O ştire care ar fi meritat o dezbatere serioasă a trecut aproape neobservată în ultimele zile: fostul negociator-şef al României cu Uniunea Europeană, profesorul Vasile Puşcaş, a declarat la Cluj, pentru Agerpres, că Polonia, Republica Cehă şi Slovacia au primit împreună un miliard de euro în plus faţă de fondurile structurale pe care le-au atras până acum. Şi ce ne priveşte asta pe noi? – vă veţi întreba. Ne priveşte, fiindcă cele trei ţări primesc de fapt un premiu din banii pe care alte state membre, precum România, nu îi folosesc. Cel mai mare pericol, atrăgea atenţia Vasile Puşcaş, este ca în exerciţiul bugetar 2014-2020, care se negociază acum, să scadă finanţarea acordată României. Absolut normal. Banii merg la aceia care îşi fac temele.
Iarăşi veţi spune: pagubă-n ciuperci! Ne iau nişte bani fictivi, pe care oricum nu eram în stare să-i atragem, deci, până la urmă, nu pierdem nimic. Cel mult câştigăm experienţă – vorba ministrului Radu Berceanu la înmormântarea autostrăzii Comarnic-Braşov. Iarăşi fals. Fiindcă statele menţionate chiar vor folosi aceşti bani în perioada următoare şi decalajele dintre România şi ţările din Europa Centrală vor creşte, în loc să se reducă. Nu la asta ne-am aşteptat atunci când am aderat la Uniunea Europeană, dar asta se întâmplă. Şi bineînţeles, nu din cauza Europei. Ci a sistemului politic şi administrativ românesc.
Un faliment de stat poate arăta în multe feluri. Aşa cum am văzut în aceste zile, inclusiv prin oameni trimişi în comă de microbii din spitale. În ultimii 20 de ani, statul român nu a reuşit să construiască de la zero nici măcar un spital important. A eşuat în a se lega printr-o autostradă de Vestul Europei. Şi-a pierdut flota, şi-a distrus infrastructura turistică, şi-a lăsat în paragină căile ferate. Am ajuns să importăm 70 la sută din produsele alimentare, când am fi putut să ne hrănim doar de pe urma agriculturii a trei judeţe. Zilele trecute, acelaşi stat român le impunea ţăranilor din pieţe case de marcat, dând, dacă mai era nevoie, imaginea rupturii sale totale de realităţi. Bineînţeles că orice activitate comercială trebuie fiscalizată, doar că România nu are o reţea de desfacere pentru micii producători agricoli, ca peste tot în Europa civilizată. Şi asta se putea face tot cu bani europeni!
Nu mai avem nicio şansă, veţi spune. Ba avem. Grecia a intrat în faliment financiar. De ce nu şi-ar declara România falimentul administrativ, cerând Uniunii Europene nu bani, ci guvernanţi? Circula pe vremuri un banc cum că ar fi bine dacă am declara război Statelor Unite, care ne-ar învinge şi ne-ar declara al 51-lea stat. De ce nu am transforma bancul în realitate? Doar suntem o ţară tristă, plină de umor.
De ce n-am cere Uniunii Europene nu bani, ci guvernanţi?
Ovidiu Nahoi
sursa: adevarul.ro
“De ce n-am cere Uniunii Europene nu bani, ci guvernanţi?”
De acord, dar sa fie romani !Sa fie romani scolarizati special in tarile avansate ale UE.
Si unde sa fie “scolarizati” pentru ca “la noi” sistemul este depasit, iar daca aducem oameni formati “dincolo” vor avea inoculata strategia altora si nu vor servi interesele noastre nationale… Solutia este tot la noi si sta in fiecare dintre noi. Am putea macar lua (DOAR) unul din multele exemple bune care le avem in jurul nostru, sa-l urmam si nu sa facem o tocanita din tot ce vedem pe la altii si sa incercam niste forme fara font!