Archive for Noiembrie, 2009
Cat va mai dura pana ce economia Chinei se va confrunta cu o criza?
Cand Barack Obama a vizitat de curand China pentru a se intalni cu omologul sau, Hu Jintao, imaginea a fost de un simbolism rafinat.
Pe de-o parte avem liderul celei mai mari economii, dar care a fost cea mai afectata de criza economica, iar de cealalta parte liderul economiei care cunoaste cea mai mare dezvoltare. Dar se putea intrezari si un viitor sumbru pentru China in aceasta imagine.
Si asta pentru ca orice perioada infloritoare se sfarseste printr-un dezastru si intrebarea care incolteste acum in gandurile tuturor este cat va mai dura pana ce China va ajunge si ea in fata unei crize economice devastatoare?
In urma crizei, Statele Unite si Europa trebuie sa repare gaurile din sistemele financiare si fiscale si sa restabileasca increderea populatiei in institutiile si serviciile financiare, scrie Times Online.
Criza a marcat, totodata, sfarsitul a 25 de ani de crestere economica bazata pe creditare si supraconsum. Va dura mult pana cand un nou model de crestere economica, bazat pe sporirea locurilor de munca, inovatie si reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera sa isi gaseasca locul in lume.
Proportiile si importanta unei astfel de schimbari nu trebuie sa fie subestimate, insa, daca exista o natiune care poate face tranzitia cu succes, atunci SUA este aceea.
China a reusit performata sa-si revina rapid din criza si sa iasa din aceasa poveste si mai puternica. Insa exista pericole cum ar fi creditarea excesiva si China ar face o mare greseala sa stea sa astepte ca exporturile catre lumea intreaga sa revina la ce a fost inainte de criza, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat intre timp.
Schimbari structurale sunt vitale si pentru guvernul de la Hong Kong pentru ca China este inca o tara saraca, venitul pe cap de locuitor fiind mai mic decat cel al Tunisiei si Iordania.
Intr-un scenariu extrem in care venitul pe cap de locuitor al SUA ar ramane pe loc pentru totdeauna si cel al Chinei ar cunoaste o crestere de 8% pe an, abia in 2045 l-ar ajunge din urma.
Insa SUA nu vor sta pe loc si cararea economiei Chinei ar putea sa duca intr-o fundatura. In 2045-2050, populatia Chinei va fi predominant de peste 65 de ani. De asemenea, diferentele uriase dintre mediul rural si cel urban isi vor spune cuvantul.
Pana in 2030, China va fi inca o tara relativ saraca si nu putem stii de pe acum daca si cum vor fi rezolvate problemele ei interne si externe si ce consecinte vor avea acestea.
Astfel, inevitabil, China se va lovi de un zid numit criza. Impactul, consecintele, pierderile, nu pot fi decat aproximate in acest moment, insa ajutorul din partea celorlalte mari economii nu va putea fi foarte mare, avand in vedere ca aceste tari vor avea pe cap propria lor relansare economica.
Alexandra Sandru
sursa: ziare.com
Dubai World Seeks to Delay Debt Payments as Default Risk Soars
Nov. 26 (Bloomberg) — Dubai World, with $59 billion of liabilities, is seeking to delay debt payments, sending contracts to protect the emirate against default surging by the most since they began trading in January.
The state-controlled company will ask creditors for a “standstill” agreement as it negotiates to extend maturities, including $3.52 billion of Islamic bonds due Dec. 14 from its property unit Nakheel PJSC, Dubai’s Department of Finance said in an e-mailed statement. Moody’s Investors Service and Standard & Poor’s cut the ratings on several state companies, saying they may consider the plan a default.
“Extending the maturity of Nakheel debt is feeding the market’s uncertainty on which debt Dubai will honor in full,” said Rachel Ziemba, a senior analyst covering sovereign wealth funds at New York-based Roubini Global Economics. “They look desperate and the market is concerned that in the long term Dubai’s indebtedness is rising not falling.”
Dubai accumulated $80 billion of debt by expanding in banking, real estate and transportation before credit markets seized up last year. Contracts protecting against default rose 116 basis points to 434 basis points yesterday, the most since they began trading in January, ranking it the sixth highest-risk government borrower, according to credit-default swap prices from CMA Datavision in London. The contracts, which increase as perceptions of credit quality deteriorate, are higher than Iceland’s after climbing 131 basis points in November, the biggest monthly increase since January.
Cut to Junk
Emaar Properties PJSC, the U.A.E.’s biggest developer, Jebel Ali Free Zone, an operator of business parks, DIFC Investments and Dubai Holding Commercial Operations Group LLC. were all cut to below investment-grade ratings by Moody’s. DP World Ltd., the Middle East’s biggest port operator, and Dubai Electricity & Water Authority were lowered to Baa2, two levels above junk.
S&P, which doesn’t rate Dubai Electricity & Water, lowered the ratings on the other five companies to BBB+ or BBB-, three levels and one level above junk, respectively. S&P and Moody’s said they may cut the ratings further.
The debt “restructuring may be considered a default under our default criteria,” S&P said in a statement.
‘No Clarity’
Investor concern is growing because the emirate hasn’t disclosed how it will pay more than $9 billion of debt coming due in the next four months. Dubai said yesterday it borrowed $5 billion from Abu Dhabi government-controlled banks, half the $10 billion Dubai ruler Sheikh Mohammed Bin Rashid Al-Maktoum said he planned to raise by yearend.
“There is no clarity about what exactly is happening,” said Emad Mostaque, a London-based Middle East equity-fund manager for Pictet Asset Management Ltd., which oversees more than $100 billion globally. “They have to clarify if there is going to be a voluntary rollover or if there is going to be a forced rollover. If there is a forced rollover it will mean technical default. If they don’t clear this up then the whole market will want to sell.”
Dubai, the second biggest of seven sheikhdoms that make up the United Arab Emirates, and home to the world’s tallest tower and the biggest man-made islands, suffered the world’s steepest property slump in the global credit crisis as home prices fell 50 percent from their 2008 peak, according to Deutsche Bank. UBS AG predicted a further 30 percent drop in a report last week.
Abu Dhabi
Sheikh Mohammed turned to Abu Dhabi, the capital of the U.A.E. and holder of the world’s sixth-largest crude oil reserves, in February for a $10 billion bailout. The central bank, headquartered in Abu Dhabi, bought all of the 4 percent, five-year securities that Dubai sold on Feb. 23 and the emirate’s credit default swaps dropped 178 basis points that day, after trading for a record 976 basis points.
Dubai’s ruler said Nov. 9 the emirate’s bond program to raise a further $10 billion will be “well received,” and those who doubt the unity of Dubai and Abu Dhabi should “shut up.” Abu Dhabi, the U.A.E.’s capital, is owner of the world’s biggest sovereign wealth fund and holds almost all of its oil.
Sheikh Mohammed last week removed the chairmen of Dubai Holding LLC and Dubai World, two large state-owned business groups, as well as the head of Emaar Properties from the board of the Investment Corp. of Dubai, the emirate’s main holding company. He also ejected the governor of the Dubai International Financial Centre, Omar Bin Sulaiman, who had led efforts to transform Dubai into the Middle East finance hub.
Repayment Schedule
Abu Dhabi government-controlled banks, National Bank of Abu Dhabi PJSC and Islamic lender Al Hilal Bank bought all $5 billion of bonds from Dubai’s government, Dubai’s Department of Finance said in an e-mailed statement yesterday.
Dubai will draw down $1 billion from the bonds sold to the Abu Dhabi banks to provide funding through a sale of securities to National Bank of Abu Dhabi PJSC and Islamic debt, or sukuk, to Al Hilal.
Dubai owes $4.3 billion next month and another $4.9 billion in the first quarter of 2010 through government and corporate debt, Deutsche Bank AG data show. The government raised $1.93 billion last month in its first sale of Islamic bonds, attracting more than $6.3 billion of orders.
Dubai World had $59.3 billion in liabilities at the end of last year, its subsidiary Nakheel Development Ltd., said in a statement posted on the Nasdaq Dubai Web site Aug. 20. It didn’t provide a breakdown. The company had total assets of $99.6 billion at the end of 2008 and total revenue of $14.2 billion, according to the statement.
DP World
Some $18 billion of Dubai World’s debt is with units such as DP World that have enough cashflow to service their obligations, two bankers familiar with the group’s finances, who declined to be identified, said last month. The remaining debt amounts to $22 billion, they said.
