C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Liviu Pleșoianu: ”Scrisoare deschisă către colegii din PSD și către români, în general: cum să nu am o senzație de dezgust?”

Am urmărit chiar acum câteva clipe diverse declarații ale unor lideri PSD. Am reținut, printre altele: „Să dea explicații despre chermezele cu George Maior” și, în contrapartidă, „Să dea explicații despre relația sa cu Gabriel Oprea”. Acum, eu ce aș putea spune? Că, personal, n-am nicio treabă nici cu Maior, nici cu Oprea? Că am făcut parte dintr-o Comisie de Anchetă unde am încercat (și, cu toată modestia, consider că am și reușit) să scot ADEVĂRUL la lumină legat și de George Maior, dar și de Gabriel Oprea? Am o senzație de rău organic! Și nu e doar de la viroza care mă pune la încercare zilele astea…



Cum să nu am o senzație de dezgust în condițiile în care ce îmi doresc eu este să terminăm odată tocmai cu genul ăsta de relații, de centre de putere nelegitime? Și cum să nu-mi vină uneori să mă închid într-un tir cu medicamente antigreață când observ sau intuiesc continuarea unor astfel de relații?

Vă voi relata un episod aparent banal, dar care spune totul despre cum văd unii politica… La nici o săptămână după ce l-am pus în mare dificultate pe distinsul Maior, la Comisia de Anchetă, adresându-i întrebări dificile într-o manieră care l-a enervat în mod evident, îmi ajung pe la urechi, din diverse surse, informații conform cărora „s-a cam supărat domnul M.”. Bun, nimic neobișnuit până aici. Știu bine ce fel de om este „domnul M.”. Deși îi par un „naiv patalogic” finului său (domnului Ponta), am capacitatea nativă (nu „naivă”) de a evalua foarte bine și foarte repede persoanele cu care intru în contact. Ce vreau însă să vă povestesc este un episod care a avut loc la prima ședință de grup parlamentar după audierea lui George Maior. …În timpul discuțiilor, vine la mine un coleg (nu-l voi numi aici, fost ministru…) și mă întreabă cum a fost la audiere. Îi spun cum a fost, apoi îi spun și ce auzisem între timp – că „e cam supărat domnul M.”. Ei bine, în secunda imediat următoare am avut parte de un butoi cu apă foarte rece răsturnat direct în cap: „Aaa, nu e chiar așa supărat, stai liniștit! AM VORBIT EU CU EL ASEARĂ…”.

…Nici acum nu sunt suficient de detașat ca să comentez. Doar vă relatez. Și profit de ocazie pentru a mă autofelicita pentru capacitatea de a-mi gestiona cu calm pornirile în momente… speciale.

V-am relatat acest episod pentru că îl consider ilustrativ până la perfecțiune. Unii pur și șimplu asta înțeleg din politică – azi prieteni, mâine dușmani, poimâine iarăși prieteni, azi amiciție, mâine răceală, poimâine amiciție, „Live – Die – Repeat”…

NU am absolut NICIO legătură cu acest mod de a face „politică”. Cum NU am NICIO legătură cu NICIUN sufragerist, cu NICIO grupare din afara sau din interiorul partidului, din afara sau din interiorul țării. Poate că are dreptate fără să vrea distinsul fin al domnilor Oprea și Maior și sunt un „naiv patologic” atunci când mă încăpățânez să merg mai departe fără a căuta „spate” printre colegi sau printre sufrageriștii de ieri și de azi. Dar știți ceva? Voi rămâne același „naiv patologic” până la capăt. Și voi lupta în continuare pentru adevăr!

Apropo de adevăr… Vreți să știți părerea mea sinceră, lideri actuali sau ex-lideri ai PSD? Părerea mea sinceră e că un BĂRBAT POLITIC e dator față de țară, față de oameni să spună TOT ce știe, chiar dacă îl și implică personal în anumite secvențe. Doar ADEVĂRUL ne va elibera din această mâzgă neagră, lipicioasă, din această smoală oribilă în care stăm cu toții prinși, fie că realizăm, fie că nu. Dacă „știți lucruri”, SPUNEȚI-LE, BĂRBAȚILOR POLITICI! Românii au DREPTUL să le cunoască, iar voi aveți DATORIA de a le spune, cel puțin câtă vreme sunteți în politică, fie că sunteți acum în PSD, fie că ați luat-o între timp pe alte drumuri!

