C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Armaghedonul financiar

Aşa-i că a venit dezastrul, micuţilor? Aşa-i că Teodorovici e diavolul pe Pământ? Doar Bursa e în flăcări, topindu-se într-o zi cam tot ceea ce se câştigase într-un an. Şi nu-i doar atât! Tiranul Teodorovici a reuşit să influenţeze chiar şi bursa austriacă, unde Erste a avut un graţios picaj de zile mari. Aşadar, ce-a făcut ticălosul nostru? S-o luăm pe rând că doar sunt multe.



În primul rând s-a atins de bănci. Cum naiba să te atingi de bănci? Ele, cum bine se ştie, sunt imaculate concepţii ale finanţei mondiale, sunt aceşti buni samariteni care nu se gândesc decât la cum să asigure bunăstarea naţiunilor. Cum naiba să le suprataxezi? Şi la ce? La nivelul indicelui ROBOR? Hai că asta-i o ticăloşie. Vă daţi seama? Dacă v-aţi apuca să vă faceţi o bancă aţi fi taxaţi suplimentar!

Dar, hopa, aici e un mare „DAR”: chiar dacă aţi vrea să vă faceţi bancă n-aţi putea. Presupunând că aţi avea banii(care, teoretic, nu-s foarte mulţi), înainte de a primi licenţa aţi fi trimişi să pupaţi ghiulul Vicontelui şi să juraţi nişte chestii. Ştiu, asta nu e scrisă în nicio reglementare legală, dar fără acest pas vă va fi imposibil să aveţi o bancă. Invers, adică să nu aveţi bani, dar să beneficiaţi de OK-ul Vicontelui se poate, chiar dacă la lege spune altceva.

Ce ne spune nouă această chestiune? În primul rând că băncile sunt nişte monopoluri. Într-adevăr, emisiunea monetară e monopolul statului, dar ea este cedată unei entităţi(BNR) cu statut voit incert, care, la rândul ei, acordă discreţionar licenţe unor entităţi acceptate de domnul Viconte. Care Viconte n-are nicio treabă cu România, ci doar cu banii acestei ţări, în sensul în care e stăpânul nedeclarat al acestora. E limpede aşadar că afacerea bancară e un monopol. Asta, mai ales în condiţiile în care statul român nu mai deţine mai nimic pe această piaţă.

Poate vă întrebaţi de ce e nebun Teodorovici şi se leagă de ROBOR. Chiar aşa, ce naiba legătură are cu ROBOR-ul ăsta? Mai ţineţi minte când se isterizau tefeliştii cum că economia e atât de dezastruos condusă de „ciuma roşie” încât ROBOR-ul creşte nebuneşte. Păi cum naiba creşte el aşa? Mulţi habar nu au că acest indice e media cu care băncile se împrumută una pe cealaltă. Cu alte cuvinte, el este rezultatul unor „negocieri” între structurile unui monopol. E ca şi cum doi măcelari care s-ar aproviziona de la acelaşi abator ar fi singurii comercianţi de carne dintr-o localitate, iar preţul cărnii s-ar stabili ca medie a preţului pe care-l fixează fiecare dintre ei. Aşadar, dacă aţi fi în locul măcelarilor, ce-aţi face ca să câştigaţi mai mulţi bani? E logic, aţi creşte preţul. Doar cine naiba să se bage între voi cunoscându-se că doar voi aveţi drept de comercializare a cărnii. La fel e şi cu băncile. Aşadar ce le spune Teodorovici? Că dacă tot au de gând să se mai joace de-a „mediul economic ostil” pe buzunarul românilor, asta se va lăsa cu impozite suplimentare şi cu un câştig din partea statului.