Credit-default swaps on DP World jumped by a record 163 basis points to 522 basis points, according to CMA data. The price of Nakheel’s bonds fell to 86 cents on the dollar yesterday from 110.5 the day before, according to Citigroup Inc. prices on Bloomberg.
Dubai’s Supreme Fiscal Committee hired Deloitte LLP to lead the restructuring of Dubai World debt, the Department of Finance said. Deloitte’s Aidan Birkett, managing partner for corporate finance, was assigned.
Saudia Arabia, Qatar
“The Dubai Financial Support Fund, working with the chief restructuring officer, will start to assess and evaluate the extent of the restructuring required,” the Dubai Department of Finance said in a statement. “As a first step, Dubai World intends to ask all providers of financing to Dubai World and Nakheel to ‘standstill’ and extend maturities until at least May 30.”
Credit-default swaps linked to Abu Dhabi rose 34.5 basis points to 134.5, according to CMA prices in London. The cost of the contracts increased throughout the Middle East, with Saudi Arabia climbing 11.5 to 86.5 basis points and Qatar rising 5.5 basis points to 99, according to CMA.
The swap contracts pay the buyer face value in exchange for the underlying securities or the cash equivalent should a company fail to adhere to its debt agreements. A basis point is 0.01 percentage point and is equivalent to $1,000 a year on a contract protecting $10 million of debt.
The cost of Dubai’s contracts is 51 basis points more than for Iceland, where the failure of the banking system triggered the collapse of the currency and economy last year.
Arif Sharif and Laura Cochrane
sursa: bloomberg.com
BCE se pregăteşte pentru retragerea treptată a măsurilor de stimulare
Banca Centrală Europeană va menţine, joi, dobânda de politică monetară la nivelul redus istoric de 1%, dar va anunţa primii paşi de retragere a măsurilor de stimulare economică, anticipează analiştii.
“Nu trebuie să ne aşteptăm la o modificare severă a politicii monetare în zona euro”, a subliniat însă Michael Schubert, analist la Commerzbank.
El a arătat că scăderea activităţilor de creditare destinate sectorului privat, în octombire, va îndemna BCE la o politică prudent.
Schubert anticipează o revenire treptată la normalitate, odată ce economia zonei euro, care a ieşit din recesiune în trimestrul al treilea, se va reface, iar perspectivele sunt încurajatoare.
BCE urmează să anunţe, joi, şi îmbununătăţirea previziunilor sale de creştere economică.
Politica monetară lejeră a BCE implică riscuri inflaţioniste şi apariţia unui nou val de speculaţii.
De la prăbuşirea băncii americane Lehman Brothers în septembrie 2008, BCE a mărit perioada de maturitate a împrumuturilor şi frecvenţa operaţiunilor de refinanţare, iar băncile pot obţine fonduri cu o dobândă de numai 1%.
Obiectivul BCE a fost încurajarea băncilor să acorde suficiente credite şi condiţii rezonabile companiilor şi populaţiei.
Băncile au investit însă pe pieţele financiare, ceea ce le-a permis să se refacă, dar şi să plătească bonusuri considerabile.
Trichet a avertizat că profiturile trebuie folosite cu prioritate pentru majorarea rezervelor de capital şi nu pentru dividende şi indemnizaţii nemeritate.
BCE urmează să anunţe, joi, renunţarea la refinanţarea pe termen de un an, ultima operaţiune de acest tip urmând să aibă loc la jumătatea lunii decembrie.
Banca va reduce şi numărul licitaţiilor pentru finanţare pe trei luni, respective şase luni, estimează Schubert.
BCE va acţiona treptat, pentru a nu provoca panică între bănci, au mai arătat analiştii.
sursa: mediafax.ro
O natiune cu personalitate multipla
O sarbatoare nationala in care putini romani vor zimbi; din care, aproape sigur, lipseste ingredientul-cheie - bucuria. Cind vom avea si noi un 4 sau un 14 iulie?
Cine a trait (macar) un 4 iulie in Statele Unite ale Americii stie la ce ma refer.
De la creolul pescuitor de creveti din Louisiana la bancherul de pe Wall Street, de la irlandezul de pe linga Marine Park (Brooklyn) la evreul din Crown Heights, de la hispanicul sosit in urma cu zece ani in The City of New York din Sunset Park la taietorul de lemne din Oregon, de la rusul din “Mica Odessa” la portoricanul din California, toata lumea sarbatoreste.
Nu exista, poate, natiune mai eterogena decit aceea americana. Cu peste 200 de religii oficial recunoscute, cu mari aglomerari urbane in care intre 50 si 70 la suta dintre locuitori nici macar nu vorbesc limba engleza.
Dar exista - in acelasi timp - un set de simboluri care tine aceasta lume extrem de diferita laolalta si ii da un real sens existential. Cuvinte precum “drapel”, “patrie”, “patriotism”, nu sunt luate in deridere si ii unesc instantaneu pe cei care, altminteri, isi apara dreptul de a fi diferiti (etnic, religios, cultural, politic, etc).
Amintirea lui Fort Alamo, unde o mina de cowboys certareti au infruntat, in numele unei natiuni care abia se nastea, uriasa armata mexicana, aduce inca lacrimi in ochii americanilor. Nici o picatura de singe varsat nu este socotita in zadar iar cele mai rivnite distinctii ale USA Marine Corps sunt Stele acordate pentru salvarea vietii unui camarad, riscindu-ti-o pe-a ta.
“La France Eternelle” nu este o gluma. Este tara care, in cea mai infricosatoare infruntare de infanterie a tuturor timpurilor - batalia de la Verdun (si contaofesiva de pe Somme) si la finalul careia un milion de inimi incetasera sa bata - a spus “Pe aici nu se trece”.
Si nu s-a trecut, in timp ce divizii intregi se risipeau ca fumul. Care, ingenuncheata de nazisti in 1940, a gasit puterea sa dezvolte o Rezistenta ramasa legendara, in care marunti functionari sau profesori de gimnaziu, personalitati artistice sau agricultori, si-au dat viata in torturi in beciurile Gestapoului fara sa-si tradeze camarazii.
“Ne vom bate pe mare si daca vom pierde pe mare ne vom bate in aer si daca vom pierde in aer ne vom bate pe uscat, pe strazi si in case, dar niciodata, niciodata nu ne vom preda” a spus Winston Churchill cind Franta a cazut si Imperiul Britanic ramasese singur in fata unei Germanii naziste care cucerise Europa. Nu s-au predat si au invins.
Leningradul a fost asediat 900 de zile si oamenii ajunsesera sa se manince intre ei. Dar un ofiter german declara dupa aceea: “Stiam ca oamenii aceea nu se vor preda niciodata. Nu puteam sa o spunem superiorilor, dar, ca militari, stiam asta”.
Cine aminteste astazi in Romania schismelor de martiriul - unic in istorie - al lui Brancoveanu, care a preferat sa-si vada fiii murind pe esafod decit sa-si incline capul?! Cine mai pomeneste de copiii de la Paulis, care murind aproape pina la unul au tinut in loc, elevi militari fiind, armata nazista in retragere?!
Cine mai aminteste de taranii amariti care au marsaluit peste Carpati in 1916 pentru a infrunta cea mai cumplita masinarie de razboi a timpului, armata germana?! Si au trecut doar doua decenii in care alti copii au stat cu flori in miini in fata tevilor de pusca pentru a ne salva de o dictatura dementa.
Prea mult am suferit in ultimele doua decenii de un cumplit mazochism, demolind (aproape) tot ce era de demolat si uitind ca sub o vraja rea ceea ce ne uneste si ar trebui sa ne (re)dea stima de sine.
Ca nu trebuie sa fim niste imitatii de americani, francezi, nemti sau turci, ci noi insine, in ceea ce avem nu perfect - nu exista asa ceva nicaieri - dar bun si sa incercam sa ne temperam defectele imprimate de o istorie asumata ca atare.
Ca trebuie sa ne asumam o identitate care nu este buna sau rea, este a noastra. Ca nu trebuie sa-i invidiem pe cei care defileza pe Champs Elysees sau in Manhattan, ci sa ne bucuram de-a noastra sarbatoare.
Asta ne va salva, cu adevarat, si nu cresterea PIB sau victoria unui politician sau altul. Asta va readuce, de facto, Romania profunda printre natiunile europene si nu turnirurile politice si imaginarele transee pe care le sapam de doua decenii intre romani si romani. Si atunci, poate, sarbatoarea noastra nationala va fi, vorba lui Hemingway, “una de neuitat”.
