C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Archive for Politica

Cine este “presa internațională” ( a se citi agenți de influență) din România?

Share Button

Ceea ce am numit cîndva „Condicuţa cu agenţi“ rămîne valabil, ca de fiecare dată atunci cînd interesele internaţionaliste vor să-şi facă simţită prezenţa. Evident, nici alegerile din acest an nu puteau să scape de tirul acestor agenţi de influenţă.

trei-9tmp4vrzx1

Din păcate, a nu ştiu cîta oară, presa din România preia fără niciun fel de discernămînt articolele lor, sub acoperirea „Presa internaţională zice că…“!

În realitate, sub această sintagmă „se ascund“ nişte anonimi aciuaţi pe lîngă unele publicaţii de prestigiu sau pe lîngă unele site-uri finanţate destul de misterios de organismele europene, deşi niciunul dintre aceştia nu s-a remarcat în presa din România ca fiind jurnalist în adevăratul sens al cuvîntului.
Astăzi vom face o nouă demonstraţie care să arate cine este de fapt „presa internațională“, cine sînt cei care ar reprezenta-o, luînd în discuţie articolele citate de presa din România ca aparţinînd „presei internaţionale“, în care se vorbea despre alegerile parlamentare de duminică.

Bloomberg, adică Andra Timu şi Irina Vilcu

Chiar în ziua alegerilor, pe „Bloomberg“, mai întîi la ora 9.41, apoi cu un update la ora 12.00, a apărut articolul „Romanians Vote as Old Guard Looks to Supplant Technocrats“. Autoarele articolului sînt mai vechea noastră clientă Andra Timu şi, un new entry, Irina Vilcu.

Articolul celor două româncuţe a fost preluat de site-ul News.ro şi apoi de mai multe televiziuni. Iată ce scria News.ro: „Bloomberg titrează: «Românii votează şi se anunţă că vechea gardă va înlocui tehnocraţii». «O combatere fără precedent a corupţiei nu a reuşit să răstoarne scena politică din România (…). Pentru a atrage alegători, membrii partidelor afectate de scandaluri au impus reduceri de taxe şi creşterea salariilor bugetarilor, ceea ce a generat îngrijorări privind bugetul din partea băncii centrale», scrie agenţia, precizând însă că «populismul nu a ajuns la extremele văzute în alte părţi din Europa». Bloomberg notează că întoarcerea vechii gărzi la putere riscă să îi descurajeze pe mulţi de la a merge la vot. «Dezamăgirea populară profundă faţă de clasa politică este ilustrată prin proporţia mare de alegători indecişi, ceea ce va duce, probabil, la o rată mică de participare», a explicat un analist al The Economist pentru agenţie, adăugând că această situaţie este în favoarea social-democraţilor“.
Cine citeşte această preluare are impresia că Bloomberg scrie aceste lucruri, căci News.ro nu face precizări privind autorii articolului, astfel încît cititorii să înţeleagă că este vorba despre două românce partizane, care mint cu bună ştiinţă!

Andra Timu, după cum îşi amintesc cititorii ziarului Cotidianul, a mai fost clienta noastră începînd cu anul 2012, cînd, tot pe Bloomberg, era susţinătorul deşănţat al lui Traian Băsescu şi vorbea despre deprecierea leului din cauza suspendării acestuia, deşi moneda naţională tocmai se apreciase! Scriam atunci că această Andra Timu a ajuns în preajma presei internaţionale printr-o bursă ciudată, sub forma unor „excursii de studii la Bruxelles“, primită din partea asociaţiei „Freedom House“ a Cristinei Guseth, ONG finanţat de George Soros!

În ţară, Andra Timu nu a lucrat efectiv în presă, ci a intrat la nişte cursuri de redactare de ştiri la Centrul pentru Jurnalism Independent, o adevărată şcoală de presă aservită PDL, după care a fost o vreme la Money Channel, patronat de Sorin Ovidiu Vântu.

Reuters este, de fapt, Luiza Ilie

Pe site-ul celebrei agenţii de ştiri Reuters a apărut în ziua de 9 decembrie articolul „Stagnation, resignation reign ahead of Romanian parliamentary vote“, care este semnat de… Luiza Ilie din Bucureşti:
Iată însă cum preia site-ul News.ro acest articol scris de Luiza Ilie: „«Românii votează duminică în alegeri parlamentare în urma cărora puterea va fi încredinţată, probabil, din nou social-democraţilor (PSD), care pledează pentru o politică fiscală relaxată, dar care sunt percepuţi ca permisivi în privinţa corupţiei endemice», scrie Reuters. Jurnaliştii străini apreciază că, spre deosebire de majoritatea europenilor, românii nu au fost foarte nemulţumiţi de măsurile de austeritate şi sunt în continuare eurofili“.

Care „jurnalişti străini“ sînt cei de la „Reuters“, cînd chiar pe site-ul agenţiei scrie clar că autoarea este Luiza Ilie din Bucharest? Mărturisesc că pînă acum nici nu auzisem de această Luiza Ilie, singura informaţie pe care am găsit-o este de pe propriul ei blog, unde apare alături de două sticle de bere.
Cine citeşte articolul Luizei Ilie va observa că, la fel ca şi Andra Timu, are un fix: corupţia este doar în curtea PSD, mesaj care pare dictat de acelaşi stăpîn deontologic!

