Archive for Noiembrie, 2009

Presiuni pentru o jefuitoare privatizare

Sistemul energetic se afla sub semnul unor grave incertitudini. In timp ce au inceput sa fie percepute concret semnale - altfel anticipabile - ale inaintarii sale spre dezastru (e drept, nu oricum, ci odata cu tara!), sistemul energetic este supus unor presiuni economice si politice imense care urmaresc, chipurile, restructurarea si eficientizarea, dar care risca sa-i vina definitiv de hac.

Un proiect al conducerii PDL-iste actuale a Ministerului Economiei, sub jurisdictia caruia se afla sistemul energetic, vizeaza reunirea producatorilor (toti de stat) si a ceea ce a mai ramas neinstrainat din distributia de electricitate in doua mari companii, despre care se spune ca ar intra in concurenta una cu alta pe piata, ceea ce ar fi benefic pentru preturile la consumator si pentru dezvoltarea sistemului insusi.

In esenta, producatorii de energie ieftina din surse hidro - reuniti acum in compania Hidroelectrica - ar fi distribuiti cat de cat paritar intre cele doua noi companii nationale, urmand sa fie asociati in ambele cu producatorii de energie scumpa din surse termo, si ei distribuiti cat de cat paritar in noile entitati.

La una din companii, careia i-ar reveni mai putina productie de energie ieftina, ar fi asociat si producatorul de energie din surse nucleare. Astfel incat - se spune - s-ar obtine doua entitati care ar produce la costuri medii apropiate si ar putea deci practica preturi de furnizare echilibrate.

O avalansa de critici a fost napustita asupra proiectului. Cel putin la fel de mare ca si aceea de care a “beneficiat” anteriorul proiect liberal de constituire a unei companii nationale energetice integrate.

S-ar lovi, vezi Doamne, in competitia care ar trebui sa existe in domeniul energiei, caci ar fi asociati in mod administrativ producatori de energie ieftina cu producatori de energie scumpa, punandu-i pe primii sa-i intretina pe ultimii, consumatorii urmand sa fie afectati, ca si perspectivele de modernizare si de crestere a performantei in sistem.

Si, bineinteles, insa, tot felul de bla-bla-uri “europene” au fost puse la bataie, precum intrarea in contradictie cu normele din UE de concurenta loiala si de ajutor de stat. Norme stabilite, de altminteri, doar pentru catei, caci marii dulai vest-europeni isi pastreaza monopolurile integrate vertical cu care fac legea pe piata comunitara.

Ca sa vedem de unde vin si ce urmaresc de fapt aceste critici, este de ajuns a lua act de vehementa incriminarilor pe asemenea teme consemnate din partea d-lui Jean Constantinescu, presedintele Institutului Roman de Resurse Energetice.

Fost important corifeu in sistem si bun cunoscator al acestuia, ba chiar si fost presedinte al Autotitatii de reglementare in domeniu, d-l Constantinescu a devenit un fel de purtator de cuvant, neoficial si neoficializat, al capitalului strain, debitand niste sentinte care te lasa cu gura cascata, dar care tradeaza dorintele mai greu de pus direct pe tapet ale unor jucatori energetici straini, in nici o legatura cu interesele nationale romanesti.

Spusele domniei sale vizeaza, in esenta, sa discrediteze si deci sa blocheze orice fel de coagulare de stat in sistemul energetic, piesele actuale urmand a ramane cu forta scazuta pe plan financiar si competitional pentru a fi frunza-n vant in fata diferitilor lupi straini din energie carora sa le cada pe tava pentru a fi mancate rapid si cat se poate mai pe gratis.

In esenta, se vizeaza a se pastra pe mai departe intact jaful din productia de energie ieftina, care, prin diferite metode, este indreptata catre clienti privilegiati, inclusiv din afara tarii prin export, in timp ce restul consumatorilor, in frunte cu cei casnici, sa fie obligati a cumpara pe mai departe energie electrica produsa scump, singura care mai ramane disponibila pe piata.

Si ce ar mai dori onor investitorii carora le poarta cuvantul d-l Constantinescu ar fi pur si simplu scoaterea la privatizare a hidrocentralelor, pentru ca strainii sa se bucure direct si pe gratis de monopolul natural pe care l-a lasat Dumnezeu romanilor.

Caci amplasamentele energetice favorabile nu le gasesti pe oriunde, iar valorificarea lor energetica s-a facut cu niste efortuir materiale si chiar umane - pe care d-l Constantinescu le stie prea bine - si care au apartinut poporului roman si nimanui altcuiva!

Acest popor a ajuns deja, prin contractele incheiate de jefuitorii de la Hidroelectrica cu “baietii destepti”, sa nu mai beneficieze direct de energia produsa ieftin - caci doar cateva procente din aceasta mai alimenteaza populatia! -, in timp ce contributia ei in consumul global este de aproape 30%!

La preturi de doua ori mai mici decat plateste populatia, energia produsa ieftin ajunge prin aceste mecanisme - zise de piata si derulate in numele liberalizarii proclamate de UE! - la clienti privilegiati, inclusiv din afara tarii.

Si vai, prin fortarea utilizarii apelor din lacurile de acumulare, atatea din ele secatuite pana la punerea in pericol a securitatii energetice nationale!

Cu toate ca sunt suficiente chiar si numai opiniile d-lui Constantinescu pentru a indentifica sursa criticilor proiectelor de constituire a unor companii energetice nationale, sa mai observam implicarea nemijlocita in aceste critici a Bancii Mondiale pe exact aceleasi coordonate.

Nu este de mirare, intrucat Banca Mondiala a fost cea care a impus Romaniei dezmembrarea companiei energetice integrate pentru ca distributiile - respectiv componentele ei cele mai rentabile - sa ajunga, prin privatizare, la capitalul strain.

Paroxismul criticilor in materie, dar si al demagogiei a fost atins insa de d-l Claudio Zito, country manager si CEO al Enel Romania. Acesta ne povatuieste ca “statul roman ar trebui sa nu se mai implice. Sa-si pastreze functiile de reglementator si de supraveghetor in sistemul energetic, dar nu trebuie sa mai fie activ ca jucator”.

Mai, dracia dracului! Dupa ce a devenit cel mai puternic distribuitor de energie electrica din Romania, prin preluari de la statul roman, Enel vrea sa desfiinteze complet statul roman!

Facandu-se a uita ca Enel nu este nicidecum o companie privata, ci o clasica companie de stat! Atata doar ca apartinand nu statului roman, ci statului italian!

Ilie Serbanescu
sursa: bloombiz.ro

Related Posts:

Asasinii economici si reforma energetica
Restructurarea sistemului energetic national si infiintarea a doua companii care sa poata face fata concurentei pe piata europeana a energiei suna frumos...
Un bubble energetic: de la pret sau de la insecuritate?
D-l Mihai David, fost director general al Hidroelectrica, a considerat de cuviinta ca, de curand, cu prilejul plecarii sale din functia detinuta in cea...
Vom fi mai puternici sau mai vulnerabili?
Decizia guvernului Boc, de infiintarea a doua mari companii energetice nationale este de departe cea mai mare responsabilitate asumata de un guvern in...

În 2010, România trebuie să plătească băncilor 12 mld. euro

Din total, două miliarde de euro reprezintă valoarea dobânzilor care trebuie plătită. Diferenţa de 10 miliarde va fi, cel mai probabil, plătită prin noi împrumuturi.

Anul viitor România va trebui să plătească bancherilor circa 12 miliarde, adică circa un sfert din încasările totale ale statului, fie pentru a achita o parte din datoria publică, ajunsă la scadenţă, fie pentru dobânzi. În 2011 însă serviciul datoriei publice (banii pe care statul trebuie să îi plătească băncilor) va atinge suma de 14,5 miliarde de euro.

O parte din datorie ar putea fi rostogolită, respectiv acoperită cu un împrumut nou, însă rămâne de văzut la ce dobândă. Economiştii susţin că, inevitabil, fie că e vorba despre scăderi de pensii şi salarii sau majorări de taxe, viitorul Guvern va trebui să taie în carne vie pentru a se încadra în condiţiile impuse de FMI şi pentru a scăpa de capcana îndatorării excesive.

Cel mai mare împrumut din istoria recentă

Finanţele au luat joi de la bancherii locali cel mai mare împrumut al României din ultimii 20 de ani, intern sau extern (excluzând acordurile cu instituţiile financiare), de 1,4 miliarde de euro, echivalentul a peste 1,2% din PIB, respectiv din valoarea totală a economiei locale. Valoarea iniţială anunţată de Finanţe pentru acest împrumut este de 500 de milioane, bancherii oferind la licitaţie nu mai puţin de 1,76 miliarde de euro.

Deşi dobânda este relativ bună, adică 4,25%, circa 60 de milioane de euro, faţă de 5,25% la cel mai recent credit al statului luat în euro, scadenţa este de un an, ceea ce înseamnă că în toamna lui 2010 fie se plăteşte datoria, fie statul se împrumută din nou pentru a putea să o acopere. “Riscul intrării în spirala îndatorării este foarte mare. Când unei ţări îi vine scadenţa la plată, ea are două opţiuni. Dacă are bani plăteşte, dacă nu, rostogoleşte datoria, respectiv face un împrumut nou pentru a-l plăti pe cel vechi”, a declarat pentru Gândul Daniel Dăianu, fost ministru de Finanţe.

“Contează foarte mult însă condiţiile în care are loc această rostogolire, respectiv dobânda la care se face, care depinde mai ales de credibilitatea României, ce trebuie câştigată prin măsuri ferme de respectare şi reducere apoi a deficitului bugetar”, a adăugat el.

Tăierea pensiilor şi a salariilor pare inevitabilă

Creditul record de joi se adaugă însă la alte circa şase miliarde de euro împrumutate de către Finanţe în ultimii ani care au o scadenţă de sub un an, la nivelul lunii septembrie, precum şi la împrumuturile care vor mai fi luate de stat până la finele acestui an. Simpla plată a dobânzilor ar putea ajunge sau chiar depăşi cifra de două miliarde de euro, echivalentul salariilor tuturor bugetarilor timp de trei luni. În primele zece luni ale acestui an, de exemplu, România a plătit bancherilor aproape 1,3 miliarde de euro ca dobânzi la creditele luate de stat.

