Analize și opinii

Alexandru Racu: „Prin sfințenie femeia poate fi oricând mai presus de preoți și episcopi, mulți dintre ei nevrednici.”

Acum, serios, care e baza teologică a afirmației ÎPS Teodosie referitoare la incapacitatea femeii de a se ruga neîncetat? Să înțelegem din asta că doar Sfântul Dimitrie cel Nou a ajuns la rugăciunea neîntreruptă, nu și Sfânta Parascheva? Din câte știu eu, în Ortodoxie femeia e egală cu bărbatul în ceea ce cu adevărat contează, adică în capacitatea de a se sfinți și de a se îndumnezei prin harul dumnezeiesc și rugăciunea neîntreruptă. Pentru că scopul vieții creștine nu e să devii preot sau episcop, funcții ecleziale rezervate bărbaților, ci sfințenia și îndumnezeirea, accesibile în egală măsură bărbaților și femeilor.
De altfel, asta e și problema feministelor: că în loc să ia împărăția cerurilor cu năvală, urmând marilor nevoitoare, ele stau să se certe cu bărbații pentru funcții ecleziale. Poate că în lume atitudinea asta are uneori rostul ei, dar în Biserică e cu totul deplasată, tocmai în virtutea faptului că prin sfințenie femeia poate fi oricând mai presus de preoți și episcopi, mulți dintre ei nevrednici. De altfel, în ceata sfinților cea mai mare este cea care este mai cinstită decât heruvimii, și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii.
Or tocmai aspectul ăsta trebuie subliniat atunci când polemizăm cu un anume tip de feminism. Că femeia și bărbatul sunt egali în capacitatea de a se ruga și de a se îndumnezei și că asta contează, de fapt, restul fiind preocupări lumești, străine de Duhul Bisericii. Probabil că asta crede, de fapt, și ÎPS Teodosie, căci tind să cred că vorbim doar de o exprimare neinspirată, dar care, firește, a pus pe jar lumea bună.

Abonează-te la newsletter