Eugen Ovidiu Chirovici
sursa: bloombiz.ro
Sarbatorim pana si esecurile
Compania americana Bechtel a reusit sa faca in Romania, in cinci ani, cam tot atatia kilometri de autostrada cati ar fi facut in America in cinci luni. In acest ritm, autostrada Transilvania ar putea fi finalizata in vreo 49 de ani, fapt care ar scoate compania americana de pe orice piata din lume.
Tristul record, sarbatorit cu mare fast tocmai de ziua nationala a Romaniei, ne umple de tot ridicolul pe noi de fapt, ca tara, si in nici un caz pe americani, care ne rad in nas de fraieri ce suntem. Poate cuvantul fraier nici nu este cel potrivit, mai degraba as folosi o alta expresie, dar mi-e jena de dumneavoastra, cititorii nostri.
Autostrada Transilvania se construieste din bani publici si felul in care sunt cheltuiti ei de catre guvernul roman ar trebui sa ne intereseze pe toti, asa cum i-a interesat pe croati, cand tot Bechtel le-a facut o autostrada, inainte de a se muta in Romania.
Culmea, acolo costurile de constructie pe kilometru de autostrada au fost de 5 milioane de dolari, in timp ce la noi acestea depasesc 20 de milioane de dolari pe kilometru. Dar, sa nu intram in amanunte tehnice.
Asadar, avem inca 42 de kilometri de autostrada, care adaugati la cei 270 existenti, ne-ar putea plasa inaintea Albaniei, daca luam in considerare si centura ocolitoare a Pitestiului.
E de sarbatorit un asemenea moment ? Normal, ne spune domnul Emil Boc, pentru ca acesti 42 de kilometri au fost construiti intr-un singur an, adica in vremea guvernarii dansului.
Inainte de a sparge si a bea sampania, domnul Boc ar trebui sa se trezeasca insa din ameteala si sa recunoasca faptul ca cei 42 de kilometri de autostrada se fac de vreo cinci ani, dupa modelul leninist : un pas inainte, doi inapoi.
Portiunea de autostrada data in folosinta (nu mai conteaza ca se lucreaza inca la finisaje), dintre Turda si Gilau, este un fel de centura a Clujului, care face parte din cele opt tronsoane in care a fost impartita autostrada Transilvania, inca de la atribuirea contractului companiei Bechtel.
Pentru aceasta mareata realizare, statul roman a platit americanilor peste un miliard de euro, repet, din banii publici.
Din nefericire, practic, nimeni nu cred ca stie (la Ministerul Transporturilor) cu precizie care este suma reala cheltuita de statul roman in ultimii cinci ani pentru Autostrada Transilvania. Trecut prin trei guverne, acest contract si-a atins scopul lui initial : acela de a sugativa banii publici fara ca cineva sa aiba controlul lor. Sa ma explic.
In momentul atribuirii contractului, fara licitatie, de catre guvernul Nastase, suma avansata pentru constructia autostrazii a fost de 2,2 miliarde euro.
Scoasa din caciula, aceasta suma nu s-a bazat nici macar pe studii de prefezabilitate si fezabilitate, caci acestea ar fi dat un pret cat de cat aproape de realitate. Respectivele studii le-au facut ulterior cei de la Bechtel si nu stim nici pana in ziua de azi ce le-a iesit in urma lor.
De la aceasta etapa s-a trecut la urmatoarea, tot in baza unui plan bine gandit, deopotriva de guvernul Nastase si americani : cheltuirea banului public in functie de ce apare pe parcurs.
Guvernul Nastase a cazut, iar guvernul Tariceanu a preluat contractul cu Bechtel, decis sa faca ordine in el.
In prima etapa, fostul premier Calin Popescu Tariceanu a declarat raspicat ca Autostrada Transilvania nu este o prioritate pentru el, decat in masura in care vor ramane bani la buget, dupa ce vor fi finantate cu prioritate autostrada Bucuresti-Nadlac (coridorul IV pan-european) si autostrada Bucuresti- Constanta.
Dincolo de lipsa totala de realism a domnului Tariceanu, trebuie spus ca aceasta pozitie venea pe fondul unei razbunari pe guvernul Nastase, care apucase sa negocieze cu Bechtel.
La scurt timp insa, guvernul Tariceanu a realizat ca din constructia autostrazii Transilvania se poate jongla usor cu banii bugetului, fie si pentru faptul ca o autostrada de la Bucuresti la Nadlac era imposibil de pornit cu fondurile existente.
Asadar, domnul Tariceanu si-a intors fata catre Bechtel si a inceput sa pompeze bani la autostrada Transilvania cu prioritate, Pentru asta a si numit in fruntea Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale un pusti de 28 de ani, tocmai bun sa execute ordinele venite de la Palatul Victoria.
Bine, veti spune, daca tot s-au pompat bani atunci de ce nu au avansat si lucrarile ? Ei, as ! Pai dupa aproape trei ani de stat « pe bara », americanii de la Bechtel aveau nevoie de mult mai multi bani fata de cat le putea oferi domnul Tariceanu.
Cei de la Bechtel si-au acoperit mai intai necesarul « de buzunar » si cu ce le-a ramas au mai sapat pe ici pe colo la autostrada Transilvania.
Va amintesc ca, doar pentru anul 2008, guvernul Tariceanu le-a promis celor de la Bechtel 500 de milioane de euro, pe care, i-a si dat, dupa cum ni se spune. Numai ca, atentie, Bechtel a cheltuit in doua luni peste 140 de milioane de euro.
Or, aceste luni au fost ianuarie si februarie, cand nici macar nu se putea lucra la autostrada.
Am scris la vremea respectiva pe ce tocau americanii banii dati de la bugetul de stat, adica de la noi.
In fine, a venit guvernul Boc, hotarat sa faca ordine. S-a blocat insa si el rapid, caci mostenirea preluata de la guvernele anterioare era extrem de grea. Bechtel inghitea banii romanilor, dar lucrarea se asemana cu cea a mesterului Manole. Pana s-o gasi o Ana ca sa fie sacrificata va mai trece ceva vreme.
In 2009, americanii s-au gandit ca ar trebui sa arate si ei ceva, nu de alta, dar mai au de luat multe miliarde de euro din Romania, caci costurile autostrazii au sarit brusc de la 2,2 miliarde de euro la vreo 10 miliarde de euro. Si vor mai sari, daca vrem sa avem aceasta autostrada.
Necazul este ca renegocierea contractului nu este posibila, lucru pe care americanii il stiu foarte bine. Singura varianta ar fi ca noi sa le facem plinul, dupa cum si-au calculat ei, si, poate, intr-un final, sa reusim sa le furam cateva tronsoane de autostrada, pe care sa le dam altor constructori.
Dar, eu ma intreb : ar fi dispus noul guvern sa faca un asemenea efort ? Caci ce poate fi mai simplu decat sa cheltuiesti bani de la buget, pentru un obiectiv dorit de toti romanii, dar pentru care sa nu dai socoteala nimanui ?
PS. Tot cu ocazia zilei nationale s-a dat in folosinta si pasajul subteran de la Baneasa, o groapa de cateva sute de metri lungime care ne-a costat vreo 50 de milioane de lei, adica dublu de cat se calculase initial. Pai, atunci nu e cazul sa tot sarbatorim?
Analiza de Alexandru Moldovan
sursa: bloombiz.ro
Potential For Fed To Hyperinflate
The following information may be the most important we have ever published. One of our Intel sources, highly placed in banking circles, tells us that on 1/1/10 all banks that have received TARP funds have been informed by the Federal Reserve that they must further restrict any commercial lending. Loans have to be 75% collateralized, 50% of which has to be in cash, which is a compensating balance.
The Fed has to do one of two things: They either have to pull $1.5 trillion out of the system by June, which would collapse the economy, or face hyperinflation. This is why the Fed has instructed banks to inform them when and how much of the TARP funds they can return. At best they can expect $300 to $400 billion plus the $200 billion the Fed already has in hand.
We believe the Fed will opt for letting the system run into hyperinflation. All signs tell us they cannot risk allowing the undertow of deflation to take over the economy. The system cannot stand such a withdrawal of funds. They also must depend on assistance from Congress in supplying a second stimulus plan. That would probably be $400 to $800 billion. A lack of such funding would send the economy and the stock market into a tailspin. Even with such funding the economy cannot expect any growth to speak of and at best a sideways movement for perhaps a year.
