Războiul din Golf, declanșat pe 28 februarie 2026 sub pomposul nume Operațiunea Furie Epică, nu este o demonstrație de forță strategică, ci o șaradă sângeroasă orchestrată pentru a hrăni conturile oligarhiei corporatiste. Obiectivele administrației Trump au fost, de la bun început, o perdea de fum. Vraja ”schimbării de regim” și lista celor cinci ținte mărețe vândute publicului au fost rapid diluate și transformate în scuze ieftine. Scopul s-a dovedit a fi cât se poate de transparent: prelungirea războiului. Pentru că nu victoria rapidă aduce profit, ci războiul prelungit.
Astăzi, la aproape două luni de la debutul măcelului, bilanțul real este o palmă pe obrazul cetățeanului de rând. Rachetele iraniene au fost doar în mică măsură distruse, programul nuclear continuă nestingherit, iar regimul de la Teheran își permite să îl ironizeze pe Trump cu orice prilej. Și pe bună dreptate.
Din nefericire, consecințele reale se văd în portofelele noastre. Blocarea Strâmtorii Ormuz, singurul obiectiv bifat cu succes de Pentagon, a aruncat piețele în aer. Europa a fost lăsată să sângereze, cu prețuri la gaze majorate artificial cu 60-70 de procente și țiței mai scump cu 50 la sută. Inflația a explodat (cu o medie de 4.4 la nivelul continentului), iar familiile și industriile sunt sacrificate pe altarul lăcomiei noii administrații de la Casa Albă.
În afară de cetățenii europeni, cei care achită nota de plată pentru dezastru sunt și contribuabilii americani, jefuiți de peste 30.4 miliarde de dolari de către propriul guvern (suma reprezintă cheltuielile de război de până acum). Jumătate de miliard de dolari se evaporează zilnic. Iar banii nu dispar în neant, ci aterizează direct în conturile unor mercenari corporatiști precum Lockheed Martin, RTX (fostul Raytheon) și Northrop Grumman. Pentru acești negustori de moarte, zgomotul rachetelor trase este ca sunetul caselor de marcat. Acțiunile lor au explodat, iar ei stau pe un munte de comenzi estimate la 200 de miliarde de dolari pentru a ”reumple stocurile”. Și asta în afară de uriașele comenzi din Europa (inclusiv România), amânate deja până la calendele grecești din pricina urgențelor din Iran și Ucraina.
În paralel, vulturii din sectorul energetic se înfruptă din cadavrul economiei globale. Americanii de la ExxonMobil (11 miliarde de dolari profit suplimentar estimat doar în 2026), Chevron (9.2 miliarde) și ConocoPhillips fac averi obscene. Giganții petrolieri au ajuns să genereze profituri bolnave de 30 de milioane de dolari pe oră în primele săptămâni de război. Țițeiul la 100 de dolari barilul nu este o criză pentru ei, ci un ”profit neașteptat” – un pot de 234 de miliarde de dolari obținut pe spinarea suferinței globale.
Dacă vă întrebați cum este menținut acest ciclu abject de jaf public și profit privat, răspunsul este simplu: șpaga legalizată. Giganții din Apărare și Energie au declanșat o adevărată ”goană după aur” pe holurile puterii, cumpărând influență la bucată. S-au înregistrat 34 de noi grupuri de lobby doar de la începutul conflictului din Iran. Acești șpăgari ordinari deghizați în lobby-iști respectabili îi vânează agresiv pe membrii Congresul și pe înalții funcționari de la Casa Albă. Scopul lor declarat este să-i ”ungă” pe politicieni cu donații de campanie, contracte grase de consultanță și diverse sinecuri, asigurându-se astfel că administrația Trump va menține deschis robinetul de sânge și bani, atât în Iran, cât și în Ucraina.
În concluzie, Războiul din Golf nu are nicio legătură cu securitatea SUA sau cea globală. Este un simplu model de afaceri, care seamănă izbitor cu afacerile clanurilor mafiote din Sicilia. Elitele de la Washington, unse cu banii corporațiilor, au vândut pacea lumii pentru a garanta profituri record în dreptul unor firme ca Lockheed, RTX, Exxon și Chevron.
Războiul modern desfășurat pe banii contribuabililor este o mașinărie cinică în care cetățenii de rând plătesc, suferă și mor, în timp ce giganții corporatiști și politicienii aflați la putere numără miliardele.
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu