Orice nou volum de versuri apărut pe piața literară e o provocare, dar și un moment de reflecție despre poezia românească de azi. Eu sunt un optimist incurabil și nu percep poezia noastră de acum, ca o stare de criză și de impas ecografic, ca o restrângere a valorilor lirice ale contemporaneității față de un trecut idealizat. În România, de după 1990, s-a plămădit o generație poetică de certă valoare, doar inserția acesteia pe scena publică a fost obturată de lipsa difuzării, dar și a unei critici de întâmpinare sau a popularizării actului creației lirice de către revistele literare. Un poet apreciat de către critica literară și publicul, care percepe cu adevărat actul liric creator, este Alexandru Petria, un scriitor complex și complet, dar și complicat. În utimii ani a devenit foarte cunoscut pe rețele de socializare dar și prin publicistica sa combativă, ca fiind un critic acerb al politicilor restrictive impuse de pandemie. E perceput de ”poporul de pe facebook” ca un apărător al drepturilor și libertăților cetățenești. Alexandru Petria s-a născut în anul 1968 și a debutat în revista ”Tribuna”, în 1983. Petria face parte din generația poeților clujeni remarcabili, alături de Sorin Grecu, Horia Muntenus, Ion Cristofor, Dora Pavel, Ion Mureșan sau Ruxandra Cesereanu. A publicat următoarele volume: ”Neguțătorul de arome” (poezii, 1991), ”33 de poeme” (1992), ”Zilele mele cu Renata” (roman, 2010), ”Denia neagră” (proză scurtă, 2011), ”Călăul harnic” (poezii, 2013), ”Convorbiri cu Mircea Daneliuc” (2013), ”Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze scurte ale anului” (antologii, 2014), ”Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului” (antologii, 2017). Alexandru Petria a pus bazele săptămânalului dejean ”Gazeta someșeană” și a fondat propria publicație, cu apariție lunară, ”Realitatea” de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.Poetului i s-a tradus, în Olanda, romanul ”Zilele mele cu Renata\Mijn dagen met Renata”, la editura Nobelman din Groningen, în 2014.
Cu cartea de publicistică ”Timpuri virale. Gânduri pe contrasens”, tipărită în 2020, putem spune că Alexandru Petria a dat lovitura pe piața cărții, zguduind mecanica pandemică din temelii, cu argumente logice, juridice și culturale. Această carte de publicistică parcă anunța intimitatea proiectării spre lumina tiparului a unui nou volum de versuri al autorului, cu un titlu milenarist: ”Înainte de venirea asteroidului” (Alexandria Publishing House, 2022). Volumul este construit pe tensiunea lirică a așteptării (nu de tip Godot), a unei ecuații rezolvabile într-un viitor apropiat, importantă fiind calea spre finalul neașteptat și de temut. Poetul își menține cititorul într-o așteptare anxioasă și temătoare în fața unui cotidian tot mai agresiv cu preajma, ca în versul din prima poezie a volumului: ”cum venea spre tine calul cu coama sprijinită de vânt” (doar o mână de vânt). ”Caii apocalipsei” sunt promisiunea unei lumi și unui timp care nu mai are răbdare cu oamenii, precum cel din romanele lui Marin Preda. Recentul volum de versuri al poetului se bucură de două inserții critice semnate, pe coperta IV, de doi poeți și critici remarcabili: Liviu Antonesei și Dorin Tudoran, cea ce evidențiază siajul cultural elitist, în sens bun, în care autorul își propagă mesajul liric. Liviu Antonesei remarcă faptul că ”Înainte de venirea asteroidului este o carte care m-a tulburat, mi-a clătinat dimensiunea raționalistă a minții. Și spun asta după trei lecturi, de parcă voiam să verific dacă nu mă înșel. În lunile în care s-au scris aceste poeme, niciun semn nu prevestea dispariția unei persoane foarte apropiate poetului. Din acest motiv am fost șocat de forța premonitorie a poemelor, celor mai multe poeme. Admir forța creatoare a lui Alexandru, deși îmi dau seama că au fost scrise cumva cu sângele propriu”. Pe de altă parte, Dorin Tudoran scrie ”O carte furioasă, revoltată și, pe alocuri, “revoltătoare”. O carte despre tot ce simte poetul că-i stă împotrivă. O carte a cărei temă centrală pare deseori invizibilă, dar care țese întreaga pânză lirică.