“Guvernul viitor va trebui să taie din salarii şi din pensii şi să mai şi mărească taxele şi impozitele. Ăsta e un mare tupeu. Să te angajezi că nu măreşti taxele, să îţi arogi politica economică, deşi nu e a ta, e a FMI. Cel mai bine ar fi ca viitorul Guvern să fie tot cel de acum, ca să preia el acest cartof fierbinte. La fel de bine însă ar fi ca noul Guvern să fie cel din 2008, că şi ei au făcut la fel, pe ideea «după noi potopul». Ce să mai zic, Dumnezeu cu mila”, a declarat pentru Gândul Ilie Şerbănescu, analist economic.

În momentul de faţă datoria publică a României este printre cele mai mici din UE, de circa 28% din PIB, respectiv în condiţiile în care unele state europene au datorii publice care depăşesc PIB pe care îl au. Asta nu înseamnă însă că România îşi permite să se îndatoreze cât vrea, sau până la limita impusă prin tratatul de aderare, de 60% din PIB. Motivul este simplu: România se împrumută scump şi are venituri bugetare care nu permit plata dobânzilor la o datorie publică atât de mare.

“Se face comparaţia cu Ungaria, care are o datorie publică mult mai mare, dar nu este corect. Noi nu ne comparăm cu ei când vine vorba despre credibilitate. Ei au luat măsuri de reducere a deficitului bugetar. La unguri nu există problema acestui bulgăre de zăpadă al plăţilor”, explică Dăianu.

Victor ROTARIU
sursa: gandul.info

Related Posts:

Scadenţarul României la bănci în următorii ani. Când vor fi plătite cele 29,3 miliarde de euro
Numai în următorii doi ani, România va avea de plătit către bănci datorii de 26,5 miliarde de euro, singura soluţie realistă pentru a le achita...
Datoria publica, peste 140 miliarde lei dupa prima transa de la FMI
Fara a lua in calcul intrarea primei transe de la FMI, in valoare de 4,775 miliarde euro (20 miliarde lei), datoria publica a Romaniei a crescut in luna...
România post-electorală: şomeră, scumpă, îndatorată până peste cap şi lipsită de investiţii
Amânarea reducerii cheltuielilor statului în 2009 se va plăti scump în anii următori iar plata începe din 2010. România va plăti anul viitor dobânzi...

Marc Faber sees big financial bust leading to war

Marc Faber, the Swiss fund manager and Gloom Boom & Doom editor, said eventually there will be a big bust and then the whole credit expansion will come to an end. Before that happens, governments will continue printing money which in time will lead to a very high inflation rate, and the economy will not respond to continued stimulus.

Speaking at a conference in Singapore on Wednesday, Faber said: “The crisis has not solved anything. On the contrary there is less transparency today than there was before. The government’s balance sheet is expanding, and the abuses that have led to the one cause of the crisis have continued”.

“I think eventually there will be a big bust and then the whole credit expansion will come to an end,” Faber added.

“Before that happens, governments will continue printing money which in time will lead to a very high inflation rate, and the economy will not respond to stimulus”.

In one of his Gloomiest predictions, Faber, referred to as Dr Doom, said “the average family will be hurt by that, and then in order to distract the attention of the people, the governments will go to war”.

“People ask me against whom? Well, they will invent an enemy,” Faber said.

“At some stage, somewhere in future, we will have a war - that you have to be prepared for. And during war times, commodities go up strongly,” said Faber.

“If you want to hedge against war, you don’t want to own derivatives in UBS and AIG, but you have to own them physically, like farmland and agricultural commodities. That is something to consider for you as a personal safety and hedge. You have to own some commodities,” he added.

In a Bloomberg Television interview in Singapore Wednesday, Faber said “What will continue to happen is that the S&P 500 and the Dow Jones will go down relative to gold.

“I think gold will go up more,” he added.

“Will it go US$2,000, US$200,000 or US$2 trillion? I don’t know,” Faber said. “But if you have money printing in the world, then the price will over time rise. It will go up more for things that you just can’t increase the supply, and the supply of precious metals is very limited.”

Faber expects the US government to increase its stimulus spending should the Standard & Poor’s 500 Index fall toward 900. The US budget deficit under President Barack Obama’s administration reached a record US$1.4 trillion in the fiscal year that ended Sept. 30. Debt amounted to 9.9% of the nation’s economy, triple the size of the 2008 shortfall.

“I don’t think the S&P will drop below 800 or 900, and eventually will go higher in nominal terms, but not necessary in real terms,” he said, predicting a correction in the measure in the “near term.”

Faber has been warning about a collapse of the capitalistic system ‘as we know it today,’ massive government debt defaults and the impoverishment of large segments of Western society.

In a May interview with CNBC, he said central banks will continue to print money at full speed, but long-term this strategy will lead to a fall in purchasing power and living standards, especially in developed countries.

The years 2006 and 2007 were “the peak of prosperity” and the world economy is not likely to return soon to that level, he added.

Unless the system is cleaned out of losses, “the way communism collapsed, capitalism will collapse,” according to Faber. “The best way to deal with any economic problem is to let the market work it through.”

“I repeat what I have said in the past,” Faber said. “No decent citizen should trust the Federal Reserve for one second. It’s very important that everyone own some gold because the government will make the dollar (in the long term) useless.”

sursa: bi-me.com

Related Posts:

Marc Faber: The Next Crisis, Sovereign Debt
After every financial crisis there's a sovereign debt crisis, Marc Faber says. Countries that borrowed too much during the boom times start struggling...
Economist Warns Fed Will Bring About Zimbabwe Style Hyperinflation
“100% sure” that the inflation rate will soar A prominent PhD economist has warned that The US economy will be subject to rampant “hyperinflation”...
Armageddonul capitalismului?
Una dintre cele mai sumbre previziuni asupra economiei globale a fost făcută de Marc Faber, în ediţia de luna aceasta a „The Gloom, Boom & Doom...

“La 20 de ani de la Revoluţie, România încă se mai luptă cu viitorul”

România se pregăteşte să aniverseze 20 de ani de la revoluţia violentă în urma căreia a fost detronat dictatorul Nicolae Ceauşescu şi în care 1.300 de persoane şi-au pierdut viaţa. Vor fi celebrări şi comemorări, chiar dacă unii români manifestă încă o atitudine ambivalentă faţă de procesul de 90 de minute intentat dictatorului şi soţiei sale Elena, în ziua de Crăciun, în 1989, urmat de execuţia acestora, notează cotidianul Huffington Post.

În mod ironic, România se află acum în mijlocul unor alegeri prezidenţiale cruciale, încă influenţate de umbrele profunde ale trecutului. Ţara rămâne una dintre cele mai sărace din Europa şi una dintre cele mai afectate de recesiune.

În cadrul celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale, desfăşurat la 6 decembrie, actualul preşedinte Traian Băsescu, sprijinit de Partidul Democrat-Liberal, se va confrunta cu Mircea Geoană, candidatul Partidului Social Democrat, moştenitor al Partidului Comunist. Cel de-al treilea clasat în primul tur, liberalul Crin Antonescu, şi-a exprimat susţinerea pentru Geoană. Sondajele sugerează un scrutin strâns pentru al doilea tur, cu posibilitatea ca Geoană să aibă un uşor avantaj, comentează cotidianul american.

Din multe puncte de vedere, România a ieşit din revoluţie mai puţin pregătită decât oricare altă ţară din Europa de Est pentru a se face faţă unui viitor necomunist. Economia României era ruinată, iar oamenii săi pe jumătate înfometaţi. Spre deosebire de Polonia, care a avut Solidaritatea, sau de Cehoslovacia, unde Vaclav Havel era alegerea firească pentru funcţia de preşedinţie, România nu a avut o mişcare de disidenţă pentru a oferi noi lideri. Ceauşescu a zdrobit orice formă de disidenţă.

Securitatea era omniprezentă, monitorizând mişcările, telefoanele şi activităţile fiecărui cetăţean. Se spunea că unul din patru români colabora cu Securitatea într-un fel sau altul.

Potrivit Huffington Post, după câteva zile de lupte sângeroase, aşa-zişii comunişti “moderaţi”, conduşi de Ion Iliescu, au reuşit să îşi impună autoritatea asupra ţării, iar Iliescu a câştigat cu aproape 90% primele alegeri post-comuniste din mai 1990. Foştii comunişti au rămas la putere până în 2004, cu excepţia a patru ani, încetinind reformele economice, împiedicând încercările de a investiga crimele trecutului şi permiţând corupţiei generalizate să devină cea mai mare problemă a ţării.

Corupţia a pătruns în toate aspectele vieţii zilnice, de la consultarea unui doctor la ocuparea unor posturi râvnite în facultăţile de medicină şi de drept, în timp ce sectorul agricol rămâne fără nicio speranţă în urmă, iar multor sate din România se lipseşte încă apa curentă.

Băsescu a promis un nou început atunci când a câştigat alegerile prezidenţiale din 2004. El a condus ţara către aderarea la UE în 2007 şi a prezidat peste mai mulţi ani de creştere economică.Investiţiile străine au mers către România, preţul proprietăţilor imobiliare în şi în jurul Bucureştiului a crescut, iar guvernul a făcut paşi importanţi în combaterea corupţiei şi în gestionarea relaţiei cu trecutul comunist. Cu toate acestea, social-democraţii controlau încă parlamentul, fiind capabili să zădărnicească o mare parte din agenda lui Băsescu. Aceştia au pus chiar la cale în 2007 o încercare de a-l suspenda din funcţie, însă un referendum l-a întors în mod decisiv pe preşedinte la putere.

Apoi a venit criza economică, astfel că mii de români care îşi găsiseră de lucru în Italia, Spania şi în alte părţi ale Europei şi-au pierdut slujbele şi au fost nevoiţi să se întoarcă acasă.

