Dedesubturile controversatului contract de concesiune a zăcămintelor de petrol şi gaze de la Marea Neagră devin din ce în ce mai sulfuroase. Dezvăluirile Jurnalului Naţional întăresc ipoteza că în spatele acestei afaceri este o adevărată conspiraţie, de care n-ar fi străini nici ex-premierul Tăriceanu, nici fostul său şef de Cabinet Dorin Marian şi nici omul de afaceri Dinu Patriciu. Legăturile dintre Sterling şi Rompetrol devin tot mai clare, după cum a dezvăluit deputatul Iulian Iancu. Totodată, un fapt petrecut în 2006 pune demersurile Cabinetului Tăriceanu într-o lumină nouă. În toamna lui 2006, şeful de atunci al ANRM, aflat în Scoţia, la Aberdeen, a fost contactat de reprezentanţii companiei Sterling. Aceştia i-au întins o cursă: “Sterling îmi pusese în faţă mai multe documente prin care statul român renunţa la drepturile sale. Era în engleză. Eu n-aveam nici o împuternicire să semnez aşa ceva. Am refuzat categoric”, declară Buliga pentru Jurnalul Naţional. Întors în ţară, Buliga a fost de îndată destituit de premierul Tăriceanu şi înlocuit cu Bogdan Găbudeanu, cel care avea să fie demis, la rândul său, de Boc. Nici până azi nu a primit Buliga o explicaţie a îndepărtării sale. O altă dezvăluire dovedeşte că în spatele tuturor companiilor străine care şi-au pasat una alteia din 1992 până în 2006 zăcămintele româneşti stau aceleaşi interese, dacă nu chiar aceleaşi nume. Toate acele companii au fost reprezentate în raporturile cu oficialităţile de la Bucureşti de unul şi acelaşi avocat, româno-americanul Petre Buzescu. Mai mult, acestea au avut sediile chiar la adresa acestui avocat.
Iulian Iancu, preşedintele Comisiei pentru industrii a Camerei, a prezentat la emisiunea Sinteza Zilei, de pe Antena 3, traseul documentelor ce au condus la concesionarea exploatărilor petroliere de la Marea Neagră către Sterling.
Iancu a descris succesiunea faptelor, precum şi principalele argumente ce întăresc ipoteza unei conspiraţii în vederea încredinţării acestor zăcăminte în condiţii dezavantajoase statului român.
În 1992, România, în baza acordurilor şi legislaţiei existente, a încredinţat unui investitor, în fapt erau doi investitori acolo, o Enterprise şi o companie din Canada, reprezentant al statului român fiind Rompetrol. Şi în acel contract care s-a numit Contract de explorare şi împărţire a producţiei, împărţirea producţiei însemna că statul român – în condiţiile în care s-ar fi evidenţiat hidrocarburi, gaze naturale – ar fi beneficiat de 55%.
CE-AM AVUT ŞI CE-A RĂMAS
Ce spunea în fapt contractul respectiv? Investitorul pe cheltuiala lui prospectează, explorează, dacă evidenţiază şi sunt gaze, atunci din acel moment exploatează împreună cu statul român şi împarte cu statul român, o cotă de 55% revenindu-i statului român. Adică noi, dacă exploatăm acolo un miliard de metri cubi, 550 de milioane erau ale noastre. Astăzi, prin schimbarea contractului de explorare în contract de concesiune, statul român nu mai primeşte decât redevenţă. Redevenţa este între 3,5 şi 13,5 şi se plăteşte în funcţie de cantitatea de hidrocarburi exploatată…
Practic, prin încheierea contractului din noiembrie 2008, România renunţă acum conştient la o cantitate de gaze în condiţiile în care ea începe să se confirme. De ce spun acest lucru? Sterling spune că am reuşit să forăm acolo, am reuşit să punem în evidenţă în platou, sunt evidenţiate în jur de 2 miliarde de metri cubi până acum, dar sunt sonde din ceea ce spunea expertul care ulterior se va vedea, geologul Vidu care apare în ambele părţi angajat… Rompetrol şi Sterling. Acest domn a spus că una din sonde confirmă un milion de metri cubi pe zi. în aceste condiţii, deci, de confirmare a hidrocarburilor în acel zăcământ, statul român renunţă la dreptul lui.
