Alexandru Petria: ”Vaccinarea obligatorie, staulul cu oameni”

Avem o gripă cu un marketing ieşit din comun, care a creat o psihoză planetară. Am scris detaliat despre fenomen în cartea mea „Timpuri virale”. Suntem într-o perioadă unică în istoria omenirii, când pentru o boală cu mortalitate scăzută a fost distrus modul nostru de viaţă, prin carantinări şi blocări ale activităţilor umane, un drum ineficient în combaterea bolii şi extrem de eficient spre sărăcirea populaţiei şi reducerea libertăţilor cetăţeneşti.

În ultima perioadă se petrece un lucru ciudat, greu de înţeles. Atenţia publică s-a mutat pe vaccinările împotriva Covid-19, rămânînd pe o poziţie secundă căutarea medicamentelor eficiente pentru tratarea maladiei. Iar vaccinurile nu garantează obţinerea imunităţii, sunt experimentale, chiar un fel de ruletă rusească cu destui morţi la activ până în prezent.

Cu ce ne confruntăm, de fapt? Cu o isterie perpetuată de un an de către politicieni, catastrofică, cu covido-prostia, cum am denumit-o în volum, pentru care vor trebui să răspundă penal odată şi odată şi cu tentativa de-a transforma în normalitate anormalitatea vaccinării obligatorii. Prin aceasta trupurile noastre o să fie la discreția statului. Cum a fost pe vremea naziştilor.
Libertatea asupra propriului corp este cea mai intimă formă a libertăţii. Fără ea are haltă animalitatea, dictatul forţei, arbitrariul.

Impunerea cu forţa a unor manopere medicale este o demenţă. Nicio justificare nu stă în picioare. Dacă acceptăm, ne putem lua adio de la democraţie, înseamnă că suntem de acord cu dictatura. Societatea umană ia chipul staulului cu oameni.

Autor: Alexandru Petria

NOTA REDACȚIEI:

Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).

A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.

I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea,

Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, ambele apărute la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este

Timpuri virale. Gânduri pe contrasens  tot la Alexandria Publishing House, în 2020. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.