La Libre Belgique este, în realitate, Maria Udrescu

Pe site-ul cotidianului belgian „La Libre Belgique“ a fost postat articolul „Législative en Roumanie, la tentation des extrêmes“, semnat de Maria Udrescu. După cum se vede din titlu, autoarea nu are nici cea mai mică rezervă în a constata că ţara sa natală are „tentaţia extremelor“, deşi, după cum s-a văzut, nici măcar partidele moderat-naţionaliste nu au obţinut voturile necesare intrării în Parlament!

Cine este jurnalista Maria Udrescu aflăm chiar de la ea, mai exact, de pe site-ul „journalistefreelance“, unde are postată o biografie amănunţită: are 25 de ani şi locuieşte în Belgia de cînd avea doar 14. Maria Udrescu spune că a făcut un stagiu la Radio Free Europe (Europa liberă), însă cunosc, din propria experienţă, că, din 1995, cînd postul s-a mutat la Praga, operaţiile europene s-au redus treptat şi s-au axat pe alte coordonate: în Iraq, Afganistan etc., astfel încît, atunci cînd Maria avea 14 ani, postul nici nu mai exista! Merită să vedem cele două pagini de prezentare ale Mariei Udrescu, pentru a vedea ce experienţă de presă are pentru a fi calificată să facă astfel de analize complicate, cum este situaţia politică din România!

Maria Udrescu susține că este jurnalist freelance, adică unul care are statut de colaborator al ziarului „La Libre Belgique“. În articolul la care facem referire, jurnalista ridică în slăvi USR-ul lui Nicuşor Dan, prezentîndu-l, nici mai mult, nici mai puţin, drept un partid anticorupţie!

Iată cum a fost preluat articolul Mariei Udrescu de către Digi 24: „Cotidianul La Libre Belgique scrie despre cum a apărut USR într-o țară în care «dezgustul pentru o clasă politică percepută ca fiind coruptă, necinstită și incompetentă nu încetează să se amplifice». Cu o finanțare care se bazează pe donații, cu fețe noi, de diverse sensibilități politice, și cu liste din care sunt excluse persoanele cu trecut judiciar, USR este un OZN pe scena politică românească, notează publicația belgiană“.

Nicio menţiune despre autoarea articolului, ca şi cum opiniile sale ar fi ale cunoscutului cotidian belgian, cînd, de fapt, sînt opiniile unei fătuci care abia bate la porţile jurnalismului!

Sînt ultimul care ar avea ceva împotriva libertăţii de exprimare, mai ales în ceea ce-i priveşte pe jurnalişti. E treaba fiecăruia să-şi exprime opiniile în deplină libertate, fie ele şi foarte subiective.
Chestiunea care ne interesează aici este felul în care aceste articole apărute în presa străină sînt preluate de presa din România! Preluate fără pic de discernămînt, aceste articole creează, pe de o parte, o mare confuzie, lăsînd impresia că aparţin unor analişti străini cu experienţă, care reprezintă punctele de vedere ale publicaţiilor! Pe de altă parte, acest gen de preluare, sub titulatura „presa internaţională“, reprezintă o manipulare a opiniei publice de la noi, căci permite acţiunea unor agenţi de influenţă, plătiţi din surse ambigue, care fac jocuri oculte!

„Cozi de topor“

Reamintim ceea ce am dezvăluit în nenumărate rînduri: există de ani de zile o reţea de agenţi de influenţă, sub masca unor „jurnalişti“, plătită uneori pe statele Ministerului de Externe sau ale ICR, care devine extrem de activă în ceea ce priveşte construirea unei anumite imagini despre România.

Pe această listă am plasat nu numai mărunţii jurnalişti români, absolut necunoscuţi în ţară, ci şi cozi de topor din străinătate, toţi fiind finanţaţi de instituţii române sau de aiurea: Mirel Bran, soţul Tatianei Bran, fosta şefă a cancelariei lui Klaus Iohannis, Raul Sanchez Costa de la „El Pais“, pe care l-am găsit pe lista ICR condus de Patapievici, bulgarul Alexander Levy, care ştia de numirea lui Dacian Cioloş chiar înaintea lui Iohannis, Carmen Păun, de la Euobserver, care era şi reporter şi protestatar în acelaşi timp, Keno Verseck de la „Der Spiegel“ şi „Deutsche Welle“, găsit şi el pe lista ICR, Laura Balomiri, de la „Der Standard“, care a primit de la ICR o bursă pentru a învăţa limba maternă, impostorul Karl-Peter Schwarz de la „Frankfurter Allgemeine Zeitung“ sau Manuela Preoteasa, de la EURACTIV.

Cineva s-ar putea întreba de ce ne preocupă acest subiect, iar răspunsul este cît se poate de simplu: acest gen de articole creează în opinia internaţională opinii false despre România, ele putînd genera acţiuni ostile din partea oficialităţilor din acele ţări sau din partea ambasadelor acestora la Bucureşti, aşa cum s-a întîmplat deseori! Ştim că toate ţările au astfel de reţele cu agenţi de influenţă, însă diferenţa este că toate acestea acţionează doar în interesele ţărilor respective! Ai noştri însă nu au o astfel de preocupare, fiind interesaţi doar de propriul buzunar!

Autor: Ion Spânu

Sursa: Cotidianul

Share Button

Să nu uităm cine suntem!