Nu știu ce vreți să faceți în CEX sau la Congres. Nu știu nici de la ce v-ați luat și nici nu prea mă interesează să aflu. Cum nici nu mă interesează să alerg după vreo funcție, chiar dacă – așa cum am spus-o – mă ONOREAZĂ dorința unor colegi de a mă vedea ocupând una. Mă interesează să aflu ADEVĂRUL despre cum a fost și încă mai este condusă această țară din diverse sufragerii. Mă interesează în mod egoist, pentru mine. Și mă interesează pentru cetățenii acestei țări, care au dreptul SĂ ȘTIE!

Și mă mai interesează ceva… Mă interesează DESTINUL acestui popor în vremurile astea atât de complicate. Am și voi avea MULTE de spus aici. Nici măcar n-am început cu adevărat, în acest sens! Până acum, m-am implicat total în DESȚELENIRE. Dar de aici înainte mă voi ocupa și de RĂSADURI. Nu e suficient să lupți împotriva a ceva, important este să lupți și pentru ceva… Iar pentru că „timpul nu mai are răbdare”, voi lucra de aici înainte simultan la PLIVIRE și la PLANTARE.

Știu că intenția mea declarată de a candida în 2019 i-a încurcat pe mulți. Știu și că în PSD – ca și în celelalte partide – trebuie să-ți negociezi susținerea cu diverse persoane sau grupări. Ei bine, ca să încurc definitiv pe toată lumea – NU am de gând să negociez nimic cu nimeni. Dacă vor fi suficient de mulți în PSD care vor rezona cu modul meu de a face politică, atunci va fi suficient. E atât de simplu…

În ce privește Congresul PSD, hotărâți-vă dumneavoastră în CEX. Eu, cum spuneam, nu am cerut absolut nicio funcție. Sunt colegi care vor să ocup o funcție. Ceea ce mă onorează. Însă chiar dacă s-ar pune până la urmă problema unei candidaturi pentru o funcție internă, trebuie să înțeleagă inclusiv cei care mă propun că eu nu mă voi „maturiza politic” în sensul fardării adevărului, trebuie să înțeleagă toată lumea că eu NU am de gând să mă schimb cu niciun milimetru. Eu, dacă ar fi să fac parte din CEX și dacă aș participa la o ședință în care s-ar arunca bombe cu neutroni, NU aș putea NICIODATĂ să-mi desenez din buze un zâmbet fals și să ies în fața presei mimând calmul și spunând că totul e o poveste și că, de fapt, ne-am împărțit unii altora orhidee și flori de nu-mă-uita… Așa că… nu știu ce să zic.

Oricum, închei prin a spune că mie nu mi-a cerut nimeni din PSD vreun rând de text despre un posibil „proiect de țară”. Nu-i nimic. Cartea pe care o voi publica în curând va conține multe rânduri de text…

…Fie să FIM!

Autor: Liviu Plesoianu

Sursa: Liviu Plesoianu

Related Posts

One Response “Liviu Pleșoianu: ”Scrisoare deschisă către colegii din PSD și către români, în general: cum să nu am o senzație de dezgust?””

  1. Gina says:

    Sufragerii, sali de sedinte, consilii, intruniri, summit-uri, paradisuri fiscale, exotice, imparatii, imperii, baze, arealuri, laboratoare, proiecte secrete, arhive, documente secrete. Top Top Top Secret. Piete, sali de curs, spectacole, cinematografe, muzee, filarmonici, paduri, izvoare cristaline, gradini de zarvat, lavanda, nisip, turcoaz, cer senin, soare, muuuult soare, albastru infinit. Pace! Doamne ajuta!

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss