Eu nu înțeleg de unde a răsărit această idee că opoziția față de inițiativa lui Papahagi & co. e o formă de anti-intelectualism, la limită o nouă mineriadă?
Printre cei care se opun inițiativei lui Papahagi se numără și intelectuali, inclusiv subsemnatul. Am studii în străinătate, carte publicată în România și articole ISI, predau în învățământul superior și comentez actualitatea politică și religioasă de mai bine de 15 ani. Nu mă număr printre cei care consideră că merită statuie pentru toate astea sau că toate astea mă îndreptățesc să mă apuc să schimb rânduielile Bisericii după cum mă taie pe mine capul meu de intelectual. Întreb doar care e definiția intelectualului cu care operează cei care îi acuză pe oponenții inițiativei lui Papahagi de mineriadă împotriva intelectualilor.
Precum tânărul din Evanghelie, zic și eu că pe toate acestea le-am păzit din adolescență și întreb ce anume îmi mai trebuie ca să mă pot numi intelectual? Trebuie să îmi elibereze Papahagi diploma de intelectual? Trebuie să mă hirotonească Pleșu intelectual? E intelectual doar cine zice Pleșu că e intelectual, în timp ce toți ceilalți sunt mineri?
Dacă tot ne dăm intelectuali, poate facem totuși un minim efort de clarificare conceptuală și de definire a termenilor pe care îi folosim. La fel cum nu e nimic ortodox în afirmația “nu e cu adevărat ortodox cel ce nu vrea să sărbătorească Paștele cu toți creștinii, indiferent dacă sunt sau nu ortodocși”, tot astfel nu e nimic intelectual în afirmația “cine nu e cu noi e împotriva noastră și cine e împotriva noastră e împotriva intelectualilor și a intelectului”.
Astfel de afirmații sunt o jignire la adresa intelectului. În măsura în care există o contestare, ea nu îi vizează pe cărturari, scriitori, istorici, filosofi, teologi și pe toți cei care se dedică, într-o formă sau alta, spiritului și culturii, ci vizează tocmai această caricatură de intelectual ce pretinde nu doar dreptul exclusiv de a rândui viața politică și religioasă a poporului, asemeni regelui filosof din Republica lui Platon, ci și dreptul exclusiv de a stabili cine e și cine nu e intelectual.
E vorba, așadar, nu de “atac la adresa intelectualilor”, ci mai degrabă de ridiculizarea unui personaj comic și expirat, fabricat în laboratoarele NEC-ului, Dilemei și GDS-ului, care stabilește el cu cine trebuie să voteze poporul, când are și când nu are voie să protesteze, când și cu cine trebuie să prăznuiască Biserica, cum și cu cine au voie să se împărtășească ierarhii Bisericii, în fine, cine e și cine nu e intelectual. Iar când îl întrebi cu ce putere face toate acestea și cu ce criterii operează, îți dă de înțeles că el e intelectual pentru că pe el l-au uns Pleșu, Patapievici și Liiceanu, pe tine nu, iar ungerea asta (cu cremă pour le corps) ține loc de orice criterii.
Autor: Alexandru Racu
Adauga comentariu