În prezent, nu există un buget pentru 2010, iar FMI a amânat livrarea următoarei tranşe din împrumutul acordat României până la rezolvarea crizei. Banii sunt necesari pentru plătirea celor 1,3 milioane de bugetari, care probabil vor celebra Crăciunul fără salarii. Pentru ei şi pentru alte milioane de români, urmează o iarnă lungă şi rece.

Românii ar trebui să se simtă mândri de revoluţia lor. Ei au dat dovadă de un curaj enorm, sfidând tancurile şi gloanţele dictatorului cu mâinile goale pentru a-şi câştiga libertatea şi şansa unui viitor mai luminos. Pentru mulţi însă, promisiunea acestei revoluţii trebuie încă să fie complet salvată, conchide Huffington Post.

Cristina Iana
sursa: adevarul.ro

Related Posts:

Ghimpu va dizolva Parlamentul si va declansa alegeri anticipate
Parlamentul Republicii Moldova nu a reusit luni sa il aleaga pe Marian Lupu in functia de sef al statului, astfel ca presedintele interimar, Mihai Ghimpu,...
Moldova va avea alegeri anticipate
Parlamentul de la Chişinău nu a reuşit nici a treia oară să voteze un preşedinte al statului, ceea ce înseamnă că vor trebui organizate alegeri...
Coalitia de guvernare din Republica Moldova a fost creata
Partidele de dreapta din Republica Moldova au incheiat discutiile pentru formarea coalitiei de guvernare.Cei patru lideri ai Partidului Liberal Democrat...

O intrebare

Doar o intrebare, una singura, pe care ar trebui sa ne-o adresam fiecare dintre noi: Este capabil vreunul dintre cei doi finalisti la functia suprema in stat sa scoata Romania din criza, sa aduca stabilitate politica? Eu, unul, cunosc foarte bine acest raspuns. Si sunt convins ca si marea majoritate dintre dumneavoastra. De altfel, simtim din plin, in fiecare zi, “binefacerile” implicarii celor doi, a partidelor care ii sustin in actul guvernarii, in apararea unui sistem politic din care fac parte si in care se simt atat de bine. Un sistem pe care se considera datori sa il mai critice din cand in cand, pe considerente electorale. Dar, atat. Caci, de 20 de ani, ne multumim sa salvam ce se mai poate. Pe ultima suta de metri. Sa alegem “raul cel mai mic”. Nici nu avem curajul de a lua in calcul faptul ca, poate, avem dreptul sa optam si pentru un bine. Fie si unul mai mic, dar care sa ne traga dupa el in directia cea buna.

Traian Basescu si Mircea Geoana. Ii apropie doar disperarea obtinerii functiei supreme in stat. Amandoi sunt prinsi in chingile unor interese nemiloase. Demagogi prin excelenta, capabili sa smulga voturi din suferinta unei populatii aflate la marginea prapastiei. Am dubii mari ca vreunul dintre cei doi a avut vreo noapte de nesomn din cauza exploziei somajului, a declinului economiei, a pierderii credibilitatii institutiilor statului… Vor Puterea. Pentru ei, pentru partide, pentru clientii politici. Nimic altceva nu mai conteaza in aceasta ecuatie. Cetatenii? Doar o masa de manevra. Legea? O dovada de slabiciune a celor care sunt incapabili sa se descurce in viata. Romania? O halca buna de sfasiat de ei si de clicile de profitori din jurul lor.

Lupta se anunta disperata. Orgoliile sunt uriase. Diversiunile, pe masura. Mircea Geoana a furat startul in turul II. Liberalii il sustin. Vor la guvernare. La fel si UDMR. Noua majoritate se pregateste sa-i administreze lovitura de gratie lui Basescu si partidului sau de suflet. Au fost umiliti, mult prea umiliti, in ultimii ani si vor sa se razbune. Populatia este uitata, inca o data, in anticamera birourilor luxoase, unde se pun bazele unor protocoale pe care trebuie sa le cunoasca doar ei. La randul sau, Basescu acuza, acuza, acuza… Este tot ceea ce i-a mai ramas unui lider izolat de propria-i aroganta si incapacitate de a intelege menirea de sef al statului. Populatia este chemata sa il sustina. Inca o data. Cel ce a tradat-o, in fiecare zi a celor cinci ani de mandat, striga cu disperare. Teama ca va pierde alegerile, ca Modroganul se va scufunda in bezna Opozitiei, provoaca nesfarsite cosmaruri.

De cealalta parte a baricadei, Geoana isi freaca deja mainile de bucurie. Mimarea seriozitatii, a responsabilitatii, a constientizarii situatiei disperate a Romaniei nu este, ca de obicei, decat un balon de sapun electoral. Daca va iesi presedinte va trebui sa fie principalul artizan al scoaterii tarii din criza. Trebuie sa dea testul echidistantei, al stabilitatii politice, al punerii bazelor unui guvern competent, si nu unul dominat de interese de partid, al tinerii in frau a unor filiale de partid dornice sa preia Puterea absoluta in teritoriu. Tocmai din aceste motive, ingrijorarea nu are cum sa ne ocoleasca. Am pierdut prea multi ani in scandaluri si lupte pentru Putere. Nu mai avem timp sa mai acceptam minciuna, umilinta, aroganta celor care ne conduc. “Raul cel mai mic” nu poate reprezenta o solutie de viitor. Iar tara in care traim este impinsa, zi de zi, de catre iresponsabilii de serviciu din politica, spre prapastie.

Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro

Related Posts:

Obsesia nociva a Puterii
Fiecare vot conteaza. O stiu foarte bine si Geoana si Basescu si de altfel fiecare membru al staff-urilor celor doi. Se fac aliante, se pun la cale strategii,...
Spectacol grotesc, in dispretul legii
De 20 de ani asistam la un spectacol politic plin de grotesc. Puterea si Opozitia adopta, de fiecare data, puncte de vedere ireconciliabile. Nu exista...
Cine ne mai scapa de politica lui NU?
Tabloul prezidentialelor de pe 22 noiembrie este deja incarcat de balci si scandal. Candidatii mai mult sau mai putin oficiali sunt Traian Basescu, Sorin...

Top 5 riscuri politice pentru economia României

Sunt puţine şanse ca guvernarea să fie preluată de o largă coaliţie, lucru care ar putea fi chiar dăunător. Totuşi, partidele ar trebui să renunţe, în criză, la una dintre principalele arme politice: logica ofsaidului.

Există adevăruri care nu pot fi rostite, pentru că acela care le rosteşte primul are cel mai mult de pierdut politic. Care este rezolvarea acestei situaţii? În teoria jocurilor, cartelul! Dacă toate - dar absolut toate - partidele importante îşi asumă realitatea, nu mai au nimic de pierdut. În schimb, am avea de câştigat noi. Care sunt principalele riscuri în economie pentru care politicienii ar trebui să găsească rezolvări:

1. Prelungirea negocierilor parlamentare pentru desemnarea premierului.
În ultimele două luni, a fost suficient timp pentru ca orice scenariu electoral să aibă un Guvern pregătit să preia. Toate cele trei partide importante, sau două câte două, ar trebui să se aşeze la masa de negociere şi să formuleze un scenariu de colaborare, chiar dacă nu-şi doresc în ruptul capului să-l pună în aplicare. Nu se ştie niciodată.

2. Amânarea tăierilor de cheltuieli bugetare. Totul se plăteşte şi am ajuns deja la o factură insuportabilă. Următorul pas e colapsul. Colaps poate însemna inflaţie, depreciere masivă de curs, inflamare ruinătoare a dobânzilor sau încetare de plăţi interne. Faţă de oricare dintre aceste situaţii, şomajul provenit din sectorul public este răul cel mai mic. Restructurarea bugetară se va întâmpla oricum, fie de voie - acum, fie de nevoie - în cel mult un an. Iar partidele ar trebui să admită deja acest lucru, cu atât mai mult cu cât alegeri mai sunt abia peste trei ani.

3. Eliminarea cheltuielilor cu investiţiile. Politic, asta este cea mai facilă cale ocolitoare pe termen scurt. Practic, ar condamna România la subdezvoltare pentru încă zece ani. Construcţiile de autostrăzi au fost anulate şi în 1997 şi în 2005. De fiecare dată, au fost reluate mult mai târziu şi mult mai scump. Între timp, România a ajuns în situaţia de-a se prăbuşi sub propria greutate.

4. Îndatorarea publică excesivă la bănci şi la furnizori. Cu împrumuturi pentru orice şi la orice cost, iluzia bunei funcţionări a administraţiei actuale mai poate fi întreţinută o vreme. Efectul ar fi însă devastator. Recesiune în W, de lungă durată, cu falimente, depreciere de curs şi, în cele din urmă, tot şomaj. Mult mai mult şomaj. Bonus, nicio şansă de-a mai intra în zona euro.

5. Majorarea nivelului de fiscalitate. După principiul “bate calul care trage”, o parte din nota de plată a politi­cilor păguboase de până acum ar putea fi decontată printr-un plus de fiscalitate. Din punct de vedere economic, efectul este pre­lun­girea recesiunii. Politic, numărul de voturi pierdute nu este foarte mare. Moral, este o catastrofă. Sectorul privat şi-a ajustat cheltuielile şi a trecut pe excedent, în timp ce sectorul public aproape că şi-a dublat deficitul. “Calul care trage” şi-ar putea pune, firesc, întrebarea: “În ce ţară trăiesc şi de ce mai stau?”


Lucian Davidescu

sursa: riscograma.ro

Related Posts:

Rezultatele alegerilor parlamentare in Grecia. Raspunsul elenilor la masurile de austeritate
Grecii, furioşi după ani de austeritate, au ignorat riscul ieşirii ţării din zona euro şi au pedepsit în alegerile de duminică principalele două...
Abuzuri de fiecare zi
Privind la Romania regi­mului Basescu observam, simtim ca o ducem greu. Din ce in ce in ce mai greu. Ne lovim in fiecare zi de institutii incapabile sa...
Fuck the system!
Sistemele abuzive mizează pe scârba oamenilor, nu pe reacţia lor. Partidele s-au transformat în oligarhii, în sisteme închise. Până la mult-trâmbiţata...

