Analize și opinii

Alexandru Petria: Dubla măsură a terorismului de stat

Să vedem ce-i cu terorismul de stat, cu atitudinea faţă de presă.
Un avion a fost deviat la Minsk, ca să fie capturat un ziarist, Roman Protasevici. Previzibil, urlă toată media, percepţia e că Lukaşenko este dictator.
Un cetăţean australian este închis la Londra, fiindu-i cerută extrădarea în America, pentru că a publicat materiale care pun într-o lumină nefavorabilă administraţiile de la Washington. Adică, americanii îşi permit să încerce băgarea în puşcăriile lor a cetăţenilor altor state, ceea ce contravine practicilor juridice normale. Mă refer la cazul Julian Assange. Majoritatea presei nu e scandalizată, statele nu protestează. Percepţia e că în SUA este democraţie.
Dacă n-am aşteptări de la politruci, mă surpinde însă memoria scurtă a breslei gazetarilor, care titrează că treaba din Bielorusia este ceva nemaiîntâlnit. Chiar aşa? Oare e amnezie sau altceva? S-a transformat majoritatea mediei în raspândaci ai propagandei sau e o deprofesionalizare ce nu mai lasă loc gândirii lucide, corelaţiilor, interpretării contextelor?
În 2013 s-a întâmplat la fel, în spaţiul U.E., când avionul în care se afla Evo Morales, preşedintele Boliviei a fost nevoit să aterizeze de urgenţă la Viena. Se credea că în avion e Edward Snowden, iar americanii voiau să-l aresteze.
Terorismul de stat este o faţă a abjecţiei, a recursului la forţa discreţionară. El trebuie condamnat, iar victimele apărate. Că se numesc Protasevici sau Assange ori cine o să mai urmeze; sigur, acţiunile de acest tip o să continue pe glob! Dar toate victimele, totdeauna, fără părtinire politică, altfel ziariştii sunt chiar ei o divizie a terorismului de stat.
NOTA REDACȚIEI:
Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).
A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.
I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea,
Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, ambele apărute la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este
Timpuri virale. Gânduri pe contrasens  tot la Alexandria Publishing House, în 2020. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.

Despre autor

editor

comentarii

Adauga un comentariu

  • …Occidentul este bun… Estul este rau… ca este China, Rusia sau Belarus, tot ce este de acolo este rau sau malefic, de neacceptat si trebuie combatut… Estul are un singur lucru bun… resursele… dar astea’s sub controlul celor ”rai”… si, ca urmare, nu pot fi jefuite… de catre Occident… aaa! si mai este un lucru bun in Est… preluarea ”externalizarii” industriilor poluante din Occident… de asta, acum, Occidentul vrea sa impuna la nivel global Certificatele Verzi… nu din grija pentru planeta sau din cauza incalzirii globale… ci ca o frina in dezvoltarea Estului care si-a cam luat-o in cap… adica, ”NOI”, Occidentu’, ne-am vazut 150 de ani de industrializare si dezvoltare… ne-am ”scos” de la noi industriile poluante si am ramas doar niste ”ginditori”, ”fabricanti” de know-how… ”VOI”, Esticii, nu trebuie sa mai poluati planeta, nu trebuie sa va dezvoltati industrial, nu trebuie sa mai emiteti substante nocive in atmosfera ca ne stricati aeru’ din parcuri si rezervatii, ne ”poluati” Terra care estea noastra, a tuturor… ”nu conteaza ce am facut noi, pina mai ieri! de acum vrem o planeta ”verde” si curata”… asa si in politica… NU CONTEAZA ce face Occidentu’… ”greselile” si abuzurile sint exclusiv ale Estului… iar noi? ”deontologii” nostri? pai nu sintem integrati si aderati? poate un servitor sa aiba o parere proprie, contrara celei a stapinului?

  • Europa de Apus sa ne spuna adevarul despre terorismul practicat in coloniile pe care le-au avut unde au transformat oamenii in sclavi.