Analize și opinii

Alexandru Petria: ”Ţăcăneala propagandei pro-frică”

Frica dezumanizează şi scade sistemul imunitar. Omul este vulnerabilizat în faţa virusurilor, a bolilor. Nu are putere să lupte împotriva agenţilor patogeni, ca în condiţii normale. Iar faptul este certificat ştiinţific, nu-i o opinie.

În condiţii de pandemie, inocularea fricii în mase reprezintă o crimă, ceva impardonabil. Din păcate, presa, OMS şi o serie de intelectuali mioritici şi de aiurea s-au transformat în curele de transmisie ale fricii. Din ipohondrie, isterie, fiindcă sunt plătiţi sau naiba ştie din ce motiv.

Mihaela Miroiu, papesa feminismului din România, a scris pe Facebook o postare aiuritoare, în care îi acuză pe cei care nu doresc să se vaccineze că le periclitează celorlalţi posibilitatea să revină la o viaţă normală. Scrie: ”Voi bloca fără regrete orice antivaccinist și conspiraționist. Ei sunt ctitorii panicii in masa. Sunt cei care construiesc zilnic propaganda, indiferent de canalul de comunicare. Acea propagandă care ii face pe oameni sa se teamă de vaccinare. Prin urmare, sunt cei care cresc probabilitatea bolii și morții. Sunt cei care ne țin prizonieri in carantina, indiferent cum se numește ea. Sunt cei care blochează școlile, munca și câștigul.” Câtă frică și isterie încape în această femeie, încât să-și piardă orice simț al ridicolului? Și câtă lipsă de normalitate? Câtă ticăloșie? Dacă vaccinurile sunt ok, cum susţin guvernanţii, cei vaccinaţi n-au de ce să se teamă. Ezit între s-o compătimesc sau să râd de ea. Personal, nu-s antivaccinist. Din partea mea, pot să-și bage și marmeladă în vene, bulion ori scobitori, cine vrea. Să stea în case izolaţi până la adânci bătrâneţi. Să se spele de zeci de ori pe mâini zilnic, chiar să se înscrie la intensive concursuri de clisme, că nu-i exclus să pătrundă şi pe acolo virusul. Dar să nu încerce nimeni să-și mute piticii săi de pe creier, spaimele tembele, în gândirea mea, să mă învinovăţească. N-am încredere în ceea ce ni se prezintă drept vaccinuri sigure împotriva covidului.

Ceva îmi spune că textul Mihaelei Miroiu e vectorul lozincilor perioadei următoare. Logica este violată fără reţinere. Ţăcăniţii vor să facă legea.

Autor: Alexandru Petria

NOTA REDACȚIEI:
Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).
A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.
I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea,
Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, ambele apărute la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este
Timpuri virale. Gânduri pe contrasens  tot la Alexandria Publishing House, în 2020. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.

Abonează-te la newsletter