Acum că am înţeles, să mergem mai departe. Acelaşi Teodorovici spune că, în cazul în care ai cinci ani de cotizaţie la pilonul 2 vei putea să-ţi retragi banii. Wow, dar asta e nasol, spune marele analist al cacofoniilor în cascadă, Moses Găuran! Cum adică să-ţi scoţi banii, doar laşi fondul de pensii în aer? Păi vă daţi seama ce ticăloşie? Dacă aţi avea un fond de pensii v-ar conveni aşa ceva? Desigur, răspunsul este nu, dar, ca şi în cazul băncilor, e cazul să vă liniştiţi. Nu veţi putea avea NICIODATĂ un fond de pensii. Pentru că, din nou, e jocul unor şmecheri internaţionali. Adică, mai pe şleau e un monopol. Ce propune „ticălosul” de Teodorovici? Să le dea oamenilor libertatea să-şi retragă banii de-acolo. Eu unul sunt captiv la un asemenea fond de pensii. N-am ales să fiu alocat acolo, am cam fost luat cu japca. Pur şi simplu, NU VREAU SĂ CONTRIBUI CU BANII MEI la bunăstarea unor băieţi care nu fac nicio inginerie, dar se înfruptă din banii mei sub forma „comisionului de administrare”. Aş vrea să ies din jocul ăsta, iar Teodorovici îmi spune că pot s-o fac. Şi-atunci, unde e problema? În faptul că un monopol e obligat să mă lase în pace dacă EU DECID ASTA? Hai siktir, mă lăsaţi cu vraja?

Mai departe, aflăm că se mai pun ceva impozite la companiile energetice. Păi ce sunt aceste companii? La rândul lor sunt tot nişte monopoluri. Cine are exclusivitatea petrolului în această ţară? Petrom, cel vândut pe-o nimica toată OMV-ului. Dar gazul între cine se împarte? Din nou Petrom-ul şi parţial privatizatul Romgaz. Hopa, aici e deja boierie, e un duopol în care statul are o halcă atât de mare încât îi deranjează pe domnii „marea finanţă”. Teodorovici spune că plafonează preţul la gaze şi le mai bagă şi ceva impozit suplimentar. Păi e rău? Eu zic că nu, doar e imoral ca OMV-ul să tragă atât de mult din ţara asta. Aşadar, din nou constatăm că măsura e justă. Raţionamentul îl puteţi repeta şi-n ceea ce înseamnă electricitatea. Tot cam pe-acolo ne aflăm, dar cu ceva mai mulţi participanţi.

OK, deci ce avem aici? Un incomensurabil tupeu al unui ministru care taxează nişte monopoluri. Monopoluri care nu aparţin acestei ţări, ci unor entităţi străine. Prin intermediul acestor entităţi se retrag bani din ţară mai ceva decât tributul în vremea turcilor sau „datoriile de război” din vremea sovieticilor. Vi se mai pare rău? Gândiţi cu propriul creier, nu cu cel ticălos al propagandiştilor.

Bine, îmi va spune un propagandist, dar e bine că acum Bursa e în cădere? Pentru această întâmplare am două răspunsuri: în primul rând, bursa de la Bucureşti e orice altceva, numai bursă nu. E o construcţie artificială, impusă cu forcepsul, care nu are absolut nicio legătură cu economia. Firmele nu se împrumută de pe bursă, ci doar sunt „cotate”. Adică e o piaţă de schimb şi cam atât. În plus, dacă aţi fi făcut o analiză, aţi fi văzut că de foarte multă vreme acţiunile de pe piaţa noastră sunt supraevaluate. De ce e simplu: preţurile sunt artificial ţinute sus de cei care fac jocurile, anume băncile şi fondurile de pensii. Astfel, fondurile pot prezenta randamente mulţumitoare. Acum ceea ce se întâmplă e recursul la normalitate. Preţurile pică pentru că, până la urmă, cam asta se întâmplă la terminarea petrecerii. Realitatea iese la suprafaţă. În concluzie, aşa e, Bursa pică, dar pică pentru că oricum era în zone imaginare. Iar impozitele pe care le anunţă Teodorovici sunt doar nişte diminuări ale tributului. Asta în condiţiile în care ar fi de dorit stoparea jafului, iar ea se poate face doar prin naţionalizare.

P.S. Sunt sceptic că se va merge până la capăt. Propaganda şi-a flexat muşchii şi-o să înceapă tocarea. Iar pentru stoparea tocării nu m-ar mira ca PSD-ul să facă blat.

Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss