Analize și opinii

Alexandru Petria: „Am ajuns să fim arși de vii în spitale”

România nu mai este a simplilor cetățeni. Este o capcană pentru noi. Un loc unde trăiești sau mori la mâna hazardului. După cum ți-e norocul.

Deprofesionalizarea prin sub-finanțarea învățământului, hoțiile cu metodă și față legală din sănătate, investițiile aberante în cumpărări de armament și acapararea statului de către securiști au distrus această țară în beneficiul unor grupări din umbră.

Pandemia și tragedia de la Piatra Neamț ne developează necruțător realitatea. Am ajuns să fim arși de vii în spitale, după ce au închis piețele, ca să-i distrugă pe țărani, ne împiedică să ne bucurăm de aerul dat de Dumnezeu, obligându-ne să purtăm măști pe străzi, falimentează toate micile afaceri, prin carantinări, în favoarea multinaționalelor, iar pe copii i-au aruncat în dobitocia numită școală online, de care se feresc oamenii cât de cât lucizi de pe planetă.

Este o situație asemănătoare unui război, dar acum dușmanii românilor sunt unii din rândul nostru. Lichele și trădători. Care sunt politicieni de la putere sau din opoziție, ori medici psihopați, al căror scop în viață e parcă să bage cât mai adânc frica în semeni.

Letargia populației în acceptarea netrebniciilor echivalează cu anularea viitorului.

Unde sunt vocalii de acum câțiva ani, care cereau demisia guvernului pentru Colectiv? Arșii de vii dintr-un spital nu se pun, numai cei de la un concert? Cu ce este mai revoltătoare o moarte decât alta, dacă ipocrizia nu e un mod de viață? Da, corupția ucide!

Până când, mă? Până când?

Paștele a fost al lor, îi lăsăm să fie și Crăciunul?

Autor: Alexandru Petria

NOTA REDACȚIEI:
Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).
A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.
I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea, Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, ambele apărute la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este Timpuri virale. Gânduri pe contrasens  tot la Alexandria Publishing House, în 2020. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.

Abonează-te la newsletter