Share Button

România nu este doar un stat– un spațiu geografic și o mână de oameni. România suntem noi, cei de acum, din 2016, dar mai ales România sunt cei care au murit la Tapae, la Călugăreni și la Vaslui, sunt cei de la Padeș, Blaj, Plevna, Mărăști, Mărășești, Oituz și nu în ultimul rând sunt cei de la Timișoara și din Piața Universității.

tricolorul

România înseamnă mai mult decât vor ei să ne lase să credem. Noi în Europa nu am intrat în 2007, noi eram în Europa atunci când Britania era barbară, când neamurile germanice erau considerate barbare și când Rusia era Kieveană. Neamul românesc are aici rădăcini adânci ca și codrii de stejar pe care acum suntem îndemnați să-i înstrăinăm.

Românii au apărat sute de ani creștinătatea. Nu am avut bani de ridicat catedrale gigantice ca la Paris sau Barcelona, noi am arătat că suntem creștini cu crucea-n frunte și sabia-n mână pe câmpul de luptă împotriva năvălitorilor. Tributul nostru a fost mai puțin în aur și mai mult în sânge. Astăzi suntem îndemnați să renunțăm la credința noastră de sute de ani și să îmbrățișăm ateismul sau birocrația ca religie de stat.

Istoria românilor este bătută-n piatră de Decebal, Mircea, Mihai și Ștefan chiar dacă acum ni se spune de cei fără de istorie că liderii poporului român au fost, de fapt, niște aventurieri și niște pierde-vară. Ei uită că noi avem în sânge adevărul istoric, când trecem pe la Tapae simțim greutatea paloșului dac sau la Călugăreni toți călărim alături de Mihai prin mocirlă spre victorie.

Este greu de înțeles poate pentru alții de ce noi  plecăm afară pentru că aici este greu, dar ne întoarcem mereu acasă. De ce nu vindem casa părintească, deși nu mai avem timp să o vizităm iar părinții nu mai sunt demult. De ce înjurăm în românește și la Londra sau New York și de ce mereu vom fi români în suflet chiar dacă suntem la mii de kilometri distanță. Este greu pentru ei să priceapă de ce noi suntem români.

Să nu uităm cine suntem!

Autor: Alexandru David

Share Button

De la desantul kominterniștilor nu am mai văzut așa ceva

Share Button

Suntem chemați să participăm la o schimbare pe care noi înșine nu știm cum ne-o dorim, dar pe care alții ne-o pregătesc de mai mult timp. Cică ar trebui să înlocuim o clasă politică eratică, păcătoasă, fără vocație pentru o misiune pe termen lung, însă nu cu oameni ridicați din prefacerile societății românești, din zbaterile de zi cu zi, personaje vii cu istorii personale zbuciumate și crez zidit din neajunsurile ultimului sfert de veac.

nicusor-si-cosette-800x532

Ni se pregătește, în schimb, o unitate în misiune care să vină în pas cadențat pentru a configura o Românie după scripte făcute în laboratoare care n-au nimic de-a face cu realitatea trăită sau cu traiectoria pe care ne-au pus – conștient și cu dedicație – elitele generațiilor de acum un secol, un secol și jumătate.

Cu 70 de ani în urmă veneau pe tancurile sovietice niște tovarăși pregătiți îndelung în școlile Komintern-ului pentru a ferici arhaica și retrograda Românie cu binefacerile unei istorii marxiste mergând implacabil spre comunism, presupus suprema formă de organizare a societății umane. Mulți nu vorbeau bine română pe care nici măcar nu o aveau ca limbă maternă. Știau, însă, mai bine pentru noi cum trebuie să arate societatea românească, cine e bun și cine nu, ce ne prinde bine și ce ne targe înapoi.

Nimeni nu i-ar fi băgat în seamă, dar aveau sprijinul unei puteri străine pentru care au fost spărgătorul de gheață pe meleagurile mioritice. Au băgat în pușcăriile țării clasa politică, și ea coruptă, a perioadei interbelice, dar nu suntem siguri că trebuie să le mulțumim pentru asta. Kominterniștii nu au lăsat în urma lor decât sânge, o faimă rea și o imensă spărtură în ce ar fi trebuit să fie cursul firesc al istoriei românilor.

De la alt azimut, cu același elan internaționalist, dar vorbind despre viitorul României, vine acum o altă generație pregătită să ne pună pe o traiectorie despre care nu știm prea multe și pe care nu suntem convinși că ne-am dori-o.

La un semn dat putem bănui de unde, persoane cărora de mult li se promisese că vor prelua ștafeta s-au regrupat în formație de pe unde erau risipiți aiurea în lume. Au lăsat slujbe bine plătite și au venit să candideze în Parlamentul pe care tot ei îl hulesc.

Este noutatea acestor alegeri să găsim pe liste oameni care abia dacă au trăit în România un an din ultimii 10 și dintre care unii vorbesc înfiorător de prost limba română. Ne cer votul și spun că vor schimbarea clasei politice, ca și când ar fi de la sine înțeles că nemulțumirile acumulate până acum față de conducătorii României trebuie să se canalizeze într-un folos către ei.

Poveste ilară antisistem

Ni se spune că vor să înlocuiască un „sistem” care ne-a furat viața. Abia aici este componenta mârșavă pentru că lucrurile stau, de fapt, exact invers. Tocmai pentru că sistemul vrea să controleze totul, nu lasă la întâmplare nici mișcările „antisistem”. Nu cumva să se genereze ceva, o mișcare izvorâtă din zbaterile societății românești, punând pe picior greșit puterile străine și militarii cărora acestora le-au încredințat „pacificarea” unei Români spoliate.

Nemulțumirile noastre, frustrările, chiar ura, trebuie atent canalizate de acest sistem. Vajnicii „luptători antisistem” care au CV-uri croite aproape până la detaliu de stăpânii adevărați ai României ne cer, de la Roșia Montană încoace, și mai abitir după flama de la Colectiv, să venim să dănțuim împreună pe cadavrul vechii clase politice în descompunere.

Internaționaliștii de ieri și de azi

De ce am accepta această invitație? „Nici nu știm cine sunt acești oameni!” Replica lui Donald Trump despre refugiați se aplică din plin aici. Persoane venite parcă de niciunde, copleșiți de un dor năvalnic de România într-atât de simultan încât ne face suspicioși. Unde au fost până acum? De când se cunosc între ei? Cum au ajuns pe liste? De ce au venit ca un mare val? Habar nu avem, dar cică sunt altenativa la clasa politică veche.

Măcinați de spectacolul de terfelire de la DNA, de multe ori neurmat de sancțiunile binemeritate, politicienii vechi bagă capul în pământ. Sunt vremuri de epurare. Ca și în anii ’50, nu neapărat pentru cele rele ale lor părăsesc scena, ci pentru a face loc internaționaliștilor. Kominterniști atunci, neoliberali, adepți ai marxismului cultural sau, pur și simplu, doar inși la ordin acum.

De la desantul Komintern-ului din 1944 nu am mai văzut așa ceva! Impresia de asalt este covârșitoare. Executanți cu dublă comandă – internă și externă – sunt chemați să-și îndeplinească misiunea pentru care au fost pregătiți. Vă asigur, nu este una de eliberare. Creații de eprubetă, își joacă stângaci rolul, prezențe publice încă mai schimonosite decât politicienii vechi despre care spun că vor să-i înlocuiască.

Vedem personaje cu traiectorie profesională aproape trasă la indigo, destine liniare fără o legătură cu ce știm despre omul pe care-l întâlnim pe stradă. Cum pot fi oameni atât de nereprezentativi pe listele Parlamentului, teoretic reprezentarea supremă la nivel instituțional al reprezentativității?!

Pe cine dorim să se întoarcă din străinătate

Să nu fiu înțeles greșit! Am încredere că români plecați în străinătate se întorc și se vor întoarce, și se vor implica în activitatea publică și politică, din real patriotism. Istoria modernă a României este făcută de oameni care au fost la studii în străinătate și a căror loialitate și dedicație nu o putem sublinia suficient. Mă gândesc, însă, la persoane cu povești reale, cu dubii și crezuri, cu experiențe nemijlocite, lovituri ale sorții și împliniri prin muncă. Cu alte cuvinte, la oameni.

Desantul ciborgilor Securității de rit nou nu are, însă, cum să mă entuziasmeze. Mi se pare înlocuitorul de coșmar a orice a fost mai mult sau mai puțin rău până acum. Este schimbarea pe care nu avem de ce să ne-o dorim.

Moartea schimbării

România militarizată, branșată la planuri globaliste, cu mase de manevră duse de nas cu lingușitorii ale sistemului despre „tinerii frumoși și liberi”, îmi apare mai degrabă ca o veritabilă distopie. E ca și cum am reinventa guverne kominterniste.

Schimbarea promisă – care, totuși, pare pe cale să eșueze – este exact opusul primenirii. E mai mult decât anchilozare; este chiar sancționarea unei matrițe care să fabrice în continuu „pui ai sistemului”.

Abia aceasta ar fi o lovitură pentru tot ce România ar putea ridica drept elită politică, culturală și profesională, din prefacerile și trăirile nemijlocite ale societății, printr-o combinație fericită între elecție și emergență. Ce șanse ar mai avea tinerii să se ridice când canalul predeterminat al fabricării de (pseudo)lideri ar funcționa uns de stăpânii interni și externi ai sistemului? Care ar mai fi viața reală a României? Unde ar mai fi ieșirea din încremenire? Unde ar fi loc pentru oameni care să vină susținuți numai de propria lor muncă și de propriul lor destin?

Autor: Adrian Panaite

Sursa: Profit.ro

Share Button

Ziua Națională, o banalitate pentru “tehnocrațiI”

Share Button

Comisarul Cioloș nu e „mișcat” de 1 Decembrie, doar Ziua Europei îl ssensibilizează. În 2016, “tehnocrații” organizează cea mai anostă Zi Națională din istoria Vasluiului. 1 Decembrie este sărbătorită de Prefectura Vaslui cu un scurt „Ura!”, de fapt cu un „Ura!, și hai să ne vedem de treburile noastre!”.

1-decembrie-2015

Manifestarea nu durează mai mult de o oră și 15 minute și se desfășoară după tiparul oricărei ceremonii obișnuite (Ziua Imnului, Ziua Eroilor, Ziua Drapelului, Ziua Veteranilor, Ziua Independenței sau a Europei): primire oficialități, intonare imn, serviciu religios, alocuțiuni, depuneri coroane, defilare ….S-a bifat! Față de comuniști, care organizau o sumedenie de manifestări, “tehnocrații” sunt mult mai „triști”.

