”Ce ai, bă, cu globaliștii? Măcar știi ce-i aia globalizare? De unde ți-ai luat telefonul? Dar mașina? Scrii, cumva, pe o rețea globalistă? Ia zi, îți faci vacanțele în Grecia?”. Sunt întrebări aparent puerile, dar care trădează mai degrabă un activism pentru ignoranți, decât o prostie crasă.
Comerțul transfrontalier cu taxe zero, în paralel cu transferul masiv al capacităților productive în mod special către China, au fost erori capitale ale occidentului colectiv, la inițiativa globaliștilor democrați de dinainte de ”epoca Trump”. În doar câteva decenii, au rezultat: o dependență strategică extrem de periculoasă (evidențiată în pandemie și în războiul din Ucraina), inegalități explozive, mișcări anti-sistem (cu prăbușirea încrederii în instituții) și slăbirea puterii Occidentului. Comerțul liber absolut a funcționat doar cât timp SUA era hegemon incontestabil. Odată cu ascensiunea Chinei, s-a transformat în auto-sabotaj geopolitic.
Ei bine, Trump încearcă să repare asta, iar liderii europeni se opun. Ei încă sunt convinși că dependența strategică de China nu constituie o mare problemă.
Greșeala majoră a Occidentului globalist (G7-ul din era Clinton, Bush, Obama și Biden) a fost credința oarbă că globalizarea cu taxe zero este un joc cu sumă pozitivă, în care toată lumea câștigă. Nu a fost. A fost un cal troian introdus chiar de elitele occidentale, cu sprijinul imperiului Soros. Un pact prin care corporațiile au obținut profituri uriașe pe termen scurt, iar Beijingul a primit cheile fabricii lumii.
Sub Bill Clinton, admiterea Chinei în OMC (2001) a fost celebrată ca un ”triumf al comerțului liber”. ”Acest acord nu este doar bun pentru America, ci pentru întreaga lume”, declara Clinton. În realitate, China a devenit atelierul global, prin subvenționarea masivă a industriei, furtul de tehnologie (potrivit unor experți din Vest) și manipularea cursului valutar. În paralel, Occidentul și-a închis masiv fabricile în centre industriale altădată înfloritoare, ca Detroit, Manchester sau Ruhr. Studiul ”China Shock” al economistului David Autor arată că SUA au pierdut, drept consecință, peste două milioane de locuri de muncă.
Europa a urmat exemplul la presiunile Casei Albe, convinsă că dependența de lanțurile chinezești este ”eficientă” și aduce prosperitate. Globaliști ca Bush, Obama și Biden au continuat să creadă în iluzia unei bunăstări fără efecte adverse, cu zero tarife vamale și importuri masive din Asia. Rezultatul a fost că Vestul a externalizat nu doar producția, ci și suveranitatea. Pandemia a arătat dependența de medicamente și măști din China. Iar războiul din Ucraina a expus divergențele de opinie transatlantice cu privire la asumarea vinovăției de către regimul de la Kiev.
Globalizarea a adus bogăție, fără discuție, însă a creat un rival strategic care acum dictează prețurile la minerale rare, cipuri și baterii. Cu toate că dependența față de China se vede de pe Lună și poate avea consecințe catastrofale pentru Occident, elitele europene continuă să insiste pe ”calea globalistă”. Alde Macron, Starmer și Merz profită de atitudinea de cowboy dur a lui Trump (vezi episodul Groenlanda) pentru a cere federalizarea UE, însă nu cu scopul de a readuce locurile de muncă pe continent și de a scăpa de dependența față de China. Dimpotrivă, marile capitale europene se străduie să strângă și mai tare relația cu Beijingul.
Divergențele de opinie pe vasul transatlantic au erupt public la Conferința de Securitate de la München, prin discursul lui Marco Rubio. Secretarul de Stat american a fost brutal de clar: ”Noi, în America, nu avem niciun interes să fim gardieni politicoși și disciplinați ai declinului controlat al Occidentului”. El a descris exact eroarea globalistă, ”un vis dogmatic al comerțului liber și neîngrădit, în timp ce alții își protejau economiile și subvenționau companiile pentru a ne distruge fabricile”.
Rubio nu a venit cu amenințări, ci cu un avertisment fraternal. Statele Unite nu vor mai fi ”părintele plătitor” al unei Europe care refuză să se reînarmeze, să-și controleze frontierele și să-și reindustrializeze economia. Avertismentul poate părea extrem de cinic, dat fiind că Europa a ajuns pe drumul globalist tot în urma unor indicații prețioase venite de la Washington. Doar că, așa cum vedem mai peste tot, există ”două Americi”, ”două Românii” și ”două Germanii”. Iar viitorul aparține patrioților, nu globaliștilor.
Dacă SUA și UE vor merge pe drumuri diferite, va profita, evident, China. Beijingul aplică deja strategia ”divide et impera”, după ce Xi a oferit Germaniei și Franței piețe alternative, în timp ce Estul european rămâne ancorat mai degrabă la politicile lui Trump (deși în Polonia guvernează globalistul Tusk, iar în România avem cuplul de forță Nicușor-Bolojan).
Henry Kissinger avertiza în anii 90 că ”cine controlează Europa controlează centrul gravitațional al lumii moderne”. Astăzi, miza nu mai este controlul teritorial, ci orientarea strategică a Europei. O Europă care încearcă să fie ”arbitru” între marile puteri riscă să ajungă, de fapt, terenul lor de joc. Un continent divizat, dependent de comerțul cu China, incapabil să reziste presiunilor comerciale sau tehnologice. Rusia, la rândul ei, ar câștiga spațiu de manevră în Europa de Est, iar triada SUA-Rusia-China s-ar transforma într-un joc multipolar haotic, cu UE incapabilă să impună reguli.
Marea greșeală a globalizării cu taxe zero nu a fost doar economică. Vestul a cedat Chinei pârghiile de control asupra propriului viitor. Securitatea economică este securitate națională, iar Occidentul învață acum această lecție cu un preț imens.
Dacă SUA și UE nu se realiniază în spatele strategiei lui Trump (cu toate excesele ei în Iran, Venezuela sau Cuba), China și Rusia vor profita din plin și vor accelera declinul Occidentului.
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu