Analize și opinii

Alexandru Petria: Doi mari filosofi italieni, scrisoare deschisă contra green pass

Am tradus scrisoarea deschisă împotriva green pass a doi mari filosofi italieni. Este o ieşire publică responsabilă şi care invită la responsabilitate, la păstrarea democraţiei. Reprezintă un semn că nu s-a rinocerizat toată lumea şi că mai există gânditori de seamă care-şi păstrează verticalitatea, înfruntând isteria generalizată, covido-prostia, cum am numit-o eu în volumul „Timpuri virale. Gânduri pe contrasens”.

Scrisoarea este intens dezbătură în presa mondială. Giorgio Agamben şi Massimo Cacciari consideră green pass o discriminare, „ceva ce conștiința democratică nu poate accepta și împotriva căreia trebuie să se reacționeze imediat”. Pentru cei care mă citesc, este evident că sunt de acord cu ei.

„Despre decretul „green pass” Discriminarea unei categorii de oameni, care devin automat cetățeni de serie B, este în sine un fapt foarte grav, ale cărui consecințe pot fi dramatice pentru viața democratică. Aceasta se statuează, cu așa-numitul green pass, cu lejeritate inconștientă. Fiecare regim despotic a funcționat întotdeauna prin practici de discriminare, la început poate reţinute și mai apoi dure. Nu este o coincidență faptul că în China se declară că vor să continue cu urmărirea și controalele chiar și la sfârșitul pandemiei. Și merită să ne amintim „pașaportul intern” pe care cetățenii Uniunii Sovietice trebuiau să-l arate autorităților pentru fiecare călătorie. Atunci când un politician vine să se adreseze celor care nu se vaccinează folosind un jargon fascist precum „îi vom curăța green pass”, trebuie să ne temem că sunt deja dincolo de orice garanție constituțională. Vai de vaccin dacă se transformă într-un fel de simbol politico-religios. Acest lucru nu ar reprezenta doar o derivă antidemocratică intolerabilă, ci ar fi contrar dovezilor științifice. Nu invităm pe nimeni să nu se vaccineze! Un lucru este să argumentăm utilitatea vaccinului, altul, complet diferit, să păstrăm tăcerea cu privire la faptul că suntem încă într-o fază de „experimentare în masă” și că, pe multe aspecte fundamentale ale problemei, dezbaterea științifică este complet deschisă. Jurnalul Oficial al Parlamentului European, din 15 iunie, afirmă clar: „Este necesar să se evite discriminarea directă sau indirectă a persoanelor care nu sunt vaccinate, chiar și a celor care au ales să nu fie vaccinați”. Și cum ar putea fi altfel? Vaccinații nu numai că pot infecta, dar se pot îmbolnăvi în continuare: din 117 noi decese din Anglia, 50 primiseră doza dublă. În Israel se estimează că vaccinul îi protejează pe 64% dintre cei care l-au primit. Companiile farmaceutice au declarat oficial că nu este posibil să se prevadă evoluţia pe termen lung a vaccinului în organisme, deoarece n-au avut timp să efectueze toate testele de genotoxicitate și carcinogenitate. Revista “Nature” a calculat că va fi de aşteptat ca 15% din populație să nu ia vaccinul. Deci, până când va trebui să rămânem cu permisul? Toți suntem amenințați de practicile discriminatorii. În mod paradoxal, beneficiarii de green pass chiar mai mult decât cei nevaccinați (pe care propagandei regimului i-ar plăcea să-i treacă ca „dușmani ai științei” și susținători proşti ai practicilor magice), deoarece toate mișcările lor ar fi controlate și niciodată nu ar putea ştii cum și de către cine. Nevoia de discriminare este la fel de veche ca societatea și, cu siguranță, era deja prezentă și în a noastră, dar a face astăzi lege din ea este ceva ce conștiința democratică nu poate accepta și împotriva căreia trebuie să se reacționeze imediat.

Giorgio Agamben şi Massimo Cacciari 26 luglio 2021”

Textul a fost publicat pe situl Institutului Italian pentru Studii Filosofice https://www.iisf.it/index.php/progetti/diario-della-crisi/massimo-cacciari-giorgio-agamben-a-proposito-del-decreto-sul-green-pass.html

Sper că a fost o lectură utilă!

Autor:  Alexandru Petria

NOTA REDACȚIEI:
Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).
A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.
I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea,
Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, ambele apărute la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este
Timpuri virale. Gânduri pe contrasens  tot la Alexandria Publishing House, în 2020. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.