”Tehnocrații” lui Cioloș din Prefectura Vaslui nu sunt câtuși de puțin impresionați de ziua de 1 Decembrie, Ziua Națională a României, care nu le spune mare lucru, cu atât mai puțin să le transmită profunde semnificații și sentimente înălțătoare. „Prinsă” cu organizarea alegerilor parlamentare de pe 11 decembrie 2016, Prefectura Vaslui a stabilit un program de o oră și 15 minute pentru manifestările dedicate Zilei Naționale a României, un program care să îi aibă în centru activităților doar oficialitățile. Scurtul program începe cu primirea oficialităților, care au la dispoziție 20 de minute ca să salute drapelul de luptă și să asculte imnul, pentru ca la final, în alte 10 minute, detașamentul de onoare să defileze și să prezinte onorul în fața acelorași oficialități. Ca să fie și mai clar că aceste manifestări care vor avea loc la statuia lui Ștefam cel Mare din Piața Civică a Vasluiului le sunt dedicate exclusiv, din scurtul program 15 minute vor ocupa alocuțiunile lor, iar în alte 20 de minute se vor perinda prin fața statuii aceleași personaje, care vor depune coroane de flori.

Atât știu, atât fac!

Lui 1 Decembrie îi mai trebuiește adăugat încă un 1, pentru că doar 11 decembrie le poate stârni pasiuni în 2016 oficialităților și politicienilor vasluieni. Manifestarea organizată pentru Ziua Națională de reprezentanții Guvernului Cioloș în județul Vaslui nu diferă cu nimic de tiparul unei ceremonii obișnuite (Ziua Imnului, Ziua Eroilor, Ziua Drapelului, Ziua Veteranilor, Ziua Independenței sau a Europei): se adună oficialitățile, ascultă imnul, ascultă serviciu religios, se rostesc alocuțiuni, se depun coroane, iar o mână de soldați defilează prin fața acelorași oficialități. Totul seamănă cu o ședință, una desfășurată în aer liber, cu excepția dispunerii acestor demnitari și a scurtelor momente de sobrietate căutată. Despre implicarea publicului larg vasluian, căruia ar trebui să-i fie dedicată această manifestare (ca și toate celelalte, de altfel), nici nu se poate discuta.

Puse în comparație, 29 aprilie 2016 nu diferă cu nimic de 1 decembrie 2016 pentru oficialii vasluieni, dar, din păcate, și pentru vasluieni. Prima este Ziua Veteranilor și a fost sărbătorită exact așa cum este sărbătorită Ziua Națională: adunare, imn, slujbă, discursuri, coroane, defilare.

La ceremonia din 29 aprilie 2016 dedicată Zilei Veteranilor, Dumitru Buzatu, președintele Consiliului Județean Vaslui, observa acest formalism de care sunt cuprinse oficialitățile, fără însă să ia vreo măsură ulterior.

„Îmi cer scuze că trebuie să critic organizatorii, dar constat cu amărăciune că cei care suntem prezenți aici în această zi suntem aceeași, an de an. Mi-aș dori să văd aici mai multe școli, tânăra generație, locuitori ai orașului. Sper ca aceasă dorință să se concretizeze în timp”, a spus atunci, în discursul său, Buzatu.

O istorie „sinistră” și una și mai și…

„Stimați tovarăși deputați, ședința jubiliară a Marii Adunări Naționale este consacrată aniversării semicentenarului unirii Transilvaniei cu România – eveniment istoric de importanță crucială în viața poporului nostru, care a dus la realizarea statului național unitar român și a deschis calea dezvoltării unitare a națiunii noastre (aplauze). Permiteți-mi, stimați tovarăși, să adresez, cu prilejul acestei mari sărbători naționale, în numele forumului suprem al țării – Marea Adunare Națională -, în numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român și al guvernului, tuturor oamenilor muncii din țara noastră – muncitori, țărani, intelectuali, bărbați și femei, tineri și vârstnici, români, maghiari, germani și de alte naționalități – cele mai călduroase felicitări (aplauze puternice)”. Astfel începea „expunerea tovarășului” din 1968. Asta pentru că pe vremea comunismului se sărbătoreau zilele naționale.

Așa cum se întâmplă în 1984, când de 1 decembrie în municipiul Vaslui au loc o sumedenie de manifestări, redate de presa vremii: la Școala nr. 7 a avut loc evocarea istorică „1 decembrie 1918 – moment remarcabil în istoria poporului român, îndeplinirea unui vis de veacuri”, urmată de un recital de versuri din lirica patriotică românească, sub genericul „E scris pe tricolor unire”; un simpozion are loc la Inteprinderea de Confecții; o dezbatere la Filiala Vaslui a Arhivelor Statului; un alt simpozion la Inteprinderea de Aparate de Măsură și Control din Vaslui, organizat de Consiliul Municipal Vaslui al Educației Politice și Culturii Socialiste; o expunere bibliografică la Inteprinderea de Materiale Izolatoare și un alt simpozion la Casa de Cultură.

„Marry Christmas!” și „Happy new year!”

Față de comuniști, „tehnocrații” din 2016 sunt mult mai „triști” de 1 Decembrie. Dar este scuzabil și de înțeles, pentru că, în frunte cu fostul comisar european Dacian Julien Cioloș, ei preferă alte sărbători.

