Ce înseamnă să fii de stânga/ de dreapta? Este vorba despre o diferență fundamentală de atitudine. În ce constă ea?
Cu ceva timp în urmă, stăteam de vorbă cu un amic, care îmi spunea că românii s-au învățat prost să le fie decontate serviciile medicale și că ar trebui să plătească, că statul n-are de unde. Aceasta e o atitudine de dreapta.
L-am întrebat pe amicul meu: “Câte milioane de euro ai în cont?” El a spus: “Nici unul”. Deci, omul era salariat, ca și mine, dar voia să plătească RMN-ul, CT-ul, internarea. Aceasta e o atitudine de dreapta a unui om care nu are condiția de a fi de dreapta. Ea se numește falsă conștiință și înseamnă că cineva i-a spălat creierul cu idei care nu sunt în interesul său.
Dacă ai bani și te poți duce la Viena pentru investigații, atunci îți convine să spui: “Toată lumea să plătească!”. De fapt, amicul meu își imaginează că el e salariat doar temporar, că în viitor va fi și el bogat și se va duce la Viena, așa că el vorbește nu din perspectiva statutului său actual, ci a statutului său dezirabil. În plus, fiind spălat la creier de doctrina de dreapta dominantă, consideră că dacă și-ar asuma idei precum decontarea serviciilor de sănătate ar părea un loser în ochii celorlalți, un om care nu vrea să muncească, un pesedist.
Acesta e motivul pentru care și foarte mulți profesori au o atitudine de dreapta, în ciuda faptului că guvernul de dreapta le-a tăiat veniturile. Ei consideră că fac parte din elita societății și, prin urmare, e obligatoriu să fie de dreapta. Ideea că elita intelectuală ar trebui să susțină valorile umaniste ale stângii n-a prins la noi din cauza comunismului. La noi, dacă ești de stânga, ești comunist. Dorința de apartenență la elită e atât de mare, încât profesorii și alte categorii similare (actori, funcționari publici etc.) se poziționează de parcă bugetul de stat s-ar afla în propriul lor buzunar și e cazul să se comporte responsabil. Or, bugetul de stat este de interes real pentru marile companii, nu pentru amărâtul de cetățean, de profesor, care habar nu are ce-i ăla buget de stat.
Guvernul taie veniturile profesorilor, taie bursele elevilor și studenților, dar elimină impozitul minim pe cifra de afaceri pentru marile companii. Guvernul nu taie veniturile celor care conduc marile companii de stat pentru că au contracte bune, însă taie veniturile profesorilor și funcționarilor, de unde rezultă că contractele lor nu sunt deloc bune, poți să-ți bați joc de ele.
Cineva cu atitudine de dreapta ar spune: da, dar cei care conduc companiile de stat au responsabilități mai mari, nu sunt niște pârliți de profesori. Ceea ce, evident, este mai degrabă fals. Dar cineva cu atitudine de stânga ar spune: da, e normal ca un șef de companie să aibă salariu mare, dar dacă guvernul taie 10% de la funcționari, atunci trebuie să taie 10% și de la ei.
Autor: Arthur Suciu
Adauga comentariu