C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Dan Diaconu: ”Fii partizan!”

Ţi se spune pe un ton acuzator că trebuie să munceşti ca să trăieşti. Şi tu taci, stai umil în colţul tău dându-i dreptate celui care-ţi face rechizitoriul. Asta în ciuda faptului că munceşti de-ţi sar capacele pentru un salariu de doi bani.



Ţi se spune că trebuie să te modernizezi şi, din nou, bag capul în pământ de ruşine. Aşa e, trebuie să mă modernizez, îţi zici, privind ruşinat la starea crâncenă a infrastructurii. Asta în ciuda faptului că cel care-ţi zice e şi cel care sabotează orice proiect de modernizare a ţării.

Ţi se spune că în ţara ta e corupţie şi ţi-e ruşine. Aşa e, e multă corupţie, au dreptate ăştia. Însă uiţi că de 14 ani anticorupţia a fost terenul lor de joacă, au făcut regulile pe care le-au vrut, au pus la butoane oamenii lor şi că, în urma acestui experiment nefast, singurele victime au fost elitele locale. Corupţia a crescut pe măsură ce tu sărăceai.

Ţi se spune că trebuie să fii european. Şi iar ţi-e ruşine când constaţi că, de fapt, nu eşti. Dar uiţi că Schengen-ul ţi-e refuzat printr-un abuz, că MCV-ul ţi-a fost impus printr-o şmenărie de doi bani şi că de când ai intrat în UE singura constantă a lor a fost menţinerea subdezvoltării de-aici. Ştiai că de 14 ani de UE, an de an, dai mai mulţi bani decât iei de-acolo? Da, exact ca marii finanţatori ai Uniunii, ca cei care bat cu pumnul în masă şi-ţi spun că eşti prost.

Dacă eşti bătrân ţi se spune că eşti asistat social, cu toate c-ai muncit cinstit o viaţă întreagă, cu toate că ţi-ai plătit impozitele şi taxele, cu toate că la primirea pensiei mizerabile primul lucru pe care-l faci este acela de a-ţi plăti datoriile. Nu medicamentele, nu mâncarea, ci datoriile!

Permanent ţi se spune că eşti român şi când auzi „român” te ruşinezi. Ţi s-a format un instinct necondiţionat. Asta în ciuda faptului că te ştii cinstit, onest, muncitor. De ce-ţi e ruşine?

Au trecut aproape treizeci de ani de când ai crezut că te-ai eliberat şi constaţi cu stupoare că de fapt ţi-ai pus un alt jug de gât, că te-ai înhămat la o căruţă mult mai perversă în care demnitatea ţi-e încălcată abuziv şi unde, pentru toate eforturile tale, nu primeşti decât fake-uri. Mâncare fake, educaţie fake, sănătate fake, ştiri fake s.a.m.d. Ţi s-a dat acces într-o lume fake şi tu continui să te iluzionezi că asta e realitatea. Asta în ciuda faptului că, în momentele tale de sinceritate, înţelegi că totul e fals, că totul nu are nicio greutate, nici pic de esenţă. Totul e o butaforie ieftină, halucinogenă, pe care tu o plăteşti nu scump, ci exorbitant.

Acestea sunt problemele, adevăratele probleme pe care le vezi zi de zi şi în faţa cărora te pleci umil şi-şi spui că „asta-i lumea, doar n-o să te opui tocmai tu ei”. Nu, prietene, asta nu e lumea, ci propria ta sclavie pe care ţi-o accepţi cu prea multă uşurinţă. Nu e lumea, ci iluzia ta care te face să-ţi vinzi libertatea pe o aşa-zisă comoditate călduţă care se dovedeşte cea mai crâncenă sclavie.

Sunt mulţi care-mi reproşează că văd doar problemele şi nu dau soluţii. Nu le-aş spune decât să se uite la cum au trăit părinţii lor, bunicii sau străbunicii lor. Cum de ei nu aveau probleme cu stresul, cum de ei, în ciuda unei săptămâni de muncă mai mari, aveau timp mai mult decât tine, cum de ei erau mai veseli? Cum de ei erau mai sănătoşi decât tine? Realizezi că pentru ei mersul la farmacie era un eveniment, în timp ce pentru tine e o rutină? Îţi imaginezi că în ciuda unei săptămâni de lucru mai mici, tu de fapt lucrezi mai mult? Şi, culmea, îţi permiţi mult mai puţin. De ce se-ntâmplă asta? Din cauză că risipeşti, din cauză că te-ai obişnuit ca banii doar să tranziteze conturile tale şi-i laşi să fugă de la tine cu prea mare uşurinţă. Din cauză că, în ciuda muncii tale de zi cu zi, ţi-ai pierdut puterea de a aprecia valoarea banului. Accepţi să încasezi puţin şi să plăteşti mult. Din cauză că cei care te-au făcut sclav îţi dau iluzia libertăţii punându-te de fapt să cumperi tot de la ei. Banul are un circuit pervers pe care, dacă nu-l înţelegi, pierzi. Te împrumuţi ca să faci ceva mai repede şi-apoi constaţi c-ai dat banii prea uşor, că ceea ce-ai cumpărat a costat prea mult şi că, până la urmă, împrumutul pe care l-ai luat a dublat preţul. Ţi-ai făcut calculele înainte? Nu, desigur, sufereai de „orbul cumpărătorului”. Pentru ca după aceea să suferi de depresia aceluiaşi cumpărător care constată că bunul pe care şi l-a luat cu atâta sacrificiu nu i-a adus fericirea, nu i-a adus „stima de sine” pe care şi-o dorea, ci doar o iluzie care-a zburat şi-a lăsat în urma ei doar datorii.