„La mulți ani, Europa, la mulți ani, români, la mulți ani, familie europeană!” Așa își încheia mesajul către români premierul Dacian Cioloș pe 9 mai, 2016, dată cunoscută nouă, românilor, ca fiind, în ordine (firească, de altfel), Ziua Independenței, Ziua Europei și Ziua Victoriei în cel de-Al Doilea Război Mondial. Dar pentru Dacian Cioloș nu este așa, românii erau între Europa și familia europeană…

„Anul acesta, marcăm Ziua Europei pentru a 10-a oară ca stat membru al Uniunii Europene”, își începea Cioloș discursul, pentru ca apoi să continue: „Marcăm, tot astăzi, Ziua Victoriei Coaliției Națiunilor Unite în cel de-Al Doilea Război Mondial, care a însemnat o nouă etapă în istoria lumii”. Dar, spre final, premierul Cioloș a menționat, totuși: „Și nu în ultimul rând, pentru noi, românii, ziua de 9 mai are și altă semnificație specială: marcăm Ziua Independenței de Stat a României”. Ați reținut ordinea, da? S-ar putea să fie important, pentru că ne ajută să înțelegem de ce la Vaslui Prefectura „tehnocrată”, europeană și ea (în primul rând, nu în ultimul), organizează manifestări atât de șterse de 1 decembrie 2016, festivități care nu privesc și nu pot interesa pe nimeni altcineva.

Ce să mai spunem? La mulți ani, românilor!! Câți am mai rămas… Iar pentru viitorul apropiat …„Marry Christmas!” și „Happy new year!”.

Autor: Cristian Patrascu

Sursa: Anonimus.ro

Share Button

Falșii profeți și revoluția culturală

Share Button

Comunismul clasic a murit doar pentru a renaște într-o altă formă – corectitudinea politică. Astfel, curentul promovat intens de presa main stream, această corectitudine politică dusă la extrem seamănă tot mai mult cu marxismul. Este nevoie de o revoluție continuă, omul trebuie să fie într-o continuă schimbare pentru a deveni mai bun și mai tolerant.

nicusor-dan-si-clotilde

Corectitudinea politică a trecut de la ”să-i acceptăm și pe ceilalți” la să fim și noi ca ei, că este cool. Acceptarea și toleranța au devenit prozelitism, iar discriminarea a devenit discriminare pozitivă. Cenzura comunistă a fost înlocuită de cenzura tip ”spirala tăcerii” (nimeni nu mai spune asta, dacă tu crezi asta ești retrograd, Europa înseamnă unitate în diversitate etc.)

În România, asistăm acum la dezvoltarea marxistului de tip nou care, ce să vezi, se prezintă ca fiind de dreapta. Lupta pentru drepturile LGBT, crearea luptei de clasă și nu în ultimul rând anarhia și protestele de dragul protestului. Exponentul românesc al acestui concept este Uniunea Salvați România/Uniunea Salvați Bucureștiul.

Cum e să fii marxist ”de dreapta”

Clotilde Armand, mâna dreaptă a lui Nicușor Dan, posta pe Facebook:

„Îi rog pe cetăţenii oneşti ai acestei ţări să se mobilizeze întâi pentru a ne ajuta să strângem cele 200.000 de semnături necesare pentru a ne prezenta la alegerile parlamentare şi apoi să se prezinte în număr mare la urne pe 11 decembrie în aşa fel încât să măturăm această clasă politică de impostori şi apărători ai penalilor din Parlament!”

Pentru cei care-și mai aduc aminte de lupta de clasă atât de mult rostită în perioada comunistă, nu pot să nu remarce mesajul dat de Clotilde: noi (poporul) vs. ei (clasa politică) și îndemnul războinic de a merge la luptă – ”Numai prin luptă şi război pot fi rezolvate marile probleme ale umanităţii” așa cum bine zicea și Vladimir Ilici Lenin. Practic, doamna Armand și-a însușit bine teoria marxist-leninistă și acum trece la practică.

Discursul agresiv al USR merge mai departe. Vorbește despre guverne tehnocrate, numite nu alese, despre nevoia României de a desfința partidele politice pentru că sunt corupte și mai ales atacă Biserica Ortodoxă Română.

Politica de comunicare a USR arată clar ideologia marxistă a mișcării, inclusiv internaționalismul prin legăturile strânse cu Soroș și finanțarea, cel puțin suspectă, a campaniilor de comunicare în online și offline.

USR merge pe ideea că o minciună spusă destul de des devine adevăr, astfel încât ei se declară de dreapta, clamează electoratul din marile centre universitare dar uită, sau poate nu au știut niciodată, că și marxismul s-a dezvoltat ca un curent al elitelor.

Dacă avem un partid marxist ”de dreapta” așteptăm în curând și un partid comunist, dar libertarian sau, de ce nu, niște anarhiști care să vrea reinstaurarea monarhiei.

Autor: Alexandru David

 

Share Button

Sociologul Mirel Palada: ”Pragul simbolic de 42%”

Share Button

La fiecare rînd de alegeri e cîte un prag simbolic pe care lumea se bate ca la Verdun (nu știți voi de-astea: a fost o bătălie sîngeroasă).

0dd9de74197d3323e57efda9c099503f_w550_h365

În alegerile în doi, în finalele cu strălucitori, e simplu: pragul e de 50%. Cine îl trece? Cine sughite sub el? Ponta vs Iohannis. Băsescu cu Geoană. Brexit da sau nu. Trump cu Clinton (chiar dacă acolo, formal, mai erau și alți doi pufoși – ăia au fost reziduali). La acest nivel sondajele sughit, cînd competiția e strînsă.