When Eugenics Trumps Science


The truth about Climate Change, Cancer, Swine Flu and Vaccines. I tried to upload this in HD but each attempt at uploading it failed when it got to 99% for some reason.

sursa: operationmindseed.com

Related Posts:

Blaylock: Fluoride’s Deadly Secret
Dr. Russell Blaylock M.D. is a retired neurosurgeon and author whose trailblazing research has tirelessly documented the fact that there is an epidemic...
Who Will Stand Up Against the Coming Global Climate Tyranny?
This week, President Obama and the leaders of the world are to meet to determine the fate of humanity. This meeting, to be held in Copenhagen, has as its’...
Ten Things You’re Not Supposed to Know About the Swine Flu Vaccine
Let’s not beat around the bush on this issue: The swine flu vaccines now being prepared for mass injection into infants, children, teens and adults have...

Cu apa la nari

In vreme ce politicienii negociaza la singe fiecare stampila care va poposi pe buletinele de vot, economia seamana tot mai mult cu o nava care ia apa pe la toate incheieturile iar circa doua sute de mii de romani se pregatesc sa-si piarda locul de munca.

Nu are rost sa trecem iar in revista belele unei economii ale carei performante s-au redus dramatic in 2009. Nici sa recapitulam declaratiile unor observatori, ale caror diagnostice variza de la un straniu optimism si euforie, la viziuni parca desprinse din povestirile lui Edgar Allan Poe.

In demersul de fata mi-am propus sa expun ceea ce cred vizavi de posibilele solutii de depasire a crizei care se va acutiza sub presiunea iernii si a necesarelor masuri aminate pina acum din ratiuni exclusiv politice.

Este vorba de masuri pe termen scurt, mediu si lung.

Pe termen scurt.

Sunt necesare actiuni in doua directii, alcatuind o foarfeca menita sa reteze presiunea asupra companiilor.

Prima se refera la RELUAREA INVESTITIILOR. Nu retoric, ci concret. Investitiile sunt blocate la ora actuala pentru ca statul nu a colectat suficiente taxe pentru a taia o felie si pentru investitii - traind din imprumuturi de pe o zi pe alta - pe de-o parte, si pentru ca dobinzile bancare sunt prea mari, pe de alta.

Romania are nevoie, in 2010, de cel putin 30 de miliarde de euro pentru a evita derapaje sociale si pentru a injecta in economie, sub forma investitiilor, cel putin 10-12 miliarde. Acesti bani pot proveni din transele imprumuturilor deja antamate de la FMI/UE, dar si de pe piata privata de capital, in varii forme.

Atita vreme cit vorbim de investitii care nasc premizele returnarii, imprumuturile nu trebuie sa sperie pe nimeni (Romania, in pofida parerilor rezultate din analize superficiale, nu este inca o tara indatorata peste potentialul ei de returnare).

A doua se refera la REDUCEREA FISCALITATII. Ne referim atit la fiscalitatea propriu-zisa, cit si la asa-numita parafiscalitate (taxe si tarife platite haotic pentru aprobari de tot soiul). Este putin probabil ca macar in primele sase luni, orice formula guvernamentala va diminua taxele, indiferent ce se declara acum, in campanie.

Dar macar trebuie mentinute la nivelul actual si nu majorate - ne referim mai ales la cota unica si la TVA. Apoi, in semestrul al doilea, in cazul in care economia va raspunde corespunzator injectiei de investii si motorul va incepe, timid, sa reporneasca, se poate proceda la o diminuare a taxelor.

Nu atit a TVA (pe o piata dominata pe varii segmente de importuri, cresterea consumului nu produce in mod necesar locuri de munca si dezvoltare), cit a cotei unice, macar cu 2-4 procente. Ar fi a doua injectie de adrenalina in trupul obosit al economiei.

A treia se refera la diminuarea dobinzilor. Aici nu vorbim numai de CEC Bank sau Eximbank, asupra carora statul inca isi exercita in mod direct autoritatea, dar care au, impreuna, o cota de piata redusa. Ci despre sistemul bancar, in general.

Veti spune ca acesta este privat/strain si singurele pirghii aflate la indemina BNR sunt rezervele minime si dobinda de politica monetara. Dar nu este chiar asa. La urma-urmei, aceste banci SUNT in Romania, au facut miliarde de euro profit in Romania, fac miliarde in continuare si trebuie sa accepte ca o camatarie de tipul celei de astazi inseamna taierea gistii cu ouale de aur.

Guvernul, Presedintia, Banca Centrala, patronatele, toti acesti jucatori majori trebuie sa puna presiune asupra bancilor pentru un comportament loial fata de o economie din care fac parte.

Cind firmele dau faliment una dupa alta, este imoral si profund antieconomic sa lucrezi cu marje de profit de talia celor din Romania. Cita vreme unui intreprinzator i se va pretinde o dobinda de 15-17 la suta in euro, nu putem vorbi de dezvoltare, nici macar de supravietuire.

Pe termen mediu.

Trebuie rezolvate tarele structurale ale unei economii care nu mai produce mai nimic cu cap si coada. Intr-o democratie, avem partide, stat si natiune. Dar uneori statul devine captivul partidelor iar natiunea captiva statului.

Si politicul invadeaza zona tehnocrata (nazismul si comunismul au fost exacerbarea acestei ecuatii, in care un partid unic a confiscat complet statul, deci natiunea de devenit captiva partidului-unic).

Politicienii trebuie sa accepte ideea ca nivelul doctrinar se opreste la ministri si secretari de stat si nu coboara pina la director, sef de birou sau functionar. Nu reusim sa conservam o zona de expertiza serioasa in institutii pentru ca oamenii sunt schimbati haotic din patru-n patru ani, pe alte criterii decit cele profesionale.

Politicul trebuie sa-si traseze granita fata de stat iar statul fata de natiune (cu o incurajare reala a intiativei private si o externalizare maxima a ceea ce poate fi externalizat spre zona particulara).

Si in acest fel, poate, vom avea intr-adevar la un moment-dat cei 15.000 de specialisti de care aparatul central/local are nevoie.

Si nu ne vom mai bilbii atunci cind ne vom confrunta cu o criza (actuala nu este nici prima si nu va fi nici ultima).

Pe termen lung.

Trebuie construita o economie moderna si o economie moderna valorifica in egala masura resursele “solide”, dar si creativitatea, inteligenta si educatia. Noua economie nu mai este aceea a furnalelor, ci a laboratoarelor si a companiilor flexibile si capabile de adaptare rapida la schimbarile tot mai accentuate.

Iar fara un sistem de educatie solid si stoparea hemoragiei de competenta prin emigrare, va fi imposibil sa avem o asemenea economie.

Ma opresc aici, un asemenea demers jurnalistic este inerent limitat ca spatiu, fara pretentia de a fi exhaustiv.

Dar cred ca este (deja) cazul sa discutam despre o Romanie postcriza - nu va ajunge sa raportam “cu indreptatita mindrie patriotica” ( cum se zicea pe vremuri) o crestere economica de 0-1 la suta la finele lui 2010. Este momentul sa gindim pe termen mai lung.

Eugen Ovidiu Chirovici
sursa: bloombiz.ro

Related Posts:

Ce ne asteapta in anul 2010?
Raspunsul la intrebarea din titlul acestui articol este ca in celebrele anecdote cu o veste buna si una rea. Vestea rea este ca declinul economic va continua...
Solutii pe termen scurt
Unul dintre argumentele forte ale sustinatorilor masurilor initiate de Traian Basescu este ca Romania are nevoie ca de aer de urmatoarea transa de la FMI,...
Efectul pervers al infuziei de capital: inflatia globala
Ministrul german de Finante, Peer Steinbruck (foto), spune ca, desi nu exista alternativa la ajustarea conjucturala pentru diminuarea efectelor crizei...

Traiti Bine?

Related Posts:

Din nou Isarescu
L-am criticat pe guvernatorul BNR de multe ori pe acest blog. Iata insa o situatie ivita in care trebuie sa-i dau perfecta dreptate. Cei ce au avut dubii...
Pana cand?
Pana cand vom mai fi obligati sa va suportam indiferenta, dispretul si minciunile? Pana cand o sa va mai amagiti ca aveti dreptul sa calcati totul in picioare?...
De ce traim greu?
Romania este o tara europeana, membra a Uniunii si cu o istorie de mai bine de doua milenii in acest spatiu geografic, economic si cultural. In acelasi...

Klaus Iohannis: un mason spre Palatul Victoria?

Foarte mulţi analişti politici şi ziarişti susţin că susţinerea largă din partea partidelor politice pentru Klaus Iohannis (foto) se datorează faptului că este membru al Masoneriei. Coordonarea perfectă a lui Geoană-Oprescu-Antonescu în a promova un candidat unic la funcţia de premier se datorează ordinelor primite de la Marea Lojă Naţională a Românei. De fapt, asistăm la un război între Masonerie, ce suţine opoziţia şi pe primarul Sibiului pe de o parte, şi Traian Băsescu, omul fostei Securităţi, pe de altă parte. Klaus Iohannis nu este un sfânt paraşutat din Sibiu, ci un om implicat în afaceri locale şi transnaţionale sub oblăduirea unor personalităţi puternice ale masoneriei române.

Sibiul sub Iohannis
Nicolae Nan, Ioan Berghezan, Ioan Tuşinean sunt nume intrate în rândul masoneriei sibiene. „Frăţie” despre care mai toată lumea vorbeşte cu, cel mult, „am auzit că…” a împânzit mai toate mediile de conducere ale judeţului. Mai nou, la Sibiu a pătruns puternic şi masoneria germană – Andreas Huber şi Steffan Mildner sunt două exemple de acest fel.

