul niciun pixel mai încolo sunt deja caraghioase – de acord, psihopații din principalele centre de putere vor să fie dumnezei, dar dacă îi și privim ca fiind dumnezei, înseamnă că și noi suntem drogați bine.

Disperarea nu are nimic predictibil în ea, de-asta se numește disperare, iar luată la pachet cu noțiunea de genocid, numai scenarii garantate nu produce.

Autor: Anca Radu

Sursa: art-emis.ro