Cineva a avut răbdarea de a citi raportul Gabriel Resources pe 2012, 80 de pagini cu litere foarte-foarte mici şi multe (aici). Redau mai jos unele din 0bservaţiile critice ale lui Sorin Cucerai la adresa lui (remarcînd, în trecere, că astfel de revelaţii se petrec adesea deprimant de aleator, ca, de exemplu, atunci cînd, după luni de zile de scandal naţional neîncetat şi omniprezent despre referendumul de suspendare a preşedintelui, la un moment dat un ziar a descoperit din întîmplare sursa şi explicaţia întregii probleme, o gafă enormă de proiect de legiferare a USL):
“[…] GR recunoaşte că nu dispune de sumele necesare pentru a deschide vreo mină, pentru a cumpăra drepturile de proprietate asupra întregului teritoriu ce urmează a fi exploatat şi pentru a achita costurile legate de obţinerea tuturor permiselor necesare exploatării. Mai mult, GR nu garantează că va putea obţine vreodată aceste sume de bani (p. 38).
GR recunoaşte că nu poate garanta acurateţea datelor pe care le oferă cu privire la estimarea cantităţii de aur şi argint de la Roşia Montană, după cum nu poate garanta nici că depozitele estimate vor putea fi exploatate în sens comercial (deci că exploatarea de la Roşia Montană ar fi viabilă din punct de vedere comercial) (p. 42).
[…]GR nu garantează că registrele sale contabile sunt ţinute corect (p. 44).” (întregul text, aici)
Cîteva comentarii:
– Se pare că intrăm într-o epocă în care PR-ul exagerat de luminos nici măcar nu mai e necesar, companiile îşi permit să spună astfel de lucruri relativ pe faţă pentru că puterea lor a devenit suficient de mare. Sigur, GR a făcut şi multă propagandă, sub toate formele (mai importantă fiind, însă, cea a cenzurii prin cumpărarea presei, deci a suprimării informaţiei, decît cea de creare a unei false imagini) , dar a recunoaşte cu atîta nonşalanţă nişte lucruri care par destul de grave şi de natură a afecta interesele publice are semnificaţia sa (oricum o astfel de transformare nu se face peste noapte, de la alb la negru, ci treptat).
– Această putere enormă a acelor “investitori” care au ajuns noii idoli (prima ameninţare a GR după declaraţiile Antonescu-Ponta a fost că o să-i sperie pe ceilalţi investitori, ceea ce în paranoia ideologică creată în ultimii ani echivalează cu cataclismul suprem) arată şi mai clar că aparentele conflicte sau disensiuni dintre Ponta, Antonescu şi Băsescu sînt de suprafaţă, de fapt toţi fac acelaşi lucru, se supun în diverse forme şi momente puterii de neoprit a business-ului.
– Ar fi naiv să credem că o disensiune ideologică pe tema Roşia ar putea pune în pericol o coaliţie precum cea aflată acum la putere. Cel mai probabil, nu disensiunea ideologică şi politică a creat conflictul, ci invers, conflictul avea nevoie de un pretext care iată, a şi apărut. Dacă nu era Roşia Montană, era altceva.
– Unele din observaţiile citate mai sus converg spre ipoteza că GR şi-a pregătit cu cel puţin la fel de multă grijă varianta nepunerii în practică a proiectului ca şi pe cea a realizării lui efective, inclusiv din punct de vedere contabil, inclusiv prin astfel de disclaimere. Prin urmare, e cu atît mai clar că a contramanda realizarea efectivă a proiectului e doar prima etapă, a doua trebuind să fie, pe de o parte, legiferarea interdicţiei mineritului cu cianuri (şi a exploatării gazelor de şist), pe de altă parte asigurarea că statul nu va face concesii faţă de GR, cum a mai făcut şi cu Rompetrol etc.
Autor: Ciprian Siulea
Sursa: Vox Publica
Adauga comentariu