LEGEA PETROLULUI, MOTIV ŞI PRETEXT
În 1995, Rompetrol iese din ecuaţie, nu mai reprezintă statul român şi intră ANRM, ca reprezentant unic al statului român. Imediat după, în urma procesului de privatizare, Rompetrol intră în relaţie comercială cu Sterling Resources.
În 2004, apare noua Lege a petrolului care impune ca singur contract în acest domeniu acordul de concesiune petrolieră. De acest element s-au prevalat în momentul în care au solicitat modificarea contractului din contract de explorare în contract de concesiune petrolieră. Motivându-se noul cadru legal, s-a solicitat schimbarea statutului din explorare şi împărţire a producţiei în concesiune. Acest lucru înseamnă că din acest moment statul român rămâne cu redevenţă şi impozit pe gaze şi pierde, dacă apelează la această concesiune, partea care-i revine din producţie. Ce se motivează în noiembrie 2008, că datorită schimbării cadrului legal din 2004 am dorit să intrăm în legalitate şi solicităm, asta spunea nota de fundamentare.
TENTATIVA DE LA ABERDEN
În nota de fundamentare (desecretizată ieri), dacă ne uităm la traseul acestui document, apare un alt semn de întrebare uriaş:
Demersul a fost iniţiat în noiembrie 2006, octombrie 2006. în acel moment, din alte surse apare informaţia că o delegaţie la vârf a ANRM este invitată în Scoţia, la Aberdeen, acolo, în urma unor discuţii bineînţeles pe alte motive, li se solicită semnarea acestui document, respectiv cedarea de către statul român a părţii care-i revine pentru această potenţială producţie… Echipa noastră refuzând, odată întorşi acasă, preşedintele ANRM, Gheorghe Buliga, este destituit.
Nu i se dă nici o explicaţie, face demersurile de rigoare la premierul Tăriceanu, nu primeşte nici un răspuns şi rămâne destituit. Imediat este numit un alt preşedinte (Bogdan Găbudeanu, cel recent destituit de premierul Boc – n.r.).
CHEIA E LA CANCELARIE
Această succesiune, de fapt, pare să demonstreze că a existat un control permanent pe fiecare decizie sau orice potenţială decizie ce viza aceste perimetre şi această zonă. După care apare demersul despre care vorbim, concesiunea, se mută prin cancelarie, prin domnul Dorin Marian, care aprobă documentul, dă avizul favorabil în 11 zile.
Contractul de concesiune este finalizat la 16 septembrie 2008. De ce nu este înaintat la 16 septembrie? De ce nu a fost înaintat la acea dată? Cineva a preferat să-l ţină de la 16 septembrie până în noiembrie ca să fie introdus în Monitorul Oficial, în plină campanie electorală. Aşa cum se ştie, fără a fi semnat de ministrul Justiţiei, ci de un secretar de stat, fără a fi semnat de ministrul Economiei.
Iată cum acest act normativ are cel mai scurt traseu pe care-l poate avea un act normativ prin Guvernul României, respectiv singura instituţie care decide aici este ANRM, preşedintele este suveran, el înaintează documentul. Nici o altă instituţie din România nu-şi pune viza, nu monitorizează acest demers. Respectiv, Curtea de Conturi sau Consiliul Economic şi Social, sau Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, nici una din aceste instituţii nu vizează. Ce se motivează? Este un document independent, nu necesită astfel de avize şi trecut la secret.
CE ŞTIE SIE?
