Si caii se impusca, nu-i asa?

Am scris foarte putin despre activitatea mea ca presedinte al Agentiei Nationale pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii si Cooperatie (ANIMMC), desfasurata intre 2003 si 2007, in doua guverne (Adrian Nastase si Calin Popescu Tariceanu).

In pofida titulaturii oarecum pompoase (ulterior s-a transformat in minister), Agentia nu avea nici bani, nici oameni. Sub o suta de salariati, cu fonduri de sub unu la suta comparativ cu un minister, trebuia teoretic sa “sprijine” activitatea a peste 400.000 de firme incadrate in categoria IMM. Cum spuneam deseori, eram in situatia unui medic in cabinetul caruia intrau zilnic sute de “bolnavi”, dar care avea in inventar trei aspirine si un paracetamol. Iar vorbele si intentiile bune nu sunt cu nimic de folos unui intreprinzator aflat cu apa la nari.

Tineam foarte strins legatura cu patronatele, sindicatele si intreprinzatorii, incercind sa gasim impreuna cele mai bune cai de actiune. In acest context, am avut o lunga si utila discutie cu directorul de atunci pentru Romania al Citibank, un om care mi-a facut o impresie absolut deosebita.

Printre altele, el mi-a spus ca in tara noastra nu se calculeaza un important indicator: timpul scurs intre momentul in care, intr-o afacere, cheltuiesti primul leu si cel in care incasezi primul leu. Cind pornesti intr-o afacere, incepi sa cheltuiesti practic din prima clipa. Dai un telefon, inchiriezi un birou, angajezi un om, etc, etc.

Fie ca vinzi chibrituri sau deschizi o banca, vine clipa in care primul client iti calca pragul, deci desfasori prima tranzatie care iti aduce bani. Cu cit mai mare este diferenta intre cei doi timpi, cu atit iti va fi mai greu sa ajungi la momentul in care ti-ai recuperat – Doamne-ajuta! – investitia si intri pe profit. Americanii numesc asta “Valea mortii” – nu cistigi, doar cheltuiesti.

Daca stationezi prea mult in “Valea mortii”, risti sa nu mai iesi niciodata din ea – cu alte cuvinte, sa nu mai ajungi niciodata pe profit. Or, asta depinde ESENTIAL (inclusiv) de BIROCRATIA din tara respectiva si de gradul de libertati economice.

Asa cum spun chinezii, cel mai lung drum incepe cu primul pas. In afaceri, primul pas este, deseori, inregistrarea unei firme. Pe atunci, dura circa 40 de zile sa inregistrezi o firma – avize, varii hirtii, etc. Deja transpirai serios in “Valea mortii”.

Asa ca am inceput demersurile, impreuna cu toate institutiile implicate, pentru reducerea timpului necesar inregistrarii unei firme. Daca viata nu-ti va fi prea usoara, macar nasterea sa fie mai lesnicioasa.

Premierul de atunci, dl. Adrian Nastase, a sprijinit de la inceput initiativa. Nu la fel au stat lucrurile cu mai multi membri ai Cabinetului, care au gasit subit cele mai nastrusnice pretexte pentru a temporiza lucrurile.

Cum sa inlocuim un aviz cu o declaratie pe propria raspundere?! Cum sa nu trebuiasca aviz de la Autoritatea “X” (complet inutil, de altfel)?! Cum sa ramina fara stampila si ciubuc – cu alte cuvinte – o multime de “omuleti cenusii” piti in cotloanele umbroase ale ministerelor, agentiilor si autoritatilor nationale?!

Pina la urma premierul a batut cu pumnul in masa si in doar doua-trei zile am reusit sa facem ce nu facusem inainte intr-un an. S-a ajuns ca o firma sa fie inregistrata in maximum 10 zile.

Cind am fost invitat la TVR 1 sa anunt intiativa – nici macar nu eram membru de partid, nu candidam, deci nu aveam nici o legatura cu campania electorara care se desfasura in acea toamna – interventia a fost anulata in ultimul moment, ca PSD sa nu-si faca “reclama”.

De parca masura era buna doar pentru firmele simpatizantilor social-democrati si nu pentru toata lumea. A fost cel mai flagrant – si, pot sa spun, singurul – moment de cenzura pe care l-am trait in massmedia. Prietenii si colegii din TVR si-au cerut scuze, dar au invocat presiuni de la nivel inalt. Alianta D.A. era, nu-i asa, in opozitie, dar se pare ca unii stiau deja incotro bate vintul schimbarii…

Si acum sa revenim. Daca dupa alti indicatori, conform statisticilor FEM, Romania se afla pe locul 124 sau 128, din punctul de vedere al inregistrarii unei firme, suntem pe locul 22.

Sa nu inteleaga cineva ca vreau sa subliniez cit de bun am fost eu in postura de secretar de stat. Poate nici macar nu am fost. Am vrut sa arat doar ca atunci cind vrei intr-adevar, se poate. Ca zidul gros al indiferentei, ciubucarelii, nesimtirii si prostiei poate fi fisurat cu staruinta si sprijin politic.

Ca birocratia, hipertaxarea, agresivitatea functionarilor si toate celelalte lucruri care deseori transforma viata intreprinzatorilor intr-un infern nu sunt la fel de naturale precum legea gravitatiei, ci doar rodul nepasarii guvernamentale, nu sunt o fatalitate, ci un nor dens de complicitati.

Ca nu suntem blestemati de la mama-natura sa traim altfel decit in statele civilizate, ci putem sa fim la fel sau chiar mai buni ca altii, cu conditia ca cei care ne conduc, prin vocatie sau doar din intimplare, sa-si doreasca intr-adevar, dincolo de vorbe si declaratii, acest lucru.

Iar daca intreprinzatorul este un cal de povara care nu mai reuseste sa miste ceea ce i s-a pus in circa de functionari iresponsabili, atunci mai ramine o solutie. Aceea sugerata de titlul unui celebru film al anilor ’60: Si caii se impusca, nu-i asa?

Eugen Ovidiu Chirovici
sursa: bloombiz.ro