We have been told that the FDIC not only is $8.2 billion in the hole, but they have secretly borrowed an additional $80 billion from the Treasury. We have also been told that the FDIC is lying about the banks in trouble. The number in eminent danger are not 552, but a massive 2,035. The cost of bailing these banks out would be $800 billion to $1 trillion. That means 2,500 could be closed in 2010. Now get this, the FDIC is going to be collapsed before the end of 2010, which means no more deposit insurance. This follows the 9/18/09 end of government guarantees on money market funds. Both will force deposits into US government bonds and agency bonds in an attempt to save the system.
This will strip small and medium-sized banks and force them into shutting down or being absorbed. This means you have to get your money out of banks, especially CDs. We repeat get your cash values out of life insurance policies and annuities. They are invested 80% in stocks and 20% in bonds. Keep only enough money in banks for three months of operating expenses, six months for businesses.
Major and semi-major banks are being told to obtain secure storage for new currency-dollars. They expect official devaluation by the end of the year.
We do not know what the exchange rate will be, but as we have stated previously we expect three old dollars to be traded for one new dollar. The alternative is gold and silver coins and shares. For those with substantial sums that do not want to be in gold and silver related assets completely you can use Canadian and Swiss Treasuries. If you need brokers for these investments we can supply them.
The Fed also expects a meltdown in the bond market, especially in municipals. Public services will be cut drastically leading to increased crime and social problems, not to mention the psychological trauma that our country will experience. Already 50% of homes in hard hit urban areas are under water, nationwide more than 25%. That means you have to be out of bonds as well, especially municipals.
As you can see, the Illuminist program is going to come quicker than we anticipated. That in part is because they have had to expedite their program, due to exposure in the IF, other publications and especially via talk ratio and the Internet. There is no doubt we have the elitists on the run.
We are reaching the masses. On TalkStreamLive.com we were on the Rumor Mill this past week and out of 50 talk radio programs we were 5th behind, Rush, Hannity, Dr. Laura and we were tied with Beck. On the Sovereign Economist on Wednesday night we were 5th behind Beck and Savage and ahead of Hannity. Both these programs are not well known and the Sovereign Economist is only about a month old. It shows you what you can do if you work hard enough at it.
The latest favorable events we are told are the seeds of recovery. The green-shoots of spring are to be harvested before winter sets in. We are skeptical of the strength and duration of such a recovery.
The underlying problems are still not being addressed. The US government and the Fed cannot bail out banking, Wall Street, insurance and government indefinitely via monetization. Impaired corporations, no matter what their size, have to be allowed to fail. Stimulus cannot be used indefinitely. Both have to be reigned in, because the longer this charade continues the worse the final outcome is going to be. As we predicted six year’s ago, Fannie Mae, Freddie Mac, Ginnie Mae and FHA are the wards of American taxpayers, as is AIG. All their financial conditions worsen every day. They have again been insuring subprime mortgages by the thousands and when they begin to reset next year, we will be back to 60% failure rates. Even government admits already they’ll see 20% failure rates. This, so that housing inventory can be cut from 11-1/2-months inventory to 7-months, again in order to bail out the lenders at the expense of taxpayers. Government and the Fed have no exit plans for these sinking ships, particularly Fannie, Freddie, Ginnie and FHA, never mind their meddling in the economy guaranteeing everything is sight. Benito Mussolini would be very proud of what they have done.
Then we have those on Wall Street, banking and corporate America who believe they are doing God’s work by looting the American public making outrageous profits by in part using taxpayer funds, and allotting themselves disgraceful bonuses as unemployment hovers at 22.2%. Haven’t these people heard of the French Revolution? Their arrogance has no bounds. The credit crisis hasn’t ended; the Fed has extended it by throwing money at problems. We have a mortgage market that is worse than it was a year ago, only kept from sinking by a tax credit 3% down. As a result now we have more than $1 trillion of new mortgage failures on the way.
Our monetary base has more than doubled. Interest rates will probably stay where they are for 18 months or more and we even have a dollar carry trade. The 2009 fiscal budget deficit was $1.5 trillion and 2010 will be worse. Government is not cutting expenses. They are increasing expenses.
In addition making matters worse corruption is flourishing via the incestuous revolving door between Wall Street, the Treasury, in a multiplicity of other appointments and with the Fed. Is it any wonder 75% of Americans want the Fed audited and investigated. That said, the present set of circumstances cannot be allowed to go on indefinitely. We cannot keep insurance, Wall Street and banking on life support forever. Not when we finance two occupations and an ongoing war, never mind our unfunded liabilities of Medicare, Social Security, etc. most all of these problems are being financed by debt to be paid by our great, great grandchildren. We just created $12.7 trillion for bailouts and the Inspector General tells us we are presently on the hook for $23.7 trillion. What happens if all the recipients need another $20 trillion?
The situation is still dire and the solution is temporary and unworkable and Washington and New York are well aware of this. The game will play out over the next few years. In the meantime the dollar will move lower and inflation, gold and silver higher.
Economics is not complex; it is very simple. Professors and economists would like to have you believe it is complicated when in fact they make it opaque, so you cannot understand it. The same is true with banking. In normal times through the century’s bankers using the fractional banking system usually lent 8 times their assets, or deposits. It was only until recently that the privately owned Federal Reserve told banks within the system to lend 40 times assets or more in order to accommodate the system.
All this is to cover to confuse and hide the truth of fractional banking. Bankers’ indebt borrowers with money they made up out of thin air. Debt is enslavement by the bankers upon the people by buying almost everyone off. In the final analysis banking is a fraud unless money is interest free. The Fed, and all the other banks are a fraud.
The game as we know it today began in 1694 when the Rothschild’s formed the privately owned Bank of England and the production of bank notes began and circulated along with sterling silver coins. The end result has been that the bankers own the world. The system today is based on confidence and trust, something that has been worn thin. A reflection of the loss of trust and confidence is that 75% to 80% of Americans want HR1207 and S604 passed by Congress, so that the Fed can be audited and investigated. The public no longer trusts the Fed and the banks. As a result the con game may well be coming to an end. Fifty years ago we and a handful of other conservative warriors set out to inform the public of the giant scam that the Fed really was. It has been a long hard road. Gary Allen and Alan Stang are gone and of the originals all that are left are G. Edward Griffin, Stan Monteith, Anthony Hilder and us. During our lifetimes we now probably will see the end of the Fed. Because the people have finally been awakened. It was a long hard battle that may soon come to fruition.
The final step will be the termination of the Federal Reserve and its monopoly on financial theft. Unfortunately it will mean the demise of the only financial system we have known for 315 years. We do not know as yet what the new system will be like, but the con game is over and most of the world’s inhabitants are broke. The debt that is owed simply cannot be repaid. Japan, the US, the UK and Europe will be the first to go followed by most of the rest of the world.
You ask who will be the big winners? Gold and silver of course. Just as we have been telling you they would for 9-1/2 years, since gold was $252.00 and silver $3.80. Look at the gains for those who listened. And, we still have a long, long way to go to preserve our wealth. Over all those years the gold suppression cartel fought to hold down gold prices by selling gold, using derivatives and futures and in collaboration with good producers such as Barrick Gold and others. Hopefully HR3996 (HR-1207) will now pass unchanged and we can take a look at what the Fed and the Treasury were doing and who aided them.
What we are witnessing in the US and world economy is the result of the greed of central banks to make as much money as possible before they have to collapse the system to bring about World Government.
Manufacturing activity in the Federal Reserve Bank of Kansas City’s district improved in November.
Regele Prostanacilor
N-aveam nici un chef sa mai scriu despre politice, dar cand ii vad azi pe romani la doua degete de a-si incorona pe cel pe care de 5 ani de zile il numesc “Prostanacul”, ma bufneste rasul. Credeam altadata ca anomaliile de genul “Iliescu ori Vadim“, “Basescu ori Nastase“, “FSN1 ori FSN2“, au fost doar accidente trecatoare. Romania se complace insa de 20 de ani in a fi Caracalul Europei, expunandu-ne azi sincopa “Betivanul sau Prostanacul” (ca de “Nebun” si de “Jiji” s-a scapat deocamdata).