În ianuarie 2001 s-a luat o decizie la nivelul CSAT şi al Guvernului ca pentru toate marile privatizări din România şi pentru toate marile concesiuni să se facă o verificare a bonităţii investitorului strategic care vine fie într-un domeniu petrolier, fie în alte domenii cu greutate şi care pot afecta într-un fel sau altul securitatea naţională. în momentul acela i-a fost atribuit SIE o calitate specială de a verifica bonitatea unor investitori privaţi care vin aici pe piaţa românească să facă unele afaceri. Şi să ceară concesiuni, privatizări şi aşa mai departe. întrebare, acest Sterling a fost verificat de SIE în legătură cu bonitatea pe care o are, în legătură cu cifra de afaceri, în legătură cu implicarea acestei companii în alte afaceri petroliere, care să îi permită să facă explorări în zona Mării Negre?
Gheorghe Buliga: “Mi s-au pus actele în faţă să le semnez”
Gheorghe Buliga, fostul preşedinte al Agenţiei Naţionale de Resurse Minerale (ANRM), a confirmat pentru Jurnalul Naţional că i s-au pus în faţă actele pentru a le semna în avantajul Sterling Resources. Buliga a fost destituit de prim-ministrul Călin Popescu Tăriceanu.
- Reporter: Ce s-a întâmplat la Aberdeen, în cursul vizitei dumneavoastră din toamna lui 2007?
Gh. Buliga: Ce să fie? Exact cum a spus domnul Iancu (Iulian Iancu, preşedintele Comisiei de Industrii din Camera Deputaţilor _ n.r.). Mi s-au pus actele în faţă să le semnez…
- Când aţi aflat prima dată de această problemă?
La Aberdeen am aflat prima oară de situaţie.
- De ce n-a fost inclus Romgaz în ecuaţie?
Nu cunosc.
- Cu cât se extinde perimetrul Sterling în zona recent câştigată la Haga, o dată ce au evidenţiat hidrocarburi?
Nu cunosc. Acum vă rog să mă scuzaţi, am un prieten care a făcut un accident şi mă îndrept acolo…
(după 2 ore)
- Există o legătură directă de cauzalitate între vizita dumneavoastră la Aberdeen şi destituire?
Gh. Buliga: Eu nu pot să fac o astfel de legătură. Nu mi s-a motivat destituirea, dar poate fi o coincidenţă. Poate să fi fost şi din cauza altor contracte, dar nu pot să spun acum pentru că sunt date confidenţiale. Dacă va fi nevoie, le voi spune.
- Cine a vrut să semnaţi? Cine adusese actele?
Sterling îmi pusese în faţă mai multe documente prin care statul român renunţa la drepturile sale. Era în engleză. Eu n-aveam nici o împuternicire să semnez aşa ceva. În timpul mandatului meu eu n-am văzut nici un document prin care Sterling să îşi extindă perimetrele…
Cu ochii pe ei
Sterling Resources nu poate să transfere total sau parţial, unei persoane sau companii, nici drepturi şi privilegii privind câmpurile XIII Pelican şI XV Midia, şI nici din îndatoririle sau obligaţiile asumate decât cu încuviinţarea scrisă a Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, conform actului adiţional desecretizat. Sterling va plăti trimestrial statului o redevenţă petrolieră cuprinsă între 3,5% şi 13,5% din valoarea producţiei brute de ţiţei şi gaze, în funcţie de volumul producţiei trimestriale, calculată pe baza preţurilor de referinţă stabilite de autoritatea competentă, conform Legii Petrolului. Pentru extracţia de gaze naturale, compania va achita o redevenţă cuprinsă între 3,5% şi 13% din valoarea producţiei brute. Premierul Emil Boc a anunţat acum două zile că va cerceta cum a ajuns un contract de explorare şi împărţire a producţiei unul de concesiune şi acord petrolier. (D. I.)