Aceleaşi greşeli se repetă în fiecare act al vieţii tale. Să mai luăm un exemplu concret: mâncatul. Preferi să te aprovizionezi de la magazine cu ştaif. Deh, ai bani, ai „statut”. Şi-ţi iei chestii cool, cu ambalaje fistichii, mâncăruri delicioase uşor de preparat pentru că, nu-i aşa, trăim în secolul vitezei. Dacă ţi-ar trânti cineva o pulpă de porc pe masa din bucătărie n-ai şti s-o tranşezi. Sau dacă ţi-ar aduce o găină pe care ar trebui s-o tai şi s-o jumuli n-ai şti s-o faci. De altfel ţi-e şi cam scârbă când îţi aduc în faţă aceste imagini de-un teribil grotesc. Aşa-i că te indispune pulpa aia de porc trântită pe masă? Ce să faci tu cu o asemenea monstruozitate? Carnea se vinde civilizat, la tăviţă, fără sânge şi cu folie trasă frumos deasupra. Într-adevăr, aşa e, doar că diferenţa e imensă: pulpa aia provine de la un porc hrănit natural, pe când în minunata tăviţă ai o chestie fără niciun gust, cu o textură stranie şi care provine de la un porc hrănit cu un berete chimic. Care se transformă el însuşi în burete. Ca să nu mai punem la socoteală că minunatul ambalaj conţine xilen, toluen sau formaldehidă. Care te ucid la rândul lor ştiinţific, pas cu pas.

Ceea ce ţi se-ntâmplă ţie i se întâmplă şi ţării. E împinsă în sclavie cu aceleaşi argumente pe care tu le accepţi. La fel ca tine şi ţara stă cu capul plecat şi ia de bun tot ce vine de-acolo, de la stăpânul ei: ideologii ciudate, decizii revoltătoare, ocări şi injurii. Pe toate le acceptă aşa cum tu îţi accepţi sclavia.

Şi totuşi, cum se poate ieşi din tot acest haos? Simplu, schimbându-ţi atitudinea. Făcând conştient absolut tot ceea ce faci, ocolind „scurtăturile” care ţi se oferă şi care, în final, se dovedesc aventuri extrem de lungi şi extrem de costisitoare. Schimbă-ţi viaţa şi învaţă-i şi pe cei de lângă tine s-o facă. Nu mai cumpăra din magazinele lor, cumpără direct de la cel ce produce. Nu mai cumpăra mărfuri semiprocesate sau procesate care, chipurile, îţi uşurează viaţa! Fă-ţi tu mâncarea de la A la Z. Fă din cel mai banal lucru propria ta aventură. Pune-ţi singur murături, creşte-ţi un porc la ţară sau plăteşte pe cineva să ţi-l crească, găseşte pe cineva să-ţi aducă lapte proaspăt şi brânză naturala s.a.m.d. Ignoră „telemeaua făcută în Polonia”, iaurtul la plic şi toate monstruozităţile care ţi se oferă şi care, de fapt, n-au decât ambalaje frumoase şi-atât. Ambalaje care te costă tot pe tine. Nu te împrumuta! Când cumperi, caută să cumperi de la un român. Ştiu, sunt mulţi ticăloşi, dar sunt şi mai mulţi oameni de ispravă, oameni pe care nu-i găseşti uşor pentru că nu ştiu să se facă vizibili. Însă, odată ce i-ai găsit, dincolo de produsul pe care-l iei de la ei, te îmbogăţeşti cu experienţa întâlnirii cu celălalt.

Repetă toate aceste lucruri simple, multiplică aceste experienţe şi caută să arunci din viaţa ta tot ce e impersonal, tot ce e de plastic. Transformă-te într-un partizan! Şi-ajută-i şi pe cei de lângă tine să se transforme. Fii român şi într-o bună zi o să constaţi cu plăcere că România e alta, că ticăloşii te-au lăsat în pace deoarece au realizat că e imposibil să facă purici aici. Şi-au plecat cu capul plecat, deparazitându-te fără ca tu să faci niciun efort. Aceasta e adevărata revoluţie: tăcută şi eficientă. Înrolează-te!

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss