Analize și opinii

Alexandru Racu: „Asta în cazul în care partidul însuși nu suferă de cancer în metastază, fiind atât de infilitrat de securiști, încât nu mai găsești trei băieți de nădejde ca să păzească o urnă”

Tind să cred că e un dosar instrumentat, poate chiar fabricat, un dosar care ne ajută să înțelegem două lucruri:
Întâi de toate, există o categorie de profitori ai pandemiei – atât producătorii de plexiglass, dezinfectanți, măști, combinezoane, termoscanere, kituri de testare ș.a.m.d., cât și responsabilii cu achizițiile din administrația publică locală și centrală – care au tot interesul să întrețină o stare de panisterie. La aceștia se adaugă și producătorii viitoarelor vaccinuri, mass-media care face rating din știri apocaliptice, supermarketurile care au ocazia să-i înghită pe micii producători, Amazonul care și el are ocazia să înghită micile librării ș.a.m.d. Și lista poate continua cu alte categorii de persoane și categorii profesionale care nu sunt neapărat motivate de interese pecuniare.

În al doilea rând, tind să cred că acest “dosar” care tocmai acum a ieșit la iveală ne ajută să înțelegem și ce s-a întâmplat atunci când s-au numărat voturile pentru Sectorul 1. Iată care e ipoteza mea (e doar o ipoteză):
După cum am precizat în urmă cu câteva zile, în SUA, presa democrată de tip CNN respinge acuzațiile de fraudă lansate de Donald Trump cu următorul argument: nu poate fi vorba de fraudă, deoarece voturile sunt numărate ÎMPREUNĂ de democrați ȘI republicani. Nouă, din contră, ni s-a spus că nu poate fi vorba de fraudă atâta timp cât voturile sunt numărate, cot la cot, de un procuror, prin definiție imparțial, și de niște tefeliști de la USR, al căror obiectiv declarat e o Românie fără hoție. Acest mod de a număra voturile e cea mai bună garanție împotriva fraudei. Abia participarea la numărătoare și a pesediștilor, a.k.a. “tâlharii roșii”, așa cum i-a numit ambasadorul lui Trump în România, poate stârni motive de suspiciune, pentru că se știe că pesediștii sunt prin definiție hoți. Deci cel mai sigur mod de a îndepărta orice suspiciune cu privire la corectitudinea alegerilor este excluderea pesediștilor de la numărătoare. La ei, corectitudinea alegerilor e garantată de faptul că roșii, adică republicanii, participă la numărătoare. La noi e invers: corectitudinea alegerilor e garantată de faptul că roșii, “tâlharii roșii”, adică pesediștii, nu participă la numărătoare.

Dar să ne gândim un pic: ar fi fost posibilă mânăria de la Sectorul 1, al cărei echivalent american CNN-ul se jură că nu există, dacă PSD-ul ar fi fost un partid normal, pe măsura puterii relative pe care continuă să o aibă pe scena politică din România? Dacă ar fi fost un partid ai cărui membri de nădejde acționează în funcție de interesele partidului, nu în funcție de cum zăngăne cătușele?

Ca să înțelegem lucrurile mai bine, încercați să vă imaginați scenariul de la Sectorul 1, pe care l-am putut viziona la Antena 3 (cel mai probabil datorită bunăvoinței unei facțiuni rebele din servicii), mutat în context american, undeva prin statul Georgia. Niște tefelei democrați care umblă prin sacii cu voturi însoțiți doar de un procuror imparțial, iar asta în condițiile în care diferența oficială dintre candidați e doar de câteva sute de voturi.

Ce ar face un partid normal condus de un lider normal? În primul rând, partidul cu pricina ar pune străjeri la voturi niște oameni care sunt gata să moară de gât cu tefeleii democrați care vor să facă numărătoare imparțială pe stil nou. Niște oameni cu vechime în partid, a căror carieră profesională este pe deplin legată de partid, al căror destin personal se identifică cu partidul, niște străjeri a căror carieră s-a terminat dacă închid un ochi cât timp fac de strajă, niște câini de pază devotați până în măduva oaselor partidului și liderului său și care sunt gata să sfâșie pe loc orice tefelist căruia i-ar trece prin cap să bage mâna în sac ca să facă numărătoare imparțială pe stil nou. Un partid există doar dacă are și astfel de oameni, îndeajuns de mulți, iar niște partide mari, ca Partidul Republican din SUA și Partidul Social Democrat din România, au de unde să aleagă astfel de oameni de nădejde.

Iar în ipoteza în care useriștii / democrații ar încerca totuși să umble la saci, ca să facă numărătoare imparțială pe stil nou, cum ar reacționa, într-o lume normală, pesediștii, respectiv republicanii, puși să facă de strajă la secția de votare? Vă zic eu cum ar reacționa: s-ar bate, ar scuipa, ar mușca, ar zgâria, s-ar lega cu lanțurile de ușa secției, ar filma cu telefonul, ar chema alți o sută de colegi, ar chema toate televiziunile. Asta în cazul în care partidul însuși nu suferă de cancer în metastază, fiind atât de infilitrat de securiști, încât nu mai găsești trei băieți de nădejde ca să păzească o urnă. Sau, doar în ipoteza în care candidatul însuși nu e șantajat cu un dosar penal, ceea ce înseamnă că asistăm la un blat de toată jena aranjat de servicii și de procurori.

De fapt, blatul nu e doar jenant, ci de-a dreptul sinistru. În blatul clasic, unul din concurenți doar se face că vrea să câștige. În cazul de față, unul din concurenți fură pe față, iar celălalt nu poate să explice cum de s-a lăsat furat fără să schițeze niciun fel de reacție. E o umilire publică atât a cetățeanului, care constată neputincios că unii șmecheri se pișă pe votul lui, cât și a pseudo-partidului de pseudo-opoziție, care, de fapt, nu mai există: nu mai e nici partid, nu mai face nici opoziție.

Ce urmează după se conformează scenariului clasic din filmele cu mafioți și din poveștile cu fanarioți. Cel amenințat / șantajat cedează, negociază (vorba vine), face orice ca să își salveze pielea, promite că o să fie băiat cuminte, cerșește îndurare ș.a.m.d. Evident, degeaba, căci în cele din urmă, tot este lăudat, după ce în prealabil, în timp ce se umilea, mafiotul i-a alimentat iluzia că așa și-ar putea salva pielea. Până la urmă, asta înseamnă să fii mafiot.

Autor: Alexandru Racu

Abonează-te la newsletter