Primul nume apărut în urma investigaţiilor efectuate de ZIARUL de Sibiu a fost cel al liderului politic, Nicolae Nan, care pe bună dreptate şi-a însuşit titulatura de “Naş” al lumii afacerilor sibiene şi care a intrat în vizorul masonilor în perioada 1990-1991, datorită potenţialului relaţional de care dispunea. Masoneria l-a luat în colimator nu pentru persoana sa, ci pentru lanţul de legături prin alianţă pe care le-a cultivat de-a lungul timpului. Filiera oamenilor pe care acesta i-a recomandat în masonerie este una vastă şi este fundamentată pe principiul puterii. Primul a fost Dan Nanu, consilier local, pe care “Naşul” Nicu Nan l-a cununat anterior, şi care a reprezentat un argument decisiv. În această direcţie, sprijinul acordat lui Dan Nanu a venit datorită faptului că fratele său, Florin Nanu, este procuror, iar tentaculele acestuia se întind până la instituţiile centrale ale magistraturii din Bucureşti. De asemenea, o altă susţinere a fraţilor Nanu pentru masonerie a venit din partea procurorului Silaghi, care a întărit recomandarea făcută de Nan.

A doua proptea recomandată de Naşul Nan pentru masonerie este Ioan Tuşineanu de la SC Construcţii SA. A intrat în vizorul masonilor datorită faptului că a pornit de jos, de la mătură, ca simpul funcţionar în primărie, atrăgând atenţia asupra influenţei masive pe care acesta o exercita la nivelul judeţului, în cadrul afacerilor cu licitaţii. Senatorul Nicolae Neagu nu putea scăpa tentaculelor masonice, datorită faptului că, din 1990 încoace, el însuşi şi-a cultivat relaţia cu Naşul Nan prin afacerile derulate la nivelul judeţului, calul Troian fiind Metalcar SA, ale cărei afaceri au fost gestionate de acesta direct până în anul 2004 şi apoi din umbră, după ce acesta a devenit parlamentar de Sibiu. De menţionat faptul că senatorul Neagu a fost acceptat în ultimul val masonic de la Sibiu.

Masoneria politică

Conexiunile masoneriei sibiene cuprind însă şi membrii ai fostului partid de guvernământ – Ioan Cindrea, omnipotentul politician al PSD, a ajuns în vizorul masoneriei încă din vremea în care organizaţia judeţeană a acestui partid era condusă de controversatul Francisc Tobă, care a avut un rol aparte în timpul evenimentelor din decembrie 1989, de la Sibiu. După momentul postrevoluţionar, începătorul Ioan Cindrea în ale politicii nu s-a expus în primul plan al politicii sibiene, ci a ştiut să stea în umbra lui Tobă, dar având totuşi abilitatea de a-şi dezvolta relaţii la Bucureşti în cadrul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. Acesta a fost momentul culminant al carierei politice a lui Ioan Cindrea care a atras atanţia liderilor masonici actuali, fiind catalogat dreptul unul dintre cei care au ajuns să stăpânească şi să folosească arsenalul de semne şi ritualuri masonice în cadrul întâlnirilor. Constantin Morar, fost preşedinte al Consililui Judeţean Sibiu a ajuns ţinta masonilor datorită faptului că era caracterizat un fidel susţinător al principiilor masonice, printre care dirijarea intereselor judeţului către aceste cauze masonice – atragerea investitorilor din străinătate, investiţii în domenii preferenţiale care să aducă profit imediat – au constituit punctul major.

Galeria procurorilor

Un alt nume impus în galeria masonilor locali este Ioan Beghezan, procuror-inspector în cadrul Curţii de Apel Alba. În perioada în care acesta a ajuns în atenţia masonilor, Ioan Beghezan îşi căpătase deja reputaţia unui om care şi-a demonstrat capabilitatea de a-şi întinde tentaculele până la instituţiile decizionale de la Bucureşti, printre care cele cu puterea cea mai mare erau: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi chiar instituţia Procurorului General al României. Aceleaşi relaţii de rudenie prin alianţă s-au făcut cunoscute şi în cazul procurorului Ioan Beghezan în cadrul masoneriei, acesta recomandându-l pe procurorul Mănicuţ, originar din Poiana Sibiului, datorită potenţialului financiar pe care îl avea acesta. La rândul lui, procurorul Mânicuţ se află în relaţii apropiate cu Ioan Ghişe, actualul proprietar al lanţului de afaceri Ana Oil, care şi-a întins plapuma afacerilor peste zone importante de afaceri din Sibiu şi Mureş. Element notabil, procurorul Berghezan este naşul procurorului Mănicuţ, ca şi în cazul lui Nan, relaţia de rudenie prin alianţă având o pondere importantă pentru segmentul masonic.

Filiera germană

După instalarea primarului sas Klaus Johannis la cârmuirea oraşului Sibiu, masoneria germană a devenit tot mai virulentă, găsind în persoana primarului o adevărată coloana a V-a pentru promovarea intereselor de dominare şi control. Primarul Johannis a fost sprijinit în activitatea sa de lideri şi afacerişti de marcă din Sibiu, care au căpătat poziţii importante pe harta puterii fiind catalogaţi drept principalii “sateliţi” ai Clubului Economic German. Printre aceştia au apărut în centru atenţiei masonilor şi Steffan Mildner, coordonatorul biroului de consultanţă româno-germană GTZ din Sibiu, al cărui nume a fost conectat la ramificaţiile afacerii retrocedărilor din centrul istoric al Sibiului către Consistoriul Evanghelic German. Motivaţia masonică a acestui gest o reprezintă faptul că de numele GTZ se află legat importanţi finanţatori care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Ministerului Federal de Interne German, în interiorul căruia activează importanţi lideri masonici în frunte cu Otto Schilly.
Alături de acesta pe harta puterii masonice sibiene şi-a făcut încet loc Steffan Johannes Max Braune, numărul doi în cadrul Alianţei PNL-PD Sibiu şi aflat în structura de conducere a Clubului Economic German. A fost propulsat în prim plan ca urmare a finanţărilor masive acordate actualei puteri sibiene, prin verigile afacerii Titan Trade, precum şi prin influenţarea unor centre locale de putere, precum Consiliul Local, în presoana Otiliei Man.
Cel mai recent membru al filierei germane îl constituie Andreas Huber, care „păstoreşte” afacerile reprezentanţei germane Opel la Sibiu, şi pe care Johannis l-a cununat în cursul lunii august, creându-i pârtie pentru a accede în cercul de elită al Clubului Economic German.

Andănuţ, cap de pod

Paradoxal este faptul că cel care a netezit terenul pentru proliferarea masonilor germani mai sus menţionaţi în Sibiu nu este de origine germanică, ci este un român – numele său: Crin Andănuţ, de profesie economist. Încrengăturile propulsării lui Crin Andănuţ ca şi capăt de pod al masoneriei de sorginte germanică se regăseşte în anul 1993. Pe atunci cel în cauză era şef de cabinat la Fundaţia Româno-Germană şi avea în vizor ca în funcţia de director al instituţiei mai sus menţionate să fie promovat un om care să facă jocurile masoneriei. Specuând o presupusă relaţie de concubinaj între directorul fundaţiei din acel moment şi secretară acestuia, Crin Andănuţ s-a trezit peste noapte în funcţia supremă de decizia a fundaţiei mai sus menţionate. Pe această cale, şi-a câştigat încrederea masonilor şi a dat frâu liber pătrunderii în Sibiu a masoneriei germane, făcând intervenţii ca, prin influenţa sa, pionul german GTZ să aibă sediul în buricul oraşului, pe strada Avram Iancu. Întâlnirile masonilor germani au ajuns astfel să aibă loc la ceas de taină în crama Mildcosib, care aparţine aceluiaşi Steffan Mildner de la GTZ şi în cadrul căreia îşi expun ideile de sorginte masonică persoane precum: Klaus Johannis şi arhitectul şef Szabolts Guttmann. Acesta din urmă a ajuns să atragă atenţia masonilor ca urmare a faptului că soţia sa, având o funcţie ascunsă în cadrul firmei Arhigraf, care aparţine arhitectului Valeriu Grigorov, a ajuns să aibă în anul 2004, un profit de peste 1 miliard de lei. Anterior, Mildner a ţinut să precizeze destinaţia clară a afacerii Mildcosib. „Societatea MILDCOSIB este afacerea mea personală care nu are nici o legătură cu proiectul GTZ. Este vorba de o societate cu profil vinicol, iar orice profit obţinut din aceasta este folosit pentru derularea unor proiecte sociale.Milcosib nu are nici un rol comercial în proiectul GTZ. Pentru o perioadă scurtă de timp de circa doi ani a existat o implicare a Mildcosib pentru proiectul privind contractatele manageriale cu experţi locali. Acesta a fost un sprijin total ne-economic astfel încât sumele plătite au fost una câte una rambursate către GTZ. Nu a existat nici un cent de profit. Cu alte cuvinte nu am un al doilea venit rezultat din derularea afacerilor MILDCOSIB“.

Ţintele masonice

„Organigrama“ de funcţionare a masoneriei reprezintă un aspect ascuns ochiului public, asupra căruia vom insista în cele ce urmează. Structura de putere a masonilor se bazează pe ranguri ierarhizate, în care membrul situat la un anumit nivel ierarhic nu-şi cunoaşte decât şeful de pe nivelul imediat superior, în genere acesta fiind cel care l-a recomandat şi susţinut pentru a accede în masonerie. Înainte de a fi propulsat în structurile masonice, persoana respectivă se află în studiu pe o durată de cel puţin trei ani, timp în care sunt testate o serie de calităţi precum: potenţialul de putere al relaţiilor la vârf pe care le deţine, influenţarea deciziilor la nivel înalt prin funcţia pe care o are. Alături de acestea, sunt vizat şi anumite tare de personalitate, fiind luate în colimator persoanele avide de putere, dornice de funcţii şi poziţii sociale de conducere. După cei trei ani de supervizare a ucenicului,“protectorul” lansează verigii imediat superior propunerea de a accede în rândurile masoneriei, după care depune un jurământ de credinţă care să ateste în esenţă obedienţa faţă de principiile organizaţiei.

