După o lungă perioadă de timp, am avut un contact direct cu uriașa suferință din spitalele românești. Am văzut bolnavi disperați, care se întrebau cu ce-au greșit, ”De ce tocmai eu?”. Așteptau de la medici o infimă urmă de speranță. O licărire în ochi, un simplu gest, o promisiune șoptită. Ceva, orice în măsură să le dea putere să lupte.
Se întâmplă drame cumplite sub ochii noștri, iar societatea, opinia publică și politicienii, se dovedesc a fi incapabili să reacționeze. Să taie răul de la rădăcină.
Mass-media a devenit complicele corporațiile Big Food și Big Pharma, iar rezultatul dureros se vede în spitale și în cimitire. Cazurile de cancer au explodat, iar vârsta înaintată nu mai constitue un factor de risc. Din ce în ce mai mulți tineri, chiar și copii, primesc un diagnostic care în primul rând te doboară din punct de vedere psihic. Multe din bolile grave evoluează pe nesimțite, iar când apar simptomele se dovedește a fi prea târziu pentru o intervenție salvatoare.
Faptul că în topul diferitelor forme maligne se află cancerele legate de sistemul gastro-intestinal arată fără dubiu că alimentația reprezintă principala cauză. ”Ești ceea ce mănânci” nu sunt vorbe-n vânt. Aditivii alimentari, din ce în ce mai numeroși și mai agresivi într-o multitudine de produse, au devenit adevărate bombe cu efect întârziat.
În goana după profit, marii producători experimentează noi senzații pe pielea noastră și a copiilor noștri. Este crimă cu premeditare. Cu știința și cu acceptul autorităților. Sub presiunea lobby-ului Big Food, politicieni iresponsabili legiferează folosirea unui număr incredibil de mare de substanțe chimice în industria alimentară. Sute de potențiatori de gust și de aromă cu efecte cancerigene se regăsesc pe rafturile oricărui magazin.
Fast-food-urile și-au tras sedii la doi pas de școlile în incinta cărora găsim automate cu chips-uri, Coca Cola și gumă de mestecat. Din lipsă de educație încă din grădiniță și din lipsă de îndrumare în sânul familiei, copiii aleg cel mai sigur și direct drum către spitalul de urgențe. Și către cimitir. La rândul ei, societatea are o imensă responsabilitate atunci când vorbim despre înmulțirea cazurilor de cancer în rândul celor mici.
Dacă aș fi director de spital, aș organiza în fiecare zi conferințe de presă cu cazuri elocvente, zguduitoare. Aș prezenta drama copiilor bolnavi, a părinților și a bunicilor. Aș chema autoritățile, le-aș implora să schimbe ceva în legislație, să dispară din supermaketuri toate otrăvurile cu care Big Food face mii de miliarde de euro. Bineînțeles, cu condiția ca România să-și recapete între timp suveranitatea măcar în domeniile esențiale.
Societatea civilă și mass-media sunt, din nefericire, complici. La fel și Big Pharma. Mai mulți oameni bolnavi înseamnă profit mai mare în dreptul producătorilor de medicamente. După cum știm, Big Food și Big Pharma sunt doi dintre principalii finanțatori ai instituțiilor de presă, așa că cercul infracțional se închide foarte ”elegant”. Există o cointeresare evidentă, de tip win-win.
Tratamentele pentru cancer sunt dintre cele mai costisitoare. În loc să prevină bolile inclusiv prin modificarea legislației, statul decontează miliarde de euro lunar, iar politicienii încasează comisioane grase de la Big Food și Big Pharma. O mizerie strigătoare la cer.
Este extrem de trist să vezi cât de ușor se mobilizează societatea civilă pentru o așa-zisă luptă anticorupție și cât de nepăsătoare se dovedește a fi față de atentatul direct al politicienilor la viața și sănătatea noastră.
Autor: Adrian Onciu
Adauga comentariu