La alții, e un alt prag tot așa de evident: cel de 5%. Trece? Intră în Parlament. Nu trece? Ghinion. Problema și năpasta structurală a tuturor partidelor mici.

Au mai fost alegeri în care conta un anumit număr rotund: 10%, 20%, 30%, 40%, 60%. De exemplu, la alegerile parlamentare din 2012, cearta dacă USL ia 60% sau nu (a luat, deși Lăzăroiu trîmbița că o să ia doar 37% – cum face Pieleanu acum cu PSD-ul).

Sau în turul 1 la prezidențiale, în 2014. Ia Ponta 40% sau nu? Ia Iohannis 30% sau nu? De parcă ar fi contat dacă ia 39 sau 41, că tot aia era: intra în turul doi. Sau conta dacă ia 29 sau 31, că tot aia era: și el tot în turul doi era. Însă nu. Era mai mult. Era ceva simbolic. Și atunci toată lumea s-a bătut pentru sărăciile alea de praguri inutile de ziceai că ești la Dien Bien Phu (nu știți voi de-astea, a fost o bătălie hiper sîngeroasă).

Anul acesta, pragul foarte important e un pic mai ciudat. Nu e 50%. Nu e 40%. E o cifră complicată și aproximativă, căci nu știm exact cît se va redistribui de la cei care nu trec pragul de 5%. E în jur de 42-43. De ce cifra asta? Înseamnă, dacă facem ingineria inversă, următorul calcul: 50% * 85%. căci de regulă aproximativ 15% e redistribuirea de voturi a celor care nu intră în Parlament.

Să vă ecsplic.

Dacă PSD ia 45% brut, înainte de redistribuire, cam cum este în momentul de față în sondaje, atunci după redistribuire face peste 50% mandate (45% / 85% dă peste 50%). Atunci Iohannis e obligat de Constituție să dea mandatul de premier unuia de la PSD, chiar dacă n-o să vrea să i-l dea lui Dragnea. Buba mare, pa pa guvernul “meu”, tehnocrații marș înapoi la stăpînii voștri la Bruxelles, să fugim, ne mănîncă Putin și kaghebiștii de pesediști, dar mai ales și mai ales pa și pa la revedere mandatul al doilea de președinte.

Deci PSD nu trebuie să ia 50% după redistribuire, ca Iohannis să aibă pretextul să dea mandatul cui vrea el, la întîmplare lui Cioloș, nicidecum vreunui kaghebist de la PSD. Deci musai PSD nu trebuie să ia 42% în nici un caz (42% / 85% dă marginal sub 50%). Nu contează că PNL e varză și nu ia peste 30%. Nu ăla este pragul psihologic esențial de anul ăsta. Ci cel mai mult contează ca PSD să nu facă, în nici un caz, peste 42%. Căci asta înseamnă moartea pasiunii pentru pufoși. Mai ales pentru Iohannis.

Ați priceput, kaghebiștii mei, care este marea miză a acestor alegeri? Ați priceput de ce trebuie să ieșiți la vot ca și cum ar veni tătarii, pecenegii și cumanii? Că săracu’ Iohannis e pe culmile disperării.

PS: participarea la vot va fi una destul de normală, asemănătoare cu cea de la alte alegeri parlamentare: ușor peste 40%. Cel mai recent sondaj o dă la 42% și nu se identifică deocamdată nici un trend semnificativ, nici în sus, nici în jos. Ghinion, sasule.

Autor: Mirel Palada

Sursa: Turambar

Share Button

Dacian Cioloş, părtaş la subminarea economiei naţionale, la fel ca Varujan Vosganian și Adriean Videanu

Share Button

Actualul premier propunea, în 2008, subvenţionarea gazelor naturale consumate de combinatele de îngrăşăminte deţinute de Ioan Niculae. Pentru aceasta, DIICOT a deschis un dosar penal în care sunt cercetați, alături de mulți alții, patronul Interagro și fostul ministru al Economiei, Videanu. Singura excepție făcută de procurori este actualul premier

Premierul Dacian Cioloş, în calitate de ministru al Agriculturii, i-a recomandat lui Varujan Vosganian, care era ministru al Economiei, prelungirea sistemului de subvenţionare a gazelor naturale pentru combinatele de îngrăşăminte chimice ale lui Ioan Niculae. Vosganian are dosar penal, iar Cioloş nu a fost deranjat nici pentru o declaraţie.
Pentru această faptă, omul de afaceri Ioan Niculae şi fostul ministru al Economiei Adriean Videanu sunt cercetaţi penal de DIICOT, în dosarul ROMGAZ. Varujan Vosganian a scăpat, deocamdată, de anchetă doar pentru că Senatul a respins, în 2013 și 2015, cererile procurorilor de punere sub urmărire penală a acestuia.

Adresa care îl incriminează pe Cioloş

Dacian Cioloş propunea, prin adresa întregistrată la Cabinetul ministrului Agriculturii sub numărul 2540 din 24.07.2008, ministrului Economiei, Varujan Vosganian, „continuare măsurii de reducere comercială de 40 dolari/ 1000 mc pentru gazele din producţia internă şi în perioada 1 august a.c. – 31 martie 2009. Această măsură creează premisele economice pentru ca preţul la îngrăşămintele chimice să fie menţinute constant sau la unele produse chiar să fie redus”.