Un singur angajat
Compania Sterling Resources are un singur angajat, dacă e să ne luăm după datele prezentate de aceasta pe bursa din Toronto, unde este listată. Societatea, tranzacţionată cu simbolul SGL, prezintă pe trimestrul 4 al anului 2007 şi pe primele trei ale lui 2008 venituri operaţionale de 0 dolari. Profitul operaţional înainte de depreciere (EBITDA) este pe minus în fiecare din cele patru trimestre. Compania dispunea de lichidităţi de doar 15,93 milioane de dolari la finele lui 2007, are active totale de 170,96 milioane de dolari şi are o capitalizare de doar 100 de milioane de dolari. (D.I.)
Grupuri de interese
Fostul preşedinte al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), Bogdan Găbudeanu, a declarat ieri că există anumite grupuri de interese care încearcă să intre în zona de exploatare din Marea Neagră, şi nu prin proceduri legale. El a spus că în spatele acestor grupuri se află deputatul PSD Iulian Iancu. Cerându-i-se să spună care sunt grupurile de interese, Găbudeanu a precizat că îi e greu să spună la cine anume se referă. “De ce nimeni nu s-a legat de Petrom şi s-au legat de Sterling?”, s-a întrebat Găbudeanu.
Afacerea zăcămintelor: patru preluări, acelaşi avocat
Afacerea gazelor naturale din Marea Neagră, aflate în dispută de mai mulţi ani între România şi Ucraina, a avut aceiaşi actori în ultimii şaisprezece ani – din 1992 şi până în 2008, e concluzia unui material publicat de site-ul www.vot.ro.
Timp de şaisprezece ani, această afacere a traversat mai multe companii, dar a avut nevoie de un singur avocat şi de două apartamente.
Actul adiţional la contractul de explorare a zăcămintelor din Marea Neagră, aprobat de Guvernul Tăriceanu, în noiembrie 2008, a fost semnat din partea companiei Sterling Resources de către Emilian Ijdelea, consultant la casa de avocatură “Petru Buzescu”, susţin surse din Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale.
În 1992 s-a transferat dreptul de explorare a zăcămintelor de la compania de la compania de stat Rompetrol SA la consorţiul canadiano-britanic “Canadianoxy”.
Reprezentantul companiei candiene “CanadianOxy” în România a fost chiar Petru Buzescu, avocat român-american (membru al Baroului din Bucureşti şi al Baroului din New York). Avocatul Buzescu a fost atât administratorul sucursalei “Canadian Occidental Petroleum Ltd Canada”, cât şi al subsidiarei sale “CanadianOxy” România.
Locul companiei candiene a fost luat, ulterior, de către compania Arco Midia Inc SUA. Consorţiul Arco Midia/Enterprise Oil a descoperit, în 1995, zăcământul de gaze naturale “Doina” în perimetrele Midia şi Pelican.
Sucursala bucureşteană a companiei americane “Arco Midia Inc” îşi avea sediul în acelaşi apartament din Splaiul Independeţei cu casa de avocatură “Petru Buzescu”.
Patru ani mai târziu, în 1999, firma Arco Midia a cedat 75% din drepturile de explorare către compania britanică “Paladin Resources”. Adresa sucursalei Paladin Resources rămâne tot în sediul casei de avocatură “Petru Buzescu”, din Splaiul Independenţei.
Compania “Sterling Resources Ltd” Londra primeşte, în august 2000, de la Guvernul Isărescu, dreptul de explorare a unui zăcământ petrolier în perimetrul Craiova Sud, iar, trei luni mai târziu, în noimebrie, compania Sterling Resources Ltd îşi deschide o sucursală la Bucureşti. Din toate apartamentele din Bucureşti, firma Sterling îşi alege ca adresă pentru sediul social tocmai apartamentul din Splaiul Independeţei al casei de avocatură “Petru Buzescu”. Petru Buzescu şi-a mutat sediul casei de avocatură, în octombrie 2002, în strada Emanoil Porumbaru nr 22. şase luni mai târziu, fix în aceeaşi zi (pe 13 martie 2003), atât sucursala Paladin Resources Ltd, cât şi cea a Sterling Resources Ltd îşi mută şi sediul la aceeaşi adresă – Emanoil Porumbaru nr. 22.