Și la nivel poetic, și la nivel uman, izbăvirea va veni, când poetul va popula definitiv spațiul-proiect desenat de un titlu care-i aparține – Să te trezești în ce iubești.” E un adevăr simplu, că fericirea constă în faptul ”să te trezești în ce iubești”. Dincolo de iubire, parafrazând pe Sf. Pavel sau pe Marin Preda, nu este nimic. Suferința catalizează și purifică în cristale incandescente lirica autentică, iar Alexandru Petria este un poet care revigorează noua expresie poetică în pericope ce esențializează mesajul, fără să-l facă inutil abscons. Stilul poetului este o prelungire a motivelor și formei generației 80. De fapt, Alexandru Petria compune povești lirice scurte în care corelează emoția personală cu cea colectivă. Poeziile sale sunt sentimente ce penetrează nostalgii și melancolii recurente. ”Nu folosi vorbele mari/să-ți rămână să te trezești/în ce iubești” (Să te trezești în ce iubești).Versurile poetului sunt încărcate electric de o supărare existențială pe preajma care invadează firescul spre destructurare. „Și mâine o să spună la fel, și politicienii,/și presa,/ o să încerce să fie cât mai convingători,/dar cine să mai abă încredere/în cei ce care și-ar vine și mamele?” (fișă clinică). Autorul radiografiază spectral, o lume îmbolnăvită de corupția propriului ego, care este lipsită de frumos și cu spatele la adevăr. Poetul compune curajoase ”fișe clinice” lirice, care biciuiesc cititorul indolent și credul față de spectrul mincinos al autorității. Poetul are curaj, pentru că a învățat ca rebelul Rimbaud, că ”prima lecție de zbor e întâiul picior în fund” (o lecție simplă). Alexandru Petria a asimilat experiența, că în viață ca și în poezie adevărata lecție este cea a ”lupului singuratic” pentru care are ”toată stima pentru lupii singuratici„ pentru că doar ei știu borgesian că ”fericirea este doar a orbilor”. Poetul la fel ca Marin Sorescu știe că ”singurătatea” este o caracteristică a poetului autentic și îi hrănește lupul din el: ”a durat ceva până să-mi scot vocea din cor,/abia atunci s-a dezmorțit gustul meu al cafelei/și am scris și am dormit cât m-a dus cheful, era doar gustul meu,/nemediat…” (singur).
Volumul de versuri răzbate această tensiune a așteptării și creionează ”așteptarea asteroidului”, pentru că ”moartea este o limbă pe care-o înțelege fiecare/doar singur,/ o limbă de unică folosință” (n-are la ce să mai dăuneze). Pentru Alexandru Petria ”asteroidul” nu este cometa Halley, o percepție fizică, ci ține de complicata astonomie intimă a sufletului în căutarea unei izbăviri singurale și personalizate. Alexandru Petria, prin această poveste lirică ”Înainte de venirea asteroidului” completează puzzle-ul unei istorii lirice post-decembriste, cu o voce matură, de un lirism discret și profund, exprimat într-o manieră teandrică, care cristalizează o formă și un stil de o originaritate încă negrăită până la el. Metafora poetului nu este țipătoare, ci de o discreție care-ți intră direct la inimă. Poetul reușește o ecuație discretă, între liric și epopeic. Volumul este construit pe o sinergie tainică dintre poveste și poezie. Alexandru Petria reprezintă deja o identitate lirică recognoscibilă de iubitorul de poezie român și este perceput deja de critica literară ca o forță a emoției lirice din noul val al poeziei române la debutul încordat de mileniu.
Autor: Ionuț Țene
Sursa: napocanews.ro
Adauga comentariu