Monitorizaţi din plin

Activitatea masonică la nivel global a ajuns să fie monitorizată de capii serviciilor secrete. În perioada în care Radu Timofte, actualul director al SRI, deţinea funcţia de vicepreşedinte al comisiei de apărare al Senatului, acesta a supervizat activitatea grupărilor masonice. De pe aceste poziţii, a dezvăluit că „masoneria îşi propune să influenţeze şi să controleze principalele instituţii de decizie naţionale şi internaţionale. Se vorbeşte tot mai des şi se scrie tot mai mult de faptul că această organizaţie are ca scop şi adesea chiar reuşeşte să deţină controlul în domeniu economic, politic, cultural şi mai nou militar. Nu cred că se ştie prea mult despre masonerie, aceasta fiind o organizaţie destul de complexă despre care nici măcar membrii supuşi nu ştiu acest lucru. Dacă se ştie câte ceva, se ştie din ceea ce s-a deconspirat până acum prin publicarea unor documente secrete (protocoale, scrisori). Aceste documente au fost receptate negativ de liderii masonici, deoarece ar fi fost de preferat ca cei care au vorbit să nu încalce jurământul, iar activităţile secrete să nu fie cunoscute decât de un grup foarte restrâns. Celorlalţi mai mici nu le sunt prezentate adevăratele intenţii ale masoneriei, acestea fiind simple unelte care doar cred sau îşi imaginează că ştiu câte ceva“.

Sloganuri masonice

„Prin haos la ordine“
„Politica şi morala nu trebuie să aibă nimic comun“
„Dreptul constră în forţă”
„Toţi pentru unul şi unul pentru toţi”
„Scopul masonic îşi justifică întotdeauna mijloacele”
„Dreptul trebuie să fie al celui mai tare”
„Mulţimea este oarbă şi de aceea poate fi atât de uşor manipulată”
„Libertatea este o idee himerică”
„Oamenii politici sunt nişte păpuşi de paie în mâinile maeştrilor”
„Nevoia pâinii zilnice îi dresează gradat pe oameni“

Controlul „de cadavru”

Scopul vizat de liderii masonici locali este unul singular şi poate fi sintetizat sub formula dominaţiei şi controlului „de cadavru” al centrelor decizionale, care s-au impus în domeniile menţionate. Arsenalul masonic utilizat este diversificat, de la relaţiile de rudenie prin alianţă şi până la încrengăturile conexiunilor de comandă şi control al instituţiilor care vizează subordonarea nucleelor de putere ale acestora. În colimator se află afacerişti notorii, politicieni de marcă şi justiţiabili care deţin pârghile deciziei.

Declaraţie de mason

„Societatetea MILDCOSIB este afacerea mea personală care nu are nici o legătură cu proiectul GTZ. Este vorba de o societate cu profil vinicol, iar orice profit obţinut din aceasta este folosit pentru derularea unor proiecte sociale.Milcosib nu are nici un rol comercial în proiectul GTZ. Pentru o perioadă scurtă de timp de circa doi ani a existat o implicare a Mildcosib pentru proiectul privind contractatele manageriale cu experţi locali. Acesta a fost un sprijin total ne-economic astfel încât sumele plătite au fost una câte una rambursate către GTZ. Nu a existat nici un cent de profit. Cu alte cuvinte nu am un al doilea venit rezultat din derularea afacerilor MILDCOSIB“, Steffan Mildner, coorodonatorul german al GTZ.

Fondatorul  cluburile Lions Sibiu

Primarul Klaus Johannis face el insusi parte din clubul Lions Sibiu si a fost chiar presedintele acestuia, intre anii 2004-2005. Din cele doua cluburi sibiene mai fac parte omul de afaceri Ilie Vonica, directorul DSP Ioan Manitiu, deputatul Mircea Cazan si sotia sa, Adriana, fostul rector al ULBS, Dumitru Ciocoi Pop, medicul pediatru Mihai Neamtu, patronul societatii Geiger – care a castigat multe dintre contractele cu primaria Sibiu – Gheorghe Geiger, fostul prefect Ilie Mitea, dar si actualul prefect, Constantin Trihenea, presedintele Consiliului Judetean, Martin Bottesch si multi alti oameni cu influenta in Sibiu.

Francmasoneria română îşi retrage sprijinul acordat actualei puteri

Membrii Marii Loji Naţionale a României susţin că de acum înainte vor promova doar valorile, interesele naţionale şi libertăţile românilor. Deşi în urmă cu opt ani, susţin francmasonii, s-au alăturat instituţiilor statului pentru a lupta împotriva corupţiei, au observat că de fapt, hoţia şi haosul s-au instaurat în aceste instituţii. Declaraţia a fost făcută de Viorel Danacu, Marele Maestru al Marii Loji Naţionale a României, la ceremonia de deschidere a noului an masonic, la care au participat toţi fraţii acestui rit.

Să fie Klaus Ioahannis candidatul Masoneriei la funcţia de premier?

Marius Sălăjean
sursa: napocanews.ro

Related Posts:

Recompensa pentru vot: judetele fruntase la alegeri au primit fonduri pentru educatie
La trei zile dupa incheierea celui de-al doilea tur de scrutin, dupa fapta si rasplata La nici trei zile de la incheierea celui de-al doilea tur de...
Senzaţional! Nu rataţi dezvăluirile incendiare din 7 decembrie!
Pe mine una, mă interesează mai puţin ziua de 6 decembrie. Până la urmă, ce se întâmplă: alegem preşedintele. Am făcut-o şi acum cinci ani,...
Vaclav Klaus: Uniunea Europeana a ajuns sa semene cu Uniunea Sovietica
Uniunea Europeana s-a transformat intr-un proiect nedemocratic si elitist, comparabil cu dictaturile comuniste din Europa de Est care interziceau opiniile...

The Times: Romania este piatra de incercare pentru UE si FMI

O analiza publicata ieri de cotidianul britanic The Times lauda UE pentru succesul in evitarea unei crize bancare in statele central si est-europene si considera ca problemele din Romania sunt testul capacitatii UE, a FMI si a BERD de a extinde aceasta mica victorie.

Articolul din The Times, sub titlul “Romania, greu incercata, testeaza avantul reformator al UE si Fondului Monetar International (FMI)”, exprima mirarea fata de rapiditatea cu care s-a miscat Bruxelles-ul in sprijinirea statelor din Europa Centrala si de Est pentru ca acestea sa evite o criza puternica a sectorului bancar. Pe de alta parte, articolul arata ingrijorarea FMI fata de evolutia situatiei economice in Romania.

UE a inregistrat un mic succes surprinzator in acest sens, considera autoarea analizei, care isi exprima aprecierea pentru faptul ca FMI si Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare (BERD) “si-au redescoperit telul” cu ocazia acestei crize. Efortul Bruxelles-ului – arata semnatara analizei – merita a fi recunoscut cu atat mai mult cu cat reglementarea sectorului bancar nu este tocmai un domeniu in care UE sa fi excelat prin claritate sau consecventa. Bancile mari
din Austria, Belgia, Germania, Italia si Suedia au preluat aproape intregul sector bancar din tarile central si est-europene. Pe masura ce increderea consumatorilor scadea, exista riscul ca aceste banci sa stranguleze creditarea.

Impreuna cu FMI si BERD, UE a convins bancile sa nu retraga capitalul din aceste tari, a declarat, pentru The Times, Katinka Barysch, de la Centrul pentru reforma europeana. “Romania, puternic lovita de criza economica in ultimul an, reprezinta acum un test al capacitatii UE, FMI si BERD de a extinde acest succes marunt”, se arata in analiza. Autoarea aminteste ca economia a scazut cu 7,6% in primul semestru din 2009, iar alegerile prezidentiale “vor arata daca romanii inca mai au putere pentru schimbarile cerute de UE si de institutiile financiare”. Romania a ajuns in martie 2009 la un acord pentru o finantare totala de 19,95 miliarde euro pe o perioada de doi ani: 12,95 miliarde de la FMI, 5 miliarde de la Comisia Europeana, un miliard de la Banca Mondiala si un miliard de la BERD, Banca Europeana de Investitii si International Finance Corporation.

Luna trecuta, dupa prabusirea guvernului de coalitie – aminteste publicatia britanica –, FMI a decis amanarea celei de-a treia transe catre Romania, in valoare de 1,5 miliarde euro, pana ce se va instala un nou guvern. Aceasta s-ar putea sa mai dureze insa, pentru ca procedura este complicata, iar cursa pentru presedintie se anunta a fi foarte stransa. “Orice intarziere conteaza. In ciuda aderarii sale la UE in ianuarie 2007, Romania este in continuare devastata de coruptie. Acum, FMI se indoieste ca Romania va putea reduce, pe fondul recesiunii, cheltuielile sau numarul angajatilor din sectorul public”, subliniaza Katinka Barysch. Analiza din The Times se incheie pesimist: Barysch se teme acum ca guvernele din Europa Centrala si de Est le vor promite alegatorilor sa-i protejeze de reforme dureroase, impiedicand astfel tarile lor sa devina suficient de competitive pe pietele internationale. “Iar, in lipsa reformelor, succesul economic din ultimii 20 de ani de tranzitie s-ar putea vedea serios amenintat.”

sursa: romanialibera.ro

Related Posts:

Romania si Bulgaria, cele mai mari victime ale Greciei
Criza din Grecia ar putea submina fluxul de investitii in economiile din Europa de Sud Est, adaugand bariere in fata procesului de revenire al uneia dintre...
BERD: Nu subestimati criza. O noua serie de efecte negative urmeaza sa apara
Europa emergenta ar putea sa nu mai inregistreze cresterea economica si investitiile record inregistrate inaintea crizei, a spus vineri presedintele Bancii...
Va renunta Europa de Est la economia de piata?
Criza a lovit puternic regiunea estica si centrala a Europei, insa nu s-a pierdut increderea in economia de piata. Deocamdata. Desi guvernele au fost...

