În anii ’90, intelectualitatea anticomunistă susținea la unison principiul “restitutio in integrum”. Să se dea înapoi tot ce au luat comuniștii, chiar dacă asta însemna să dai oamenii afară din case și să retrocedezi averi uriașe, într-atât de mari încât niciun proprietar nu ar fi avut cum să le acumuleze prin propria muncă.
Ei bine, dacă îi întrebi pe aceiași intelectuali ce cred despre problema palestiniană, cu greu îl vei găsi pe unul care să nu spună că toți palestinienii care au fost expropriați, expulzați și băgați la pușcărie – asemănarea cu anii ’50 e pur întâmplătoare – trebuie să stea cuminți în pătrațica lor și să nu fie teroriști. Punct.
Altfel, tot ce urmează să li se întâmple e pe deplin justificat și o să li se întâmple numai și numai din vina lor. Că dacă ei ar sta cuminți și nu ar mai cere să li se dea înapoi nu toată țara, ci măcar o treime din ea, războiul dintre civilizați și necivilizați s-ar termina. Cu victoria totală a civilizaților, firește.
În concluzie, proprietatea unui burghez civilizat trebuie apărată prin orice mijloace și restituită, în integritatea ei, în caz de confiscare, indiferent de modul în care a fost dobândită. Orice altă proprietate nu mai e nici sfântă, nici inviolabilă, iar cine contestă acest principiu al inegalității dintre oameni și drepturile lor de proprietate nu poate fi decât comunist sau terorist.
Autor: Alexandru Racu
Adauga comentariu