Analize și opinii

Adrian Onciu: NOU IMPULS

Întâlnirea de gradul zero dintre cei mai importanți doi lideri mondiali, Joe Biden și Xi Jinping, a marcat o dezghețare a relațiilor încordate din ultimul timp. Un dezgheț timid, care s-a manifestat prin reluarea comunicării la nivel militar și deschiderea unei linii telefonice directe între Casa Albă și biroul prezidențial de la Beijing.
Chiar dacă adepții confruntării până la sânge au prognozat o încleștare dureroasă între cele două superputeri (având în fundal blocurile G7, respectiv BRICS), atât Statele Unite, cât și China au mai degrabă un interes major să coopereze. Probabil poziționarea Washingtonului în raport cu Taiwanul va face diferența între toleranță reciprocă și conflict deschis.
În mod paradoxal, în pofida episodului cu doborârea baloanelor meteo chinezești, o administrație democrată la Casa Albă ar fi în interesul Chinei, la fel de mult precum revenirea lui Trump ar deschide șampaniile la Kremlin. Iată ce a scris cotidianul Global Times, organul de presă al Partidului Comunist Chinez, în ediția de astăzi: ”(…) Retragerea fostului președinte Donald Trump din Acordul de la Paris din 2015 privind schimbările climatice nu numai că a pus SUA în dezacord cu comunitatea internațională, dar a periclitat enorm efortul global de combatere a încălzirii globale.”
Președintele Xi Jinping urmărește, înainte de orice colaborare cu Putin, interesele economice majore ale Chinei. Ele sunt strâns legate, între altele, de globalizare și buna relație cu SUA. Partidul Comunist Chinez își dorește chiar mai presus de administrația Biden implementarea cât mai rapidă a directivelor din Agenda 2030 legate de combaterea încălzirii globale. Spre deosebire de ruși și chiar de americani, chinezii nu dispun de combustibili fosili (importă cantități uriașe din Rusia și Orientul Mijlociu), așa că renunțarea la petrol și gaze naturale le vine ca o mănușă.
În plus, afacerea cu baterii pentru mașini electrice, panouri solare și turbini eoliene este una uriașă, comparabilă cu Big Pharma sau industria de armament. China are mari rezerve de litiu și pământuri rare, iar accelerarea programelor de reducere a emisiilor de dioxid de carbon a condus la o explozie a cererii pentru produsele chinezești amintite – mult mai ieftine decât cele similare din occident.
Negocierile sino-americane țin acum de dorința Washingtonului de a impune (atât în SUA, cât și în UE) taxe prohibitive pentru panourile solare și mașinile electrice venite din China.
Așadar, în cazul lui Xi Jinping sunt foarte clare resorturile care îl fac să susțină pe deplin ”lupta cu încălzirea globală”. Mai puțin clar ies în evidență resorturile lui Vladimir Putin. Președintele rus știe foarte limpede că dosarul Climate Change este o mega-escrocherie: în 2009, serverul Universității East Anglia a fost spart (de hackeri moscoviți!?), iar pe internet au revărsat sute de e-mail-uri și mii de documente care dezvăluie discuții private și manipulări ale datelor de către experți climatologi. Mesajele electronice vechi și de 10 ani, aparținând unor climatologi americani si britanici renumiți, conțin conversații despre modul în care pot fi combătute argumentele scepticilor în problema încălzirii globale.
În timp ce Rusia se străduie să pună capăt conflictului din Ucraina și să rămână cu partea plină a paharului, China speră ca SUA să joace (mai) onest și să renunțe la folosirea Pentagonului în scop de șantaj și presiune.
Xi Jinping: ”Atâta timp cât ambele părți aderă la respectul reciproc, coexistența pașnică și cooperarea win-win, este pe deplin posibil să se transceadă diferențele și să se găsească calea corectă pentru ca cele două mari țări să coexiste”.
Globalizarea prinde viteză, cu China într-o poziție ceva mai avansată, umăr la umăr cu Statele Unite.

Autor: Adrian Onciu

Despre autor

editor

Adauga comentariu

Adauga un comentariu