Somajul este la cote istorice si va continua sa creasca

“Este dificil sa afirmam ca s-a terminat criza, cand somajul e inca la cote istorice si continua sa creasca”, a declarat Dominique Strauss-Kahn, directorul general al Fondului Monetar International (FMI), intr-un discurs tinut la Londra, in fata Confederation of British Industry (Confederatia Industriasilor Britanici). “Astazi, furtuna a trecut. Situatia economiei mondiale se imbunatateste, dar ramane vulnerabila”, a avertizat directorul general al FMI.
Dominique Strauss-Kahn considera ca, in timpul crizei, politicienii lumii erau uniti, dar acum durabilitatea iesirii din criza depinde de continuarea colaborarii si de felul in care sunt rezolvate patru mari provocari, care pot duce la o noua criza, daca nu sunt rezolvate corect.

Prima provocare este corectitudinea alegerii momentului de ridicare a pachetelor de sprijin. “Retrageti sprijinul prea repede si veti omori relansarea economica. Retrageti-l prea tarziu si veti arunca semintele unei noi crize. Iar cum ritmul revenirii economice difera de la o tara la alta, si strategiile de retragere a pachetelor de sprijin trebuie sa difere”, a spus Dominique Strauss-Kahn. Planurile pentru consolidarea fiscala constituie prioritatea cea mai urgenta, drept care FMI recomanda elaborarea si comunicarea strategiilor de solvabilitate fiscala.

O a doua provocare este reglarea corecta a fluxurilor de capital catre pietele emergente. “Pe de o parte, vrem ca fluxurile de capital sa se indrepte catre pietele emergente, pentru ca acestea sa isi modifice modelul de crestere catre cererea interna. Pe de alta parte, aceste fluxuri de capital pot fi destabilizatoare. Drept care, alte politici adecvate, in afara de cresterea ratei de schimb, sunt scaderea dobanzilor, acumularea rezervelor, politici fiscale mai severe si masuri prudentiale in sectorul financiar”, a adaugat Strauss-Kahn.

Cea de-a treia provocare evidentiata de Dominique Strauss-Kahn in fata industriasilor britanici o constituie schimbarea modelului de crestere. Fostul model se baza pe finantarea consumului prin credite ieftine si usor de obtinut, ceea ce crestea importurile din tari care se bazau substantial pe exporturi in cresterea PIB-ului. Tarile care au excedente ale balantei comerciale externe ar trebui sa fie primele care sa stimuleze acum cererea interna. Iar China si alte tari asiatice fac miscarea in directia cea buna, ajutate de politici fiscale expansioniste. O crestere a ratei de schimb a monedei chineze si a altor valute asiatice ar trebui sa faca parte din pachetul de stimulare a cererii interne, ceea ce ar fi si in interesul Chinei, pe termen lung.
Dificultatile enumerate de Dominique Strauss-Kahn in acest sector constau in dificultatea de a convinge tarile emergente sa renunte la o strategie care le-a servit interesele in trecut, dar si de a convinge SUA sa isi reduca deficitul fiscal si sa isi tina in frau bancile.

Cea de-a patra provocare consta in necesitatea de reglementare a sectorului financiar, dat fiind ca apetitul pentru risc revine odata cu remisiunea crizei mondiale. “Pentru a tine sub control riscurile excesive, trebuie crescute fondurile tampon de lichiditate. Si nu este suficienta adoptarea de reglementari mai bune, trebuie imbunatatita aplicarea reglementarilor perfectionate. Singurul raspuns posibil este reducerea incertitudinii reglementarilor. Este momentul pentru o cultura a riscului, pentru ca este periculos modul in care acum institutiile financiare se pregatesc pentru festinul din perioada in care se va incheia perioada de post financiar”, a subliniat Dominique Strauss-Kahn.

sursa: cronicaromana.ro

Related Posts:

Criza va însemna victoria socialismului
Dominique Strauss-Kahn, directorul Fondului Monetar International, s-a pus in ipostaza unui pedagog al crizei etalandu-si totodata convingerile socialiste...
FMI: Relansarea economică mondială este în pericol, dacă nu este menţinută colaborarea
Relansarea mondială este ''în pericol'', dacă nu este menţinut ''spiritul de cooperare'' între principalele puteri economice ale planetei, a declarat...
Seful FMI: Vom avea o criza perpetua
Criza va fi continua si, pana sa trecem peste consecintele sale, vom fi loviti de o noua criza, este de parere directorul Fondului Monetar International,...

Vor fi permanente efectele negative ale recesiunii?

Desi redresarea economica este evidenta in cele mai multe parti ale lumii, la fel de reale sunt si cicatricile lasate de recesiunea globala.

De la productia mult mai scazuta decat inainte de criza, la finante publice extrem de slabite si somaj pe termen lung, de la majorarea inegalitatilor la o balanta a puterilor alterata, efectele recesiunii din 2008 - 2009 se aseamana celor din urma unui razboi, scriu analistii Financial Times.

In ultimele saptamani, Statele Unite, zona euro si Japonia au raportat cresteri economice, pentru trimestrul al treilea. Unele tari, dependente de exporturi, au inregistrat recorduri. Singapore, de exemplu, a avut cea mai mare crestere a PIB-ului, in ultimele sase luni, din 1975.

Totusi, in Spania, aproape o cincime din forta de munca este in somaj, iar deficitul bugetar este estimat la zece procente din produsul intern brut, acestea fiind doar cateva exemple de efecte negative ale unei culturi care a incurajat creditele facile, urmate de o cadere abrupta.

In California, orase intregi, precum Palmdale si Lancaster, au fost parasite, dupa ce bancile au confiscat locuintele celor care nu isi mai puteau plati ipotecile. De asemenea, somajul in acest stat, cel mai populat din Statele Unite, este peste 12 procente, iar bugetul are mari probleme.

Potrivit studiilor asupra crizelor din trecut, efectele negative au toate sansele sa fie adanci si sa dureze mult timp. Fondul Monetar International a examinat 88 de crize bancare dintre anii 1970 si 2002 si au descoperit ca tarile respective nu au reusit sa ajunga, din nou, la nivelul pre-criza. Astfel, la sapte ani dupa o criza, productia era cu zece procente mai redusa decat inainte. Desi cresterea economica, in general, isi revine, pierderea in domeniul productiei pare a fi permanenta.

Somajul, productia si capitalul, cele trei forte in economie

Scaderea productiei in 90% din crizele bancare studiate s-a situat intre 7 si 13 procente, iar FMI a gasit trei forte care impiedicau economiile sa-si revina la forma pre-criza.

Prima dintre acestea este somajul, foarte scazut in timpul boom-ului economic, perioada in care unele sectoare, precum cel al constructiilor, acapareaza o mare parte din forta de munca. Insa, in timpul crizelor, aceste domenii nu mai au cereri atat de mari, iar redistribuirea angajatilor pe alte sectoare ia mult timp. Nu in ultimul rand, cei care sunt someri pentru mai mult timp isi pierd indemanarea si contactele, iar aceste pierderi sunt permanente.

In al doilea rand, productia se depreciaza permanent, fabricile fiind nevoite sa se inchida sau sa renunte la o parte din echipamente, in timp ce alte companii se lupta sa investeasca in proiecte viabile, din cauza conditiilor restrictive pentru creditare, impuse de banci.

Nu in ultimul rand, problemele cu forta de munca si cele de capital se combina, rezultand intr-o productie mai scazuta, din cauza faptului ca firmele inovative nu pot strange capital. De altfel, chiar si analistii FMI au declarat ca “productivitatea ar putea suferi din cauza lipsei de inovatie, pe masura ce departamentele de cercetare si dezvoltare primesc mai putin bani, in perioadele de criza”.

Toate aceste efecte negative sunt vizibile mai ales in tarile cu rate inalte ale investitiilor inainte de criza.

“Evenimentele de acest gen sunt traumatice. Au consecinte politice, vizibile timp de cateva decenii. Au consecinte profunde asupra modului de structurare a economiei. Recesiunea va influenta o generatie intreaga”, spune Kenneth Rogoff, profesor la Universitatea Harvard.

Pe de alta parte, unii economisti nu sunt convinsi de faptul ca efectele negative nu pot fi evitate. Potrivit lui Stephen Cecchetti, Marion Kohler si Christian Upper, criza din prezent se aseamana foarte putin cu cele de dinainte. Astfel, potrivit celor trei economisti, productia ar putea ajunge la nivelul pre-criza, pana in a doua jumatate a anului viitor.

Teodora Bodeanu
sursa: ziare.com

Related Posts:

Inceputul sfarsitului recesiunii? Ce sanse avem sa iesim din criza in 2009
Rezultatele economice din Statele Unite, Germania si Franta anunta o posibila iesire mai rapida din criza, inca din acest an, dovada ca indicele increderii...
Economia mondiala, incotro?
Somaj crescut, datorii imense, planuri de austeritate, putere de scadere scazuta, acestea sunt cuvintele de ordine cu privire la economia Europei. Politicile...
Crizele financiare se vor tine lant in urmatorii zece ani
Economia globala va suferi "cateva" crize financiare in urmatorii zece ani, din cauza faptului ca reformele financiare nu merg in directia buna si nu...

Uniunea Europeană încă nu are forţă

Uniunea Europeană este actorul global cu cel mai mare Produs Intern Brut de pe glob, dar este mai puţin influentă decât SUA şi decât alţi câţiva actori globali sau regionali. Această situaţie este determinată de nivelul redus al unităţii statelor membre.

UE este subminată de orgoliile statelor membre, în special ale celor dezvoltate, situaţie speculată promt de SUA, de Federaţia Rusă şi de alte state puternice. Să ne amintim anul 2008 şi criza gazului natural furnizat de Rusia.

În plin proces de negociere a unui acord cadru între reprezentanţii UE şi ai Rusiei, Ungaria a încheiat un acord separat cu furnizorul rus. La reproşurile reprezentanţilor UE, ministrul maghiar de externe se zice că ar fi răspuns: „UE, care UE?”