În aceeaşi adresă, ministrul Dacian Cioloş aprecia, citând, culmea, organizaţiile patronale din domeniul îngrăşămintelor chimice, că aplicarea acelei măsuri de subvenţionare a preţului gazelor, în perioada 1 februarie 2008- 31 iulie 2008, „a sprijinit industria de îngrăşăminte chimice, în perioada de aplicare preţurile îngrăşămintelor menţinându-se la un nivel constat, la unele produse înregistrându- se chiar reduceri de preţuri de până la 20%”.

Nu a zis nimic în şedinţa de Guvern

Din stenograma şedinţei Guvernului, al cărui membru era şi Cioloş, din 27 februarie 2008, reiese că premierul Călin Popescu Tăriceanu era iritat de insistența cu care Vosganian îi apăra interesele lui Niculae.

„Auzi, nu mă lua pe mine cu vrăjeala… Noi ce facem?! Eu am înţeles. Practic, trebuie să subvenţionăm preţul gazului ca ei să producă şi după aia să exporte. Deci, eu nu fac decât prin subvenţie să…export subvenţia”, l-a pus Tăriceanu la punct pe Varujan. La care acesta s-a gândit să-şi facă aliat Ministerul Agriculturii, lucru care avea să se întâmple prin semnătura lui Cioloş câteva luni mai târziu: „Deci, asta e problema. Dacă să acordăm, eu am zis ca, împreună cu Ministerul Agriculturii, să găsim o formulă, o schemă, dacă poate să reziste industria, dar am zis totuși să acordăm o perioadă….În fine, o să mai cercetăm atunci”.



În stenogramă, care se găseşte în dosarul întocmit de DIICOT, nu există nicio reacţie a ministrului Agriculturii Dacian Cioloş, deşi în discuţie au intervenit mai mulţi miniştri care combăteau cu argumente acordarea subvenţiei pentru firmele lui Niculae.

Romgaz-Interagro, un dosar cu 40 de acuzați

DIICOT a decis la începutul lunii octombrie ca procurorii să refacă ancheta în dosarul Romgaz, în care sunt cercetaţi Ioan Niculae şi Adriean Videanu. După mai bine de patru ani de cercetări, rechizitoriul prin care Ioan Niculae și Adriean Videanu urmau să fie trimiși în judecată a fost anulat, deoarece conține mai multe nereguli.

40 de persoane, puse sub acuzare

Ioan Niculae a fost pus sub acuzare alături de alte 40 de persoane, funcționari publici cu funcții de conducere din cadrul Romgaz, Ministerului Economiei, Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei și reprezentanți ai unei societăți comerciale din municipiul București, pentru săvârșirea infracțiunilor de complot și subminarea economiei naționale.

Şase ordine şi trei memorandumuri

Potrivit DIICOT, în perioada decembrie 2006 — decembrie 2008, Varujan Vosganian și, în perioada decembrie 2008 — septembrie 2010, Adriean Videanu, în calitate de miniștri, au aprobat, semnat și susținut în Guvern șase ordine, respectiv trei memorandumuri, în scopul sprijinirii intereselor financiare ale grupului infracțional constituit de către Ioan Niculae și au utilizat SNGN Romgaz SA (unitate națională de interes strategic) în interesul privat al SC Interagro SA, acordând discounturi comerciale substanțiale la livrarea de gaze naturale către această companie, peste plafoanele practicate de Romgaz, precum și gaze naturale exclusiv din producția internă, cu nerespectarea dispozițiilor legale și în condițiile în care Interagro înregistra debite istorice la plata gazelor consumate.

Riscuri de securitate energetică

Romgaz și Ministerul Economiei, fiind entități ale statului cu atribuții în domeniul energetic, prin folosirea Romgaz în favoarea Interagro, au creat riscuri semnificative în planul securității energetice a României.

În referatul procurorilor se mai reține că Romgaz a livrat în această manieră către Interagro gaze naturale din producția proprie în valoare de aproximativ 1.500.000.000 lei, respectiv 500 milioane dolari, din care 270 milioane lei (92 milioane dolari) reprezintă valoarea reducerilor comerciale acordate ilegal.

Monopol pe piața gazelor naturale

DIICOT mai susține că demersurile miniștrilor Varujan Vosganian și Adriean Videanu s-au realizat în condițiile în care Interagro înregistra o datorie reprezentând aproximativ 70% din bugetul anual al societății naționale, fiind grav afectate principalele activități ale Romgaz, aceasta fiind transformată practic într-un furnizor al unui „client privat privilegiat” și fiind pus în pericol sistemul energetic național pe segmentul gazelor naturale. Procurorii mai arată că prin activitatea miniștrilor Vosganian și Videanu, respectiv prin vânzarea preferențială către Interagro a unor cantități masive de gaze naturale, această societate a fost plasată într-o veritabilă poziție de monopol pe piața gazelor naturale.

Ingineria lui Niculae

Evenimentul zilei a scris pe larg despre modul cum Ioan Niculae a căpuşat ani de zile statul român. Înr-un articol din 10 septembrie 2013 era descris cum patronul Intergaro a cumpărat gaz ieftin de la stat, chiar dacă avea datorii uriaşe, iar sprijinul politic i-a asigurat monopolul pe piaţa îngrăşămintelor chimice.

În 2005, Interagro a obţinut calitatea de furnizor de gaze, nu cea de consumator de gaze, de la ANRE, iar licenţa a fost prelