Un palton marca Werner!

Am văzut cu toţii valul de denunţuri şi arestări, i-am văzut pe „copiii de trupă” ai fostului preşedinte cum se măcelăresc între ei, cum fac tîrguri pe sub mînă şi schimb de prizonieri. Tot mai clar se conturează faptul că, indivizi nevăzuţi ai unor reţele criminale din interior conduc România împreună cu alţi invizibili din exterior. Însă, odată ce poporul va simţi pe pielea sa că lozinca „România lucrului bine făcut” e tot una cu „Să trăiţi bine!”, odată ce va constata că nivelul de trai nu are şansă să fie îmbunătăţit în viitorul apropiat, valul de simpatie şi speranţă, prin care Iohannis a urcat treptele palatului, se va transforma în antipatie, repugnanţă şi protest.

„Aveţi puţintică răbdare!” Să se mai potolească kara-yel-ul şi veţi observa două fenomene cît se poate de populare pe scena politica internă. Noi grupuri de interese meschine vor suna adunarea pe vechile eşafodaje, iar extaziaţii iohanişti se vor trezi din adoraţie, înţelegînd că alesul nu e tocmai ce şi-au dorit pentru redresarea României. Cum n-a fost nici Băsescu. Bibliotecile de dosare penale, ascunse în spatele imunităţii unor personaje sinistre, au făcut ca România să fie zguduită de o mega-criză perpetuă şi multidimensională. Banii au devenit instrumentul prin care nişte oameni de nimic au distrus viitorul naţiunii române.

De la fatidicul decembrie încoace, în locul librăriei, şcolii, grădiniţei, căminelor gratuite pentru copii, fabricilor, uzinelor, magazinului de încălţăminte, ceainăriei, alimentarei, aprozarului cu produse româneşti sănătoase, au fost ridicate sedii de bănci şi farmacii, case de pariuri şi marcheturi, vile luxoase, mai numeroase decît trecerile de pietoni. Caracatiţa internă va fi exterminată doar stîrpind capetele care o conduc. E capabil Klaus Werner Iohannis să facă acest lucru, dacă prezenţa sa se face simţită pe gazon, pe feisbuc şi în vizită prin Europa, în căutarea de potcoave?

A trecut deja timpul de adaptare, vine mărţişorul, iar tot ceea ce ne-a oferit pînă acum, la modul senzaţional, proaspătul şef al statului, ar fi: paltonul azvîrlit cu ciudă pe plafonul unei maşini. Dacă va reacţiona aşa în alte situaţii mai delicate, vai şi amar de noi! Gestul a ajuns subiect de presă la nivel internaţional, prin neobişnuinţa unui astfel de moment critic al lipsei de tact, mai ales în spaţiul diplomatic. Probabil, mai noile protocoale spun că trebuie să-ţi arunci paltonul, cum aruncă mireasa buchetul peste cap. Francezilor le place să aţîţe – aroganţă tipic franceză – şi să ne privească cu dispreţul unui singur ochi, şi acela orb ca al mitologicului Polyfem.

Poate că au vrut să-i testeze reacţia Preşedintelui nostru, altfel, dacă ateriza Putin, Merkel sau Obama dirijau şi muştele în aeroport. Nu-şi permiteau o asemenea gafă. Totuşi, eu merg pe principiul că dacă vrei să fii tratat ca un domn, trebuie să te comporţi ca un domn. Aşadar, azvîrlitul paltonului rămîne un moment stînjenitor pentru instituţia noastră prezidenţială, un gest inacceptabil, care a lăsat impresia unei mirese ce aştepta să i se ia cît mai repede voalul, ca să plece în explorarea necunoscutului. Să ne amintim că acelaşi gest, dar în context diferit, a fost făcut de Joseph Robinette Biden, Jr. cînd a descălecat de pe o „dronă” la Baza Aeriană Otopeni.

Şi-a aruncat vestonul ca un striper în faţa camerelor de luat vederi, apoi a deschis robinetul textelor golite de sens, bune doar de udat castraveţii grădinarilor noştri, în schimbul asigurării că autorităţilor de la Bucureşti merg cu  barca lor în arzătoarea chestiune a Ucrainei şi în cea a gazelor de şist. Cel de-al doilea aspect este rochia de mers la cinematograf, nepermis de scurtă, a primei doamne, comparativ cu decenţa vestimentară, practicată de alte soţii de preşedinţi. Să sperăm că înţelepciunea va surveni curînd, prin aprofundarea punctelor de înalt protocol, avînd în vedere borna de 55 de ani, de la care, oricît ţi-ai da silinţa, ca femeie, nu mai ai cum privi viaţa, profesia şi funcţia, ca pe nişte concedii în locuri exotice, unde poţi umbla în mini şi breteluţe. Din poziţia de primă doamnă se impune o exigenţă strictă şi permanentă asupra modului cum te echipezi şi te arăţi Ţării şi lumii.

Autor: Maria Diana Popescu

Sursa: Ziarul Natiunea