Vai de capul Italiei!

Președintele Mattarella și bancherul Draghi, arhitecții Marelui Reset, rămân în fruntea Italiei.

În Italia o luăm de la capăt: Sergio Mattarella tocmai a fost renumit la Președinția Republicii Italiene, din lipsa unui succesor.

Președintele în vârstă de 80 de ani își luase rămas bun și se pregătea pentru o pensie liniștită. Dar incapacitatea forțelor politice de a se pune de acord asupra unui nume l-a forțat să revină la serviciu. Ultimele săptămâni le petrecuse luându-și la revedere.

Sergio Mattarella a fost reales pentru un al doilea mandat de șapte ani, cu 759 de voturi din 984 de voturi exprimate.

Victoria lui Mattarella a fost mai presus de toate înfrângerea Dreptei italiene care s-a discreditat în timpul acestor alegeri. Trădată în primul rând de liderul Ligii, Matteo Salvini.

Mattarella nu a acceptat necondiționat realegerea sa, a pus o condiție ca va marca viitorul italienilor: ca partidele care formează guvernul lui Mario Draghi să continue să colaboreze. Acest scenariu mulțumește deplin Uniunea Europeană – este suficient să citești presa străină – și liniștește piețele financiare.

Draghi, fostul bancher al lui Goldman Sachs, fostul președinte al Băncii Centrale Europene, cel care a dirijat procesul de aducere a Greciei în sistemul monedei unice și apoi a o aduce în sclavie, rămâne în controlul unei Italii pe care a pus-o pe deplin sub controlul totalitarismului sanitar, preludiu la Marea Resetare atât de dragă actualelor „elite” din siajul lui Schwab.

Odată cu reconfirmarea lui Mattarella în Quirinal, sub conducerea președintelui Consiliului, Draghi, axa care conduce Italia iese întărită, completată de alegerea la președinția Curții Constituționale Italiene, care, ca și în Franța, se află în slujba Pfizer, a lui Giuliano Amato, complice al celorlalți doi în impunerea controlului social în stil chinezesc, prin așa zisa criză a sănătății.

Un scenariu îngrijorător, într-un sistem blocat în care partidele contează din ce în ce mai puțin și în care nu mai există o opoziție reală, Salvini rupând unitatea Ligii după acordul său la o colaborare nefirească în cadrul guvernului Draghi și petiția sa repetată în susținerea exceselor liberticide, inclusiv pedeapsa socială cu moartea pentru cei refractari la injecția experimentală anti-covid, sub pretextul unei crize de sănătate.

Cu acest trio de frunte, Mattarella la Președinție, Draghi în fruntea guvernului, Amato ca garant al Constituției, capabil să controleze, să domine și să dirijeze Italia pentru o lungă perioadă de timp și fără nicio opoziție în consecință, ne putem aștepta, așadar, în lunile următoare. să se ajungă la adoptarea rapidă a legii eutanasiei și a proiectului de lege privind „crima de homofobie”.

Pe frontul „urgenței pandemice”, cu excepția unei schimbări radicale de curs care nu pare să fie pe ordinea de zi în ciuda nivelului scăzut de pericol al răcelii Omicron, ne putem teme de o obligație totală a vaccinării, de prezentarea Super Green Pass, abonament de vaccinare pentru a intra în magazinele alimentare, și, de ce nu, în lagărele de concentrare pentru cei nevaccinați precum în unele țări din emisfera sudică, bel paese, surfând ca ei pe valuri covidiene, valuri tiranice. Fără o voce care să se ridice să urle NU, e prea mult, NU se poate. (Francesca de Villasmundo)

„Frati ai Italiei,

Italia s-a trezit,

Si-a pus pe cap

Coiful lui Scipio…”, zice imnul ei.

Și l-a pus, dar i-a căzut coiful pe ochi. Vai de mama lor! Nu suntem, mă, frați cu ei? Și-au pus un sarcofag președinte. Ăsta se înțelege bine cu Biden. Surzi și incontinenți amândoi. Trage unul un pârț, răspunde ăllalt.