Acest exemplu este elocvent pentru a descrie percepţia multor state membre despre locul şi rolul lor în cadrul organizaţiei: să câştige cât mai mult din calitatea de membru şi să cedeze cât mai puţin celorlalţi. Altfel spus, declarativ toţi suntem de acord să fim solidari dar când trebuie să aplicăm principiul căutăm portiţe de evitare sau amânare cât mai mult posibil.

Cum altfel ar putea fi tradusă atitudinea unor state fondatoare de a încălca principiul libertăţilor prin interdicţia dreptului la muncă al românilor şi bulgarilor în acele state? Şi de ce nimeni nu îi sancţionează la CEDO cum sancţionează atât de des statul român?

Ne place sau nu, pentru ca UE să conteze mai mult în relaţiile internaţionale, ar trebui să aibă putere reală. Aceasta este constituită din capabilităţi politico-diplomatice, economice, morale şi militare - şi nu din potenţiale!

Din punct de vedere politico-diplomatic UE nu are o voce unică, deşi are un Înalt reprezentant pentru politică externă şi securitate. Rivalităţile nedeclarate dintre statele mari torpilează sau diminuează succesul iniţiativelor Uniunii. Este cazul misiunii de menţinere a păcii în Darfur, al extinderii cooperării cu statele mediteraneene etc.

Din punct de vedere economic UE are cel mai mare potenţial din lume dar nici un stat membru nu este dispus să îşi pună, integral, la dispoziţia organizaţiei economia sa. Practic, economia Uniunii este o sumă de economii naţionale care încă manifestă reticenţă faţă de a se integra. Dimpotrivă, ele concurează acerb pe piaţă şi, de aceea pierd, de multe ori, competiţia cu economiile Americii şi a Japoniei.

Din punct de vedere moral, Uniunea este un conglomerat de naţiuni, etnii şi religii, cantonate în aspectele lor specifice, tradiţionale şi prea puţin dispuse să se concentreze pe elemente comune, care să faciliteze unitatea în diversitate. Oamenii politici şi cetăţenii UE nu sunt pregătiţi, încă, pentru a fi mai întâi europeni şi apoi români, bulgari şi de alte naţionalităţi.

Ezitările în procesul de aderare al Turciei scoate în evidenţă teama europenilor de a-şi pierde identitatea naţională şi religioasă. Pentru a conta, cu adevărat, din punct de vedere moral UE trebuie să găsească soluţii de implementare a conceptului de unitate în diversitate.

Această nouă concepţie constituie cheia cu care se pot deschide atât porţile cunoaşterii cât şi cele ale unei lumi fără conflicte violente şi se poate obţine prin educaţie permanentă. Oamenii educaţi în spiritul unor valori comune nu au cum să nu găsească punţi de înţelegere pentru a surmonta contradicţiile inerente într-o comunitate multietnică şi multireligioasă.

SUA au fost cladite pe fundamentul valorilor comune şi de peste 200 de ani nu a avut conflicte interne violente majore. Cu siguranţă UE are nevoie de timp, probabil câteva generaţii, pentru a avea coeziunea care să îi dea forţa de care are nevoie.

Din punct de vedere militar UE dispune de Eurocorp şi de câteva Grupuri de luptă. Din punct de vedere numeric şi al capabilităţilor aceste structuri nu sunt la nivelul ambiţiilor şi nici al unei armate naţionale integrate, pentru că sunt constituite pe principiul participării benevole cu forţe a statelor membre - din punct de vedere numeric, al tipului de unităţi şi al duratei de includere a acestora în structurile enunţate.

Deşi a fost creat un cadru instituţional pentru realizarea unei politici europene comune în domeniul securităţii şi al apărării, prin adoptarea Strategiei de securitate, a Politicii externe şi de securitate comună (PESC), a Politicii europene de securitate şi apărare (PESA), constituirea Statului Major European (EUMS) etc. participarea la misiuni iniţiate de UE se face prin decizia parlamentelor naţionale.

Deşi, prin Headline Goal 2010, Consiliul Europei a adoptat un document prin care UE trebuie să poată avea la dispoziţie un contingent de cel puţin 60.000 de militari, care să poată fi dislocaţi în maximum 10 zile în zona de conflict, acest obiectiv nu a fost îndeplinit pentru a constitui forţa necesară în Darfur. Într-un cuvânt, UE nu are forţă!

Pentru ca Uniunea să conteze mai mult pe arena internaţională, trebuie ca aceasta să se transforme dintr-o „sumă de state independente” într-o entitate care are forţă reală, clădită pe piloni stabili şi puternici: politica şi diplomaţia comune, economie integrată, coeziune socială şi armată modernă şi performantă.

Gen.(r) dr. Mihail Orzeaţă

sursa: adevarul.ro

Related Posts:

Liderii BRIC vor analiza rolul statelor emergente pentru stabilizarea economiei mondiale
Liderii din Brazilia, Rusia, India si China (BRIC) se vor intruni marti la Ekaterinburg, Rusia, pentru a discuta asupra cresterii rolului pe care statele...
Comisia Europeană le cere oficial statelor membre UE să mărească vârsta de pensionare
Comisia Europeană le-a cerut miercuri ţărilor membre UE să crească vârsta de pensionare pentru a ţine cont de îmbătrânirea populaţiei şi pentru...
La ce bun ambasadele Uniunii Europene ?
La Paris sau Bucureşti, ministerelor de Externe li s-au redus bugetele. UE tocmai lansează însă un serviciu paralel cu diplomaţiile celor 27. Ar putea...

Armăsarul privat şi gloaba guvernamentală

Iar ovăzul dispo­nibil, atât cât este, îl mănâncă gloaba guvernamentală, tolănită într-un culcuş cald, făcut din hârtii de la Monitorul Oficial, pe care scrie «Codul muncii.

Următorii bani de la FMI îi vom primi în martie! Dacă România ar fi fost un boxer în ring, acum ar sta în poziţia echer şi l-ar număra arbitrul. Exista o şansă de dimensiunea unei urechi de ac să evităm acest nou semi-dezastru, cred analiştii economici. Dar pentru asta ne trebuie un guvern şi un buget aprobat de Parlament şi, mai ales, agreat de Fond. Cât de realist este acest scenariu, las la latitudinea cititorilor să estimeze. Altfel, există şi veşti îmbucurătoare. Vestul arată semne clare de însănătoşire economică. Recesiunea pare să-i părăsească pe membrii „vechii Europe“, lăsând loc unei creşteri timide ca un ghiocel de primăvară timpurie. SUA dau şi ele semne de revenire, graţie măsurilor luate de autorităţile de la Washington. Chiar şi la noi, statistica indică faptul că am trecut la o scădere economică de „numai“ 7,1% în trimestrul al treilea al anului în curs, ceea ce este bine dacă ne comparăm cu 8,7% din trimestrul anterior. Mai mult, incertitudinile pieţei şi reacţia de autoconservare a populaţiei şi a jucătorilor privaţi au adus pe plus balanţa comercială a ţării după mulţi ani de deficit. Adică, România a exportat de mai mulţi bani decât a importat, închizând gura cârcotaşilor de serviciu, care considerau că ţara noastră este în stare doar să consume şi nu să producă. Şi atunci, ce nu este în regulă?

Statul român este problema. Aparatul său birocratic imens şi imposibil de restructurat. Marea masă de angajaţi „la Stat“, care nu şi-a schimbat încă mentalitatea comunistă şi a căror deziderate încep cu „să ni se dea“ şi „să ni se asigure“. Grupaţi în familii (uneori, chiar după principii de triburi sau ginte), strâns uniţi în jurul câte unui lider cu conexiuni „în Partid“ (indiferent care ar fi acela), angajaţii celui mai mare patron din economia românească îşi apără drepturile. Nu ar fi nimic rău sau neobişnuit dacă aceste drepturi ar fi în legătură cu noua stare de fapt în care trăim. Din nefericire, însă, numărul de salariaţi, sporurile, organizarea sistemului în cauză sunt conectate la economia „duduind“ din anii 2007, la promisiunile electorale din 2008 – 2009 şi mai puţin la realitate. Astfel, menţinerea în viaţă a acestui organism obez ia pâinea de la gura tuturor celorlalţi.

Sectorul privat a trecut testul crizei. Companiile mai mici sau mai mari au luat măsuri, au tăiat din cheltuieli, şi-au reevaluat standardele. Unele nu vor supravieţui, dar multe sunt gata să meargă mai departe. Dar nu poţi cere calului să alerge dacă nu-i dai ovăz. Iar ovăzul disponibil, atât cât este, îl mănâncă gloaba guvernamentală, tolănită într-un culcuş cald, făcut din hârtii de la Monitorul Oficial, pe care scrie „Codul muncii“.

Economia privată şi funcţională are nevoie de finanţare. Dacă banii băncilor vor continua să curgă doar la robinetul de la Finanţe, irigând numai fondul de pensii şi salarii, nu vom ieşi din recesiune. Într-un an-doi, când şi celelalte ţări CEE vor depăşi criza şi vor defila en fanfare, noi vom fi ca un copil ţinut de-o mână de un moşneag şi de cealaltă de o femeie gravidă, care strigă de pe margine: „uite, mamă, trec soldaţii!“.


Claudiu Şerban

sursa: capital.ro

Related Posts:

România se grăbeşte să mai prindă bani ieftini
Ministerul Finanţelor Publice (MFP) estimează că va lansa în perioada 1 octombrie - 15 octombrie emisiunea de eurobonduri, cu o valoare cuprinsă între...
Imprumutul de la FMI: “De doi bani speranta” si multe semne de intrebare
Romania a fost nevoita sa se imprumute cu 19,95 mld. euro, pentru a acoperi "gaura" lasata in urma de consumul excesiv din ultimii ani, spun specialistii...
G7: Economia globală a trecut de cea mai grea perioadă
Liderii economici şi financiari ai statelor G7 consideră că economia globală ar putea să fi trecut de cea mai severă perioadă a recesiunii, însă...