Cine-i de vina? Voi, ba! :) “Prostanacul” s-a dovedit de zece ori mai destept ca oricare din voi, cum a fost “Ilici” altadata, cum a fost si “Bombonel” sau cum este inca azi “Marinarul”. Nu mai dati vina pe aia de la sate, ca toate au o limita. Asist de mai bine de un an la toti smecherii “independenti” cu bloguri politice, la care pute de trazneste dorinta de-a roade si ei un os. La cine? La cin’ s-o nimeri. Interesant ca totusi astia-s singurii ce stiu sa lege doua vorbe si sa scrie o fraza fara s-o dea in gard (pe puradeii ceilalti, micii mari blogheri, ii scoatem de la socoteala, ca nici nu stie sa scrie).
Mai sunt si oameni cinstiti? Mai sunt. Dar tot de-un an si mai bine, am avut luxul sa-i privesc din afara si sa constat valul care poate mi s-ar fi pus si mie pe ochi, de-as fi continuat sa traiesc in Romania The Wonderland. Ma uimeste chiar cat de simple apar lucrurile, cand nu traiesti in mijlocul balamucului. Doar pentru cel care n-a dat deja pagina (ofuscat in fudulia lui ca vezi doamne, l-am facut “prost”), iata cateva din rateurile evidente, pe care si-un pusti de 12 ani le-ar vedea traind in afara, numai romanul nu:
(1) Inca de-acum un an (cand ati fost scarbiti de alegerea intre FSN1 si FSN2) scriam ca pentru romani nu va exista nici toamna asta vreo alta alternativa, daca nu-ncep imediat sa-si descopere, sa-si promoveze si sa-si sustina oameni mai capabili, integri, onesti. M-a auzit careva? Canci. Si nu-i minunea pestelui, ca-n orice tara civilizata apar constant grupuri de lobby, ce-si sprijina astfel de noi candidati. Romanul insa nu-i obisnuit cu procedura asta (oare va fi vreodata?). El asteapta frumos sa vada ce noi fetze palide au introdus in randurile lor aceleasi partide corupte pe care le-njura la fiece alegeri. Si-apoi le-analizeaza la sange, de crapa tastatura. De parca se-astepta sa constate mai tarziu c-au fost altceva decat tot marionete, corupti, manipulatori, incapabili, hoti…
(2) In Romania de ieri si de azi, imi dau atat de bine seama ca, de m-ati alege maine pe mine insumi prin Senat sau chiar la presedintie, nu as avea nici cea mai mica sansa ca sa fac altceva decat ce au facut si astia pana acum: adica sa ma dau pe brazda, sa joc cum imi canta “partidul”, sa tin ciocul mic cand vad mizerii… De ce? De regula cu trei simple. Ca Romania - mica Italie - n-a iesit din stadiul de tara mafioata, iar cu astia nu te joci. Chiar daca vrei sa mai faci una-alta, poporul si alesii tot n-o sa-i satisfaci. Cand ai pe mana un buget, trebuie sa ungi atata usile, ca la cat de putin iti ramane, prost rau sa fii daca nu bagi restul in buzunar. Iar de te pune dracu’ sa te opui “sistemului”, mai e oare vreun naiv prin tara aia care sa nu vada ce-nseamna sa-ti stii familia amenintata, sa ti se faca peste noapte dosarel sau poza din Photoshop?
(3) Era pe vremea lui Ceasca o patura de asa-zisi intelectuali. Dintre aia care cica n-au turnat, se tot rareste sita. Iar alde Patapievici, Liiceanu si alti indivizi cu care ne mandream prin ‘90, au ajuns in mod inevitabil cantareti la curtea marinarului. Va asteptati la altceva? Voi, astia mai finutzi ce va dati in barci pe Internet, ati fi facut altfel? Pe dracu’, ati fi facut la fel. Ca v-ati fi saturat de-atatia ani de asteptare si iluzii, fara sa va vina randul la nimic. De-aceea pe oricine puneti azi in loc la politica, o sa-si bage si el mainile pana la cot in ce a mai ramas (cred azi c-o fi mai bine sa-i pastrati tot pe-aia de-au furat pana mai ieri, ca lupii tineri or sa fie si mai flamanzi).
(4) Romanii - si ma refer la astia mai dashtepti - au pur si simplu incapacitatea de a sustine suficient pe careva onest. Una la mana ca toti pretind perfectiunea. Habar n-am ce s-a mai intamplat cu baiatul lui Paleologu (ca sa iau un singur exemplu), dar pentru atatia era prea rafinat (si tot romanul e extrem de complexat la cultura si inteligenta altuia), iar altii se mirau cum sa-i gaseasca si astuia bube in cap (cand la masa cealalta se plangeau de talhariile grotesti din PSD, PD-L, PNL etc). Cu cat e poporul mai de prosti, cu-atat nu l-ar accepta ca ales nici pe Iisus Hristos. S-o spun mai simplu, se da dovada de-o jalnica recunoastere a valorilor. Romanul stie doar sa boceasca de-l dor falcile ca ala-i hot, ala-i talhar, ala-i comunist ori analfabet. Acum vreun an, cand atrageam unora atentia sa identifice si sa promoveze si oameni cu calitati morale, mi se dadea cu tifla ca texte de-alea “nu se vand“.
(5) Mai e un motiv pentru care nici eu n-as face nimic pentru tara aia. Si pe-aici, prin Occident, au fost si mai sunt guvernari nasoale. Dar mai vezi si-auzi totusi omul cum recunoaste ca pe timpul lui X a facut niste bani frumosi la munca, c-au mai scazut impozitele, ca a avut destul in buzunar sa-si faca vacante in Hawai. In Romania? Toti bocesc de te doare mintea! N-au aia, n-au nici aia, mor de foame! Si cand ii cauti vara, numai la munte si pe litoral. Mai nou, vad ca toti dau o raita prin Austria, Italia, Grecia etc. Adica bani aveti, bre, dar vreti mereu mai mult, ca nu va mai ajunge. Cam asta-i adevarul, hai s-o recunoastem. Indiferent pe cine puneti colo sus si indiferent daca va face sau nu vreo branza, voi tot o sa va vaicariti. Tot o sa-i scoateti ochii ca “da, a fost primar bun si a facut de toate”, dar o sa-i radeti gatul la prima abatere. Si-atunci cum sa va trateze altfel decat va trateaza astazi? Cu “bai animalule”, “nemernicii dracului” etc…
Aveti conducatorii pe care-i meritati, n-o mai dati cotita. La fel de demagogi, oportunisti, inconsistenti, infumurati, pretentiosi, debusolati si ipocriti ca electoratul. Si pun pariu ca nimic din ce-am scris eu aici nu va era strain. Ca romanul nu e totusi prost, nici prostanac. Doar smecher si parsiv(…)
Cristi Scutaru
sursa: blog.scrie.ro
The Rothschilds Exposed
A video on how the Rothschilds are connected to the Bank of England and the Federal Reserve. This video shows the history of the family, how they have accumulated their vast wealth, and gives an insight into their plan to dominate the world through central banking.
Source: youtube.com
Europe Needs to Cast USA Aside Before It Is Too Late
The European Union needs the joint all-European army. The subject surfaced in the beginning of the 1990s, when European countries realized the scale of global changes after the fall of the iron curtain.
The US administration is very negative about the idea. The question about the all-European army was pushed into the background after the Balkan war, when European armies were acting within the framework of KFOR and NATO. The USA believed that one needed to strengthen NATO, and everyone agreed. France was trying to show resistance to it, but after the nation became a full-fledged member of NATO on Sarkozy’s initiative, the French administration forgot about the creation of the all-European army too.
Things changed in 2009. The European Parliament established the Rapid Deployment Force of the European Union in 2009. Last week, officials of the Italian administration put forward a suggestion to look into the matter of the European Army again. Italy’s Foreign Minister Franco Frattini stated that Europe needed the army to deepen the European integration, optimize the spending on military operation in NATO and repulse possible threats.
It is worthy of note that every European country, which participates in the military operation in Afghanistan, has to maintain its contingent with arms and military hardware, although there can be bilateral agreements reached at this point. Europe could have a more rational approach to the issue once the continent has the joint army. For example, one country would supply tanks, another one – fighter jets, another one – communication systems, etc.
The European Union has a more important reason for creating the army. Europe wants to increase its weight in the world and turn into a real center of influence. Europe has not been happy with its role of America’s minor partner, not to mention its position of a subordinate member in NATO.
European leaders are also concerned about the global political revival of Asia and Africa. However, the biggest risk factor appeared with the creation of the union between the United States and China. Europe decided to create its Rapid Deployment Force soon after the presentation of the G2 project. Furthermore, the idea to create the joint EU Army was voiced against the background of the discussion of Obama’s visit to China.
