Intr-o premiera istorica pentru secolul acesta, Rezerva Federala, care joaca rolul bancii centrale in SUA, a luat hotararea oficiala de a tipari bani – se intelege suplimentari fata de monetizarea normal necesara a economiei – pentru stimularea acesteia, dupa ce eforturile aproape iesite din comun de a scoate economia americana din recesiune au dat rezultate modeste.
Economia si-a reluat cresterea, dar aceasta, fiind deosebit de firava, nu se resimte la nivelul absorbtiei somajului extrem de ridicat.Hotararea este istorica, pentru ca, de la experienta amara a inflatiei galopante din anii 70-80, parea ca mai marii finantei mondiale hotarasera pentru totdeauna ca emisiunile monetare sa fie strict controlate si, oricum, sa nu se mai incerce pe calea acestora inducerea cresterii economice.
Se parea ca definitiv, in perpetua dilema inflatie/somaj, evitarea cu orice pret a inflatiei devenise prioritatea numarul 1.
Cresterea economica ulterioara, obtinuta ani si ani in conditii de inflatie scazuta, parea sa confirme si sa parafeze optiunea.
Criza recenta – probabil constientizata, odata cu derularea ei, ca mult diferita de cele anterioare prin caracteristici si profunzime – a aruncat la cos tot ceea ce devenise fetis in ultimii 30 de ani si a scos de la naftalina abordarile neokeynesiste anterioare marii inflatii din anii 70-80 si care fusesera facute responsabile de aceasta inflatie.
Statul a intrat in forta, intervenind fara ezitari pe piete, a nationalizat banci, a imprumutat si ajutat companii. Si-a labartat excesiv deficitele pentru a injecta in piata stimulente in vederea combaterii recesiunii si somajului.
Ma rog, tot tacamul, ca pe vremurile capitalismului keynesist, considerate de mult apuse. Pana la tiparirea de bani in aceste scopuri nu mai era decat un pas!
Un pas logic, in virtutea aceleiasi viziuni pe termen scurt, care a ghidat tot mai mult actiunea politico-economica in ultimele decenii si, poate cu osebire, in acest prim deceniu din secolul nostru.
Putini dintre decidentii actuali cunosc inflatia de acum 30-40 ani, dar pe calea pe care s-a pornit o vor cunoaste in curand, cu toate ravagiile de care este in stare.
Nu se putea ca aceasta cutie a Pandorei sa fie (re)deschisa in alta parte decat in America. Dincolo de influentele importante ale ciclului electoral – presedintele Obama, aflat intr-o pierdere de viteza extraordinara, fiind interesat in stimularea cu orice pret a economiei – exista o explicatie de fond.
Datorita privilegiilor dolarului ca moneda de rezerva, Statele Unite isi pot finanta deficitele cu propria moneda si nu cu o alta moneda precum celelalte tari. Si, ca atare, excesele americane de consum pe datorie sunt acoperite de alte popoare.
China, Japonia sau tarile petroliere muncesc din greu ori isi pun la bataie resursele si, pe cale comerciala, extrag bani din Statele Unite, iar, apoi, cautand plasamente pentru acesti bani, ii intorc pe cale financiara in SUA prin achizitii de bonuri de tezaur americane, considerate printre cele mai sigure valori.
In acest fel insa, finanteaza deficitele americane, bugetar si de cont curent, consumul american fara acoperire, cheltuielile militare americane masive, razboaiele din Irak si Afganistan etc.
Este vorba de mii de miliarde de dolari.
Ce mai conteaza in aceasta sarabanda ametitoare – au gandit probabil autoritatile de la Washington – inca o serie de cateva mii de miliarde de dolari ajunse in piata nu din noi imprumuturi ale statului care labarteaza deficitele, ci pur si simplu din noi emisiuni de moneda?!
Cu noile emisiuni cele mai recente s-au si facut peste 2000 miliarde de dolari izvorati din tiparnita in acest an! Marea Britanie – copia la xerox a Americii in Europa – vrea sa foloseasca si ea metoda. Obligata a strange baierele bugetare sub povara datoriilor publice imense, Londra vizeaza sa puna la lucru tiparnita de bani.
Dar, atentie!, lira sterlina nu este dolarul american si contributia altor popoare la achitarea notei de plata nu prea exista. Aceasta va veni, deci, repede, repede pe adresa precisa a Londrei. Explozia inflationista?
Vine, vine, intrebarea este doar cat de curand!
Ilie Serbanescu
sursa: bloombiz.ro
ce prosti, solutia la ei era nu sa tipareasca bani, ci sa scada ajutoarele de somaj.
o mare parte din cei fara job din america raman fara job pentru ca ceea ce gasesc le ofera mai putini bani decat castiga prin ajutor.
Asta demonstreaza cat de evoulati suntem.
Ce teorie economica, ce doctrina? ce mari economisti? O MARE BRANZA. Realitatea este ca reprezentam o gloata de prosti care pun botu’ la vrajeala.
Bogatii vor fi din ce in ce mai bogati iar saracii din ce in ce mai saraci. Asta este toata doctrina economica.