Paladin îşi închide sucursala bucureşteană în anul 2005, iar un an mai târziu firma Sterling îşi mută sediul în strada Andrei Mureşanu.
Un alt asociat al casei de avocatură “Buzescu”, Corina Papuzu, este reprezentantul legal al firmei Midia Resources SRL Bucureşti, în 2008, cu puţin timp de semnarea contractului de explorare cu Guvernul Tăriceanu.
În noiembrie 2008, la Bucureşti, Sterling Resurces Ltd semnează un act adiţional la contractul de exlorare pentru zăcămintele din Marea Neagră – Midia şi Pelican – cu Agenţia Naţională pentru Resursele Minerale. Din partea firmei Sterling semnează Emilian Ijdelea, consultantul casei “Petru Buzescu”, cel care acum şaisprezece ani era însărcinat de Guvernul României să atragă investitori străini în ţara noastră.
Contactaţi de Jurnalul Naţional pentru a vedea cum aceste trei firme, Arco Midia, Paladin şi Sterling, au ales sediul la adresa casei de avocatură “Petru Buzescu”, reprezentanţii acesteia ne-au trimis să întrebăm companiile respective. “Sincer să vă spun nu sunt abilitat să vă răspund şi sincer nu le ştiu. Cele mai concludente informaţii le veţi avea de la companii. Din punct de vedere legal toate răspunsurile sunt în Legea 31/1990 a societăţilor comerciale şi 26/1990 privind Registrul Comerţului”, a spus Adrian Tomescu, avocat la această casă de avocatură.
Actul adiţional, desecretizat
Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a publicat pe site-ul propriu Actul adiţional Nr.11 la contractul de explorare şi împărţire a producţiei pentru perimetrele XIII Pelican şi XV Midia, realizat între Agenţie şi Sterling Resources Ltd. Actul prevede ca Sterling să plătească o redevenţă între 3,5%-13,5% din cantitatea de petrol brut extras, respectând prevederile din Legea Petrolului.
Actul adiţional a fost încheiat la 24 august 2007, la 15 ani după încheierea Contractului de Explorare şi Împărţire a Producţiei pentru Perimetrele XIII Pelican şi XV Midia. În primul rând, el prevede modificarea numelui operaţiunii în Acord de Explorare şi Împărţire a Producţiei pentru Perimetrele XIII Pelican şi XV Midia, ce are ca obiect concesionarea către titular dreptul exclusiv de a executa “Operaţiuni Petroliere” în “Suprafaţa Contractuală” descrisă în Anexa A, pe o durată de 30 de ani de la data intrării în vigoare, respectiv 5 octombrie 1992. Acordul poate fi prelungit pe o perioadă adiţională de până la 15 ani.
De asemenea, se precizează că “Titularul va avea dreptul să reţină întreaga Suprafaţă Contractuală delimitată conform hărţii din Anexa B la prezentul Acord pe toată durata Perioadei de Explorare, inclusiv orice extindere a acesteia.”
Se mai stipulează că “Perioada de Explorare (…) a fost suspendată începând cu data de 15 decembrie 2003, şi continua să fie suspendată până la soluţionarea diferendului dintre România şi Ucraina privind delimitarea platoului continental al Mării Negre.”
“Perioada de Suspendare se va încheia şi Operaţiunile Petroliere din Perioada de Explorare se vor relua în situaţiile specificate mai jos, oricare dintre acestea survine prima:
a) după trei luni de la data primirii de titular a unei notificări scrise din partea agenţiei specificând că diferendumul a fost soluţionat. (…)
b) în termen de trei luni de la data primirii de agenţie a unei notificări scrise din partea titularului specificând că Perioada de Suspendare încetează. Titularul poate decide să reia Operaţiunile Petroliere doar în anumite porţiuni ale Perimetrelor Contractuale şi să menţină suspendarea pentru alte porţiuni ale acestora.”
Autor: Valentin Zaschievici
Sursa: Jurnalul.ro
Adauga comentariu