If the USA and China unite into the G2, they will create the Pacific axis, and the Atlantic Alliance will be forgotten. The interests of America’s foreign policy has taken a different turn – to the East, which means that Europe must take care of its security.
“If we do not find a common foreign policy, there is the risk that Europe will become irrelevant. We will be bypassed by the G2 of America and China,” Mr. Frattini said.
It is not clear yet, if other European states are going to support Italy’s suggestion. It goes without saying that the countries of Eastern Europe are not going to do anything without preliminary consultations with Washington. Western Europe may not support Italy either: they are used to living in stability and would most likely not dare to do anything against the background of the economic crisis.
Frattini’s remarks have only sparked a discussion. Experts try to find out, who needs the European army and why, who wins from the implementation of the idea, who made it all up, and why it was Italy that started the commotion.
Some experts say that the EU does not need the army because it is a political, not a military organization. European countries prefer not to participate in military actions. They would rather subordinate to someone than get ready for war to defend their interests and territories.
It is not ruled out that Italy attempted to attract the USA’s attention and set out its concerns about the position of European countries at NATO. Most likely, Italy wants the US administration to know that the European Union does not want to participate in military intrigues of US politicians.
Other experts say that the creation of the common European force is good for Russia. Russia supposedly used its friendly relations with Italy and initiated Frattini’s statement to distract the EU from the USA and move forward with the implementation of Medvedev’s plans connected with the creation of the European security system.
Europe needs to get rid of America’s influence because the latter plans to betray its old-time partners for the sake of the new partnership – with China. The Washington-Beijing axis is a real threat, and Europe will be able to handle it only if it joins forces with Russia.
Natalia Serova
sursa: pravda.ru
A început faza a 2-a a recesiunii mondiale?
Contrar sentimentului public că ştirea zilei de ieri a fost pumnul pe care Traian Băsescu l-a aplicat (sau nu) unui copil, consider că dincolo de porcăria asta care s-o fi întâmplat (sau nu) cândva în 2004, adevărata ştire a fost aceea legată de intrarea în incapacitate de plată a oraşului Dubai.
Dubaiul a fost, cum probabil ştiţi, summa imobiliaria, cu investiţii care au dus la apariţia din neant a unor insule în forme de palmier şi a unor clădiri de dimensiuni gigantice (turnul Burj Dubai are înălţimea unui munte). Iată însă că în prag de 2010 emiratul, sau ce naiba o fi aşezarea asta - oraş, trib, colonie… - se autodeclară în incapacitate de plată şi cere creditorilor săi o păsuire de 6 luni. Nu ar fi nimic anormal, dacă datoria amânată nu ar însuma 80 de miliarde de dolari, care lasă descoperite o mulţime de entităţi financiare europene şi, dacă am înţeles bine, şi americane.
Personal, consider că avem de-a face cu un eveniment la fel de important precum căderea Lehman Brothers de anul trecut (sau izbucnirea crizei subprime din vara lui 2007…). Falimentul Dubaiului reprezintă, probabil, falimentul definitiv al economiei de cazinou bazată pe imobiliare de dragul imobiliarelor. De aceea ne priveşte direct şi trebuie să ne temem. Dacă până acum România se putea scuza că “este atinsă de criză”, acum este evident că a urmat o direcţie de dezvoltare greşită. Problema e că direcţia respectivă a mai fost urmată, mai mult sau mai puţin, şi de:
- ţările baltice
- Ucraina
- Bulgaria
- Ungaria
- Spania
- Polonia (chiar dacă polonezii, din punct de vedere tehnic, au scăpat până acum de recesiune)
E de aşteptat, aşadar, o reacţie totală de mefienţă a capitalurilor internaţionale la tot ce se întâmplă în aceste ţări, inclusiv la noi. De aceea mă aştept la un al doilea val al crizei care va fi destul de dur pentru Estul Europei, inclusiv pentru România. În funcţie de această reacţie aşteptată a capitalurilor internaţionale, care probabil vor redeveni prietenoase abia după ce se vor înregistra câteva falimente răsunătoare prin zonă, e posibil să asistăm sau nu la intrarea într-o nouă fază a crizei mondiale (la fel cum falimentul Creditanstalt a declanşat faza a 2-a a crizei din ‘29).
De aceea putem concluziona că, în ciuda aşteptărilor anumitor politicieni, România nu va ieşi din “criză” când vor ieşi ţările din Vestul Europei (şi pentru că vor fi ieşit ţările din Vest), ci numai atunci când va reuşi să-şi regândească fundamentele economice - din imobiliare în altceva. Defaultul Dubaiului face ca toată evoluţia României din ultimii 5 ani să se şteargă cu buretele.
Europa trebuie sa uite de consens si sa treaca la actiune
Sfarsitul unei perioade istorice este insotit intotdeauna de scaderea influentei marilor puteri si de inversarea echilibrelor de putere din lume, caderea Zidului Berlinului fiind cel mai recent moment de acest fel.
In afara de disparitia regimurilor comuniste, economistii sunt de parere ca atunci a inceput si sfarsitul pentru influenta globala a Europei, scrie Financial Times.
In ultimii 20 de ani, influenta celor mai puternice tari de pe vechiul continent a scazut proportional cu cresterea economiilor din Asia si America de Sud, cea mai buna dovada fiind faptul ca presedinele american Barack Obama nu s-a alaturat celorlalti lideri cand a avut loc aniversarea de la Berlin, dar imediat dupa a plecat in vizita in China, afirma lordul Peter Mandelson, fost comisar european pentru comert si secretar de stat pentru afaceri.
Aceste semne ar trebui sa ii alarmeze pe europeni, Uniunea Europeana fiind obligata sa isi dezvolte capacitatea de a se implica activ in realizarea agendei globale, sau, daca nu, sa se obisnuiasca cu gandul ca deciziile vor fi luate in alta parte.
Astfel, succesul dezbaterilor pe marginea schimbarilor climatice, reforma pietelor financiare, comertul mondial si deciziile economice mondiale depind numai de felul in care vor reactiona guvernele europene si cat de coerente si ambitioase vor fi politicile lor.
Alegerea lui Herman Van Rompuy in functia de presedinte al Uniunii Europene si a baronesei Ashton ca Inalt reprezentant pentru afaceri externe a fost data de unii comentatori ca exemplu exact pentru aceasta lipsa de dorinta si ambitii.
Dorinta membrilor, mai puternica decat ambitia liderilor de la Bruxelles
Totusi, influenta globala a liderilor nu este singura la care europenii trebuie sa fie atenti. Succesul este strans legat de puterea economica a tarilor membre, in urmatorii zece ani Europa fiind nevoita sa intruneasca standardele de competitie cu economiile emergente, sa isi reduca emisiile de carbon si sa creeze zeci de milioane de locuri de munca. Ratarea acestor obiective este influentata prea putin de numele de la conducerea executivului, oricat de mult ar vrea criticii lor sa creada asta.
Mai importante pentru strategiile UE de dezvoltare vor fi persoanele pe care Jose Manuel Barroso le va numi in posturile cheie ale viitoarei Comisii Europene. Functiile de comisar pentru pentru competitie, piata interna sau comert vor fi esentiale in stabilirea viitoarelor politici ale executivului european.
Barroso este obligat sa formeze de data asta o echipa de comisari care sa reziste provocarilor si sa reformeze deoarece vechea lui echipa a modificat economia Europei si piata muncii numai sub presiunea crizei bancare. Piata unica a ramas, insa, incompleta in multe domenii, cum ar fi cel al afacerilor sau al serviciilor, vitale pentru crearea de noi locuri de munca.
Lordul Mandelson este de parere ca suspiciunile politice legate de globalizare raman foarte puternice in Europa, iar multi dintre cei de stanga folosesc actuala criza ca un atu in dezbaterile despre piata libera. Mandelson continua spunand ca viitorii comisari trebuie sa insiste pentru a impune o viziune mai rezonabila.
Decizia de a acorda mai usor ajutoare de stat ca masuri anticriza nu putea fi evitata, dar acest proces trebuie inversat in 2010. Nevoia de revenire a economiei va trebuie sa se transforme in argumente solide, orice propunere de subventionare sau masuri de protejare a locurilor de munca avand nevoie de o rezistenta ferma si plina de tact.
Astfel, viitorii comisari nu trebuie sa urmareasca numai ajungerea la un consens pentru ca nu de acorduri are nevoie Europa in acest moment. Istoria arata ca cele mai multe consensuri la care s-a ajuns in UE tindeau spre cel mai scazut nivel, iar Europa are nevoie de o tinta foarte inalta pentru a ramane in randul celor care stabilesc ce se intampla in politica si economia globala.
La fel de importanta este, insa, si atitudinea statelor membre. Chiar si cele mai mari personalitati ale Uniunii Europene si cei mai inspirati lideri nu vor putea schimba prea multe daca tarile nu recunosc interesele Europei si nu le acorda la fel de multa importanta ca si celor nationale.
Chiar daca este putin cunoscut, iar criticii ii pun la indoiala capacitatea de a asigura Europei o pozitie importanta in lume, noul presedinte al Uniunii Europene nu trebuie sa faca asta de unul singur. Barroso va trebuie sa se ocupe, alaturi de Van Rompuy, de identitatea Europei si sa ii conduca pe europeni in acea directie, iar cei care isi vor pune amprenta finala pe definirea acelei pozitii vor fi chiar guvernantii tarilor membre.
Obsesia nociva a Puterii
Fiecare vot conteaza. O stiu foarte bine si Geoana si Basescu si de altfel fiecare membru al staff-urilor celor doi. Se fac aliante, se pun la cale strategii, se arunca pe piata munti de promisiuni. Cetatenii au devenit tintele demagogiei celor aflati in cursa electorala. Taberele aflate in acest razboi electoral necrutator incearca sa se plaseze cat mai bine. Tot mai izolat pe scena politica, Traian Basescu declanseaza atacuri peste atacuri la adresa noii majoritati parlamentare. In ecuatie sunt introdusi lideri, moguli, grupuri de interese care ar dori sa continue tunurile financiare asupra Romaniei.
Sa perpetueze privatizarile frauduloase cu miros de jaf national. Parlamentul devine o tinta, sistemul politic, insusi regimul pe care seful statului il patroneaza, devine o tinta. De cinci ani, Basescu ne arata in fiecare zi ce intelege prin sintagma de presedinte-jucator. Fiecare dintre noi am simtit, mai mult sau mai putin, dorinta sefului statului de a se afla in tot si in toate. De a aseza liderii, partidele prin prisma propriilor interese. Tactica acestuia de a imparti clasa politica in buni si rai, printre primii aflandu-se Udrea, Berceanu si Videanu (ordinea este aleatorie) nu reprezinta altceva decat o noua diversiune, care se adauga la altele, multe altele, care au traversat Romania in ultimii 20 de ani.
Basescu vrea cu disperare un nou mandat. Stie foarte bine ca primul a fost un esec rasunator, dar nu pare dispus sa renunte la lupta. Se simte dator fata de el insusi, de partidul pe care l-a afundat in izolare politica, de cei care au luptat pentru realegerea sa si care isi vor cere rasplata.
La randul sau, Mircea Geoana este dispus sa accepte orice compromis pentru a ajunge presedinte. Perceput ca “raul cel mai mic”, liderul PSD promite, promite, promite… Majoritate parlamentara, stabilitate politica, crestere economica. Varianta Johannis a fost acceptata, dincolo de declaratiile oficiale, ca o solutie de moment. PSD nu va accepta mai mult de un an un premier perceput ca omul liberalilor. Inevitabil, divergentele dintre social-democrati si liberali se vor amplifica intr-un timp relativ scurt. Cei ce se afla interesat in aceste zile in aceeasi barca nu vor face altceva decat sa se arunce unul pe celalalt in apele reci ale unui esec previzibil al viitoarei guvernari. PSD nu va accepta sa deconteze balbele premierului Johannis. Se anunta clipe grele, iar Geoana va trebui, in eventualitatea in care va ajunge la Cotroceni, sa multumeasca taberele din PSD si sa le ofere mandatul de premier. Echidistanta nu a existat niciodata la Cotroceni si nici dupa 2009 nu se va regasi in principalul Palat politic al Romaniei. In cazul in care Basescu va obtine un nou mandat, majoritatea creata in aceasta perioada se va surpa ca un castel de nisip. Cum noul premier poate fi tot Johannis, UDMR, posibil chiar PNL, se pot reorienta catre Basescu, din simplul motiv ca in politica niciodata nu trebuie sa spui “niciodata”. Iar liberalii pot sustine ca se gandesc la interesul national, ca toate celelalte partide de altfel… Convine sau nu principalilor actori politici, in ecuatia parlamentara exista doar trei partide importante. La care se adauga si unul mai mic, UDMR. Doua din cele trei partide mari trebuie sa se regaseasca intr-o viitoare formula de guvernare.
Totul, insa, depinde de numele celui care va ajunge la Cotroceni. Daca ne raportam la cei doi finalisti, este greu de crezut ca vreunul dintre ei poate readuce Romania pe drumul cel bun, cat timp amandoi au demonstrat, din plin, cat sunt de competenti, reponsabili si decisi sa combata criza asta blestemata.
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro
Bancile centrale au iesit la cumparat aur
Cu noul record istoric atins ieri, la foarte mica distanta de 1.200 dolari pe uncie, aurul marcheaza cea mai mare crestere anuala din 1979. Pana acum, randamentul pe 2009 este de 34%.
Cei care tin jurnalul cotatiilor aurului vor avea multe de scris despre 2009. Miercuri, spre miezul noptii (ora Bucurestiului), cotatiile se duceau spre 1.195 dolari pe uncie. Peste noapte, la Bursa din Hong Kong au aparut marcatorii de profit, iar joi dimineata deschiderea pietei londoneze a prins deja pretul in scadere. Ieri, dupa pranz, cotatiile pierdusera 10 dolari pe uncie (1.185), dar investitorii care priveau graficul din ultimele 30 de zile aveau toate motivele sa se declare multumiti: aproape 16% crestere intr-o singura luna.
O data cu apropierea de 1.200 dolari, un prag psihologic foarte important, investitorii prudenti incep sa marcheze profitul, iar analistii tehnici – sa se intrebe cand va veni corectia. Unul dintre indicatorii intens urmariti pe grafice, popularul RSI – Relative Strenght Index, depasise ieri valoarea de 70, nivel la care adeptii analizei tehnice au toate motivele sa astepte o
scadere de pret.
Ei descriu aceasta situatie drept “supracumparare”, un fel de febra a cererii, care are nevoie de un piramidon. Piata se asteapta la o corectie deoarece nivelul de acum poate fi considerat indestulator pentru multi speculatori pe termen scurt.
Cui vor vinde ei? Mai ales celor ce se tem de inflatie anul viitor, dar si celor care, afectati de un dolar tot mai slab, vor sa-si diversifice portofoliul cu detineri in metal galben. “E un moment bun de cumparat”, afirma guvernatorul bancii centrale din Sri Lanka intr-un interviu dat la Singapore si preluat de agentia Bloomberg. Sri Lanka a tot cumparat aur in ultimele sapte luni; recent, a anuntat ca a cumparat 10 tone de la FMI, dupa ce India a adaugat la rezervele sale 200 de tone din aceeasi sursa. Bloomberg relateaza ca si banca centrala a Rusiei a iesit la cumparaturi, iar un analist al bancii centrale australiene, citat de agentie, a spus ca si China ar putea face la fel in urmatoarele saptamani. Un alt cumparator mult mai mic
, Mauritius, a adaugat, la randu-i, doua tone de aur pentru rezerva.
Recentele achizitii confirmate ale acestor banci centrale au determinat analisti de la banci precum Bank of America, Merrill Lynch, Société Générale si Barclays Capital sa prognozeze ca vor urma si alte achizitii la nivel de stat, noteaza Bloomberg.
Pentru micii investitori semnalul a devenit foarte clar: dincolo de incercarea de a contrabalansa declinul dolarului – peste 8% anul acesta –, bancile se pregatesc, la vedere, pentru o perioada inflationista. In Statele Unite, cine n-a cumparat aur acum cateva saptamani are motive de regret. Monetaria SUA a anuntat miercuri ca a suspendat vanzarile de “vulturasi” (”American Eagle”, cele mai populare monede din aur si argint) din cauza epuizarii stocurilor. De la inceputul anului vanzarile au crescut cu 88%, iar monedele au totalizat peste 30 tone, fata de 16 tone in aceeasi perioada din 2008. Intr-un comunicat publicat pe pagina oficiala de web, Monetaria a spus ca va relua vanzarile imediat ce stocurile vor fi pregatite sa satisfaca cererea investitorilor.
Ovidiu D. Popica
sursa: romanialibera.ro
Recesiunea din Balcani, sansa companiilor din China
China incepe sa caute oportunitati de afaceri in Europa de Est, profitand de nevoia de capital din regiune pentru a intra pe piata din Uniunea Europeana, relateaza Wall Street Journal, citat de NewsIn.
Companiile chineze au reusit deja sa obtina participatii minoritare in Romania si Bulgaria, iar guvernul chinez ofera o linie de credit de 1 miliard dolari Republicii Moldova, suficient pentru a-i acoperi deficitul de cont curent pe o perioada de doi ani.
Afluxurile de investitii sunt inca minore, in valoare totala de numai 71 milioane euro in 2008, potrivit Eurostat. Acestea urmeaza insa sa creasca rapid, luand in calcul numeroasele acorduri incheiate recent.
Luni, Dongfeng Motor Group Ltd., cel mai mare constructor de camioane din China, a semnat un memorandum cu constructorul sarb de camioane Fabrika Automobila Priboj, detinut de stat. Cele doua companii nu au precizat valoarea acordului, insa Dongfeng va controla produsul si marca, in timp ce FAP se va ocupa de fabricare.
De asemenea, luna trecut, Great Wall Motor Ltd. a semnat un acord cu grupul bulgar Litex Motors, pentru a construi o uzina de asamblare cu o capacitate anuala de 50.000 de autoturisme, incepand cu 2010. Compania chineza va investi in uzina 80 milioane euro.
Totodata, in septembrie, a iesit pe piata prima serie din totalul de 100.000 de tractoare planificate a fi produse in uzina de la Brasov preluata de Shantuo Agricultural Machinery Equipment. Uzina reprezinta o investitie de peste 20 milioane dolari pentru compania chineza.
Nicaieri nu este nevoie de mai mare de capital ca in Balcani, unde economiile au fost aduse intr-o grava recesiune, dupa ce deficitele de cont curent s-au dovedit a fi imposibil de finantat, fara principala sursa de fonduri din zona euro.
In timp ce Serbia, Moldova si chiar si Turcia sunt tinte strategice pentru China, Romania si Bulgaria reprezinta cai ieftine de a intra pe piata Uniunii Europene, a declarat Margot Schuler, analist in cadrul institutului german de studii zonale si globale.
sursa: bloombiz.ro
“BNR: Gardianul economiei naţionale, dar şi al clasei politice”
Nu de puţine ori în ultimii 20 de ani, prin cursul de schimb, BNR a apărat economia naţională de toate gafele clasei politice. Având puţine instrumente de intervenţie, este uimitor cum a reuşit BNR să apere economia. Cred că BNR este singura bancă centrală din Europa care înregistrează o asemenea performanţă. Mereu a mers cu un pas în faţa Guvernului, uneori s-a transformat în guvernul de facto al României şi a controlat economia de la distanţă.
Cum se explică acest lucru? Simplu: prin politica cursului de schimb. Astfel, prin această politică a cursului de schimb ca ancoră antiinflaţionistă, BNR a aplicat constant o strategie incrementală de stabilizare macroeconomică, în contrast cu programele guvernamentale în care măsurile de ajustare structurală au fost aplicate în salturi, la intervale mari de timp şi impuse din exteriorul ţării. BNR nu a avut decât rareori o interfaţă în politicile guvernamentale. Dar strategia incrementală a băncii centrale a avut mereu două faţete. Una a protejat o economie cu capacităţi reduse de adaptare la piaţă, iar cealaltă a dat un impuls artificial exporturilor, în bună măsură competitive doar prin preţ. În felul acesta, BNR a jucat nu numai un rol pozitiv, ci şi unul negativ, întrucât, deşi a încercat să compenseze deficitele instituţionale, în mod paradoxal, le-a alimentat.
Politica sa a acţionat precum un medicament care nu vindecă în mod complet şi care, dacă este luat în exces, provoacă vomă. În cazul de faţă, voma vine din faptul că BNR a întreţinut indirect clasa politică pentru tot ceea ce a făcut prost, adică politici prociclice şi lipsa de ajustări structurale. Pe de altă parte, mergând în avans şi puţin în contratimp cu politicile de restructurare ori cu politicile fiscale, puterea băncii centrale a început să se dilueze. De pildă, prin liberalizarea contului de capital, această politică a cursului de schimb nu mai avea cum să aibă acelaşi efect antiinflaţionist ca în trecut, deşi, în cazul acesta, compensarea s-a făcut cu alte politici de intervenţie, dar care nu şi-au avut sursa în Guvern, ci tot la BNR.
Însă mă gândesc, ipotetic, ce s-ar întâmpla dacă BNR şi-ar asuma un rol revoluţionar şi ar abandona cursul de flotare controlată, trecând la un curs de flotare liberă, cum este în Polonia. Ar mai fi dl Isărescu atât de puternic şi descurcăreţ? Eu cred că nu. Sigur că economia României nu este restructurată, precum cea poloneză, şi nici nu beneficiază de investiţii de capital direct atât de mari încât să luăm în discuţie o asemenea liberalizare. Datoria privată este, de asemenea, foarte mare. Dar eu tocmai de aceea iau în discuţie această politică a cursului de schimb. Pe termen scurt, liberalizarea cursului de schimb ar conduce la creşterea inflaţiei, ceea ce ar avea impact negativ asupra veniturilor populaţiei şi a creditului. Politic, nu dă bine. Am avea coşmaruri şi cu rezerva valutară a ţării, care prezum că s-ar subţia instantaneu dacă şi nivelul rezervelor minime obligatorii s-ar reduce, sub presiunea băncilor, drept pentru care ar ieşi un scandal politic monstru. De asemenea, ar fi atrase capitaluri speculative, ceea ce nu este tocmai grozav, din moment ce noi încă avem nevoie de investiţii directe pe termen lung. Exporturile însă ar putea creşte, iar importurile ar scădea, cu efect pozitiv asupra deficitului balanţei comerciale din structura contului curent, deşi, deocamdată, nimeni nu mai vede în asta o prioritate. Există însă o latură puternic pozitivă, şi nu tocmai de neglijat. Bugetul de stat ar sări în aer cu noi toţi, şi atunci, Guvernul ar fi obligat să-şi reducă substanţial cheltuielile, pentru că oricum acestea nu mai sunt predictibile. Ca efect al inflaţiei, evident. Aşijderea şi cu veniturile. În acest mod însă, s-ar face o reformă a serviciilor publice şi a managementului financiar la toate nivelurile, până la primării şi consilii judeţene - inclusiv, unde se cheltuie în neştire, în acest moment. Dar nu numai sectorul public ar fi restructurat, ci şi companiile de stat, unde nu se face niciun fel de restructurare, decât pe hârtie. Aşadar, doar printr-o simplă schimbare a politicii cursului de schimb, clasa politică ar fi forţată să facă reforme, pentru că nu ar avea timp să se gândească numai la prostii. Ar fi o mutare forţată, ca la şah. Eu pun în analiză acest lucru doar pentru că nu timpul este, în sine, o resursă deficitară. Anul 2010 este hotărâtor pentru schimbări structurale. În intervalul 2011-2012 nu s-ar mai face nimic, pentru că se intră în ani electorali.
De aceea, este nevoie de o forţă exterioară, care să acţioneze împotriva voinţei clasei politice. Acordurile cu FMI şi Uniunea Europeană nu sunt suficiente, pentru că, deşi acestea au dat câteva indicaţii referitor la ce reforme structurale se pot face, ele nu înlocuiesc programele. Asta-i treaba noastră. Dar nu avem programe de ajustare structurală. De aceea, liberalizarea cursului de schimb este o armă potrivită pentru reforme, dar şi extrem de periculoasă, dacă nu ştii cum să o manevrezi.
Dacă BNR menţine cursul de flotare controlată, ceea ce, de altfel, este de aşteptat, iar viitorul guvern al României merge pe inepţii politice în locul ajustărilor structurale, economia reală va funcţiona în aceiaşi parametri ca şi până acum, iar gunoiul va fi în continuare ascuns sub preş. Cu puţină pregătire profesională în rândul clasei politice, sigur că reformele structurale se pot aplica şi fără trecerea bruscă la liberalizarea cursului de schimb. Nu văd însă un asemenea orizont. În aceste condiţii, cu greu vom atinge criteriile de convergenţă reală până în 2014.
Valentin M. Ionescu
sursa: standard.ro
vizitatori unici
Primeste articolele direct in mail.
