Analize și opinii

Alexandru Petria: ”Despre problema care ne-a sucit mințile”

Fără modestie, cu atentă cumpănire: am terminat de citit cartea „Acest virus care ne smintește”, a gânditorului Bernard-Henri Lévy, apărută în aceste zile și la noi; și nu e mai bună decât volumul meu despre pandemie, „Timpuri virale. Gânduri pe contrasens”.

Francezul a vrut să ia fața altor autori și și-a scris eseul în ritm de motor de curse, ediția franceză apărând în vară. Graba nu l-a ajutat decât în ceea ce privește vânzările, în detrimentul profunzimii, a unor mai ample coagulări. Și are șansa s-o folosească drept scuză că nu a analizat fenomene importante legate de pandemie – ca distrugerea afacerilor mici și mijlocii, din cauza măsurilor sanitare aberante, a cazurilor celor cu alte boli, care n-au avut cum să se trateze în spitalele focalizate numai pe Covid-19, mulți dintre ei murind – și că nu a semnalat vinovații pentru marasmul în care supraviețuim. Totuși, a punctat:

Una peste alta, n-ar fi trebuit să ne lăsăm intimidați de falsa dezbatere între „viață” și „economie”, ci să comparăm costul, în vieți, pe de-o parte, al răspândirii virusului, și, pe de alta, al încremenirii provocate de această comă autoindusă pe aproape toată suprafața planetei, transformată în laboratorul unei experiențe politice radicale.

Pe urmele lui Georges Canguilhem, BHL susține că „virusul este o otravă”, el nu este nici viu, nici mort, și poate că nu este decât o formă radicalizată și metaforică a lui „a fi pentru a muri”, semnalizând pericolul de-a transforma globul pământesc într-un imens spital, unde cuvântul doctorilor să răsune cu putere de lege, pe partitura isteriei induse de mass-media. „Veți spune că medicii aceștia sunt, majoritatea, femei și bărbați admirabili, aflați în prima linie a epidemiei, eroi ai vieții cotidiene care-și riscă viața pentru a o salva pe a noastră, sublimi în devotamentul lor – și e la fel de adevărat. Dar de aici și până la a-i transforma în supraoameni și a le da puteri depline e un pas pe care nu-l putem face decât cu prețul unor confuzii”, zice și exemplifică cu practicile revoltătoare ale unor medici de-a lungul istoriei. Vine și cu o mărturisire oportună: „Am luptat toată viața împotriva capcanei religiozității laice”, urmată de aceea că el respectă regulile sanitare. BHL postulează: „Infernul sunteți voi, sunt eu – dar numai în măsura în care suntem închiși în propriul corp, reduși la viața de corpuri și numai dacă, sub stăpânirea puterii medicale, sau a puterii îń general care își asumă puterea medicală, noi consimțim la asta”.

Pentru cei nefamiliarizați cu șmecheriile autorilor, „Acest virus care ne smintește” (Act și Politon, 2020) e o demonstrație strălucitoare despre cum să reușești, prin enciclopedism, să eviți asumarea unei poziții tranșante într-o anumită problemă, cum cultura e o posibilitate de fugă pentru lași sau șovăielnici, ce vor să pozeze în intelectuali cu atitudine. BHL planează magistral, dar cam rămâne la coaja lucrurilor. E pe regim „tuleo!”, ca dracul de tămâie, de asumarea unui punct de vedere ferm. Îl caracterizează „și-și”. Căldicelul. E uimit de situație, indispus, furios, nu revoltat.

Prin vervă, op-ul e o delectare, altminteri îngrămădește un penaj de păun pe-o carne de găină…

Autor: Alexandru Petria

NOTA REDACȚIEI:
Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).
A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.
I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea,
Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, ambele apărute la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este
Timpuri virale. Gânduri pe contrasens  tot la Alexandria Publishing House, în 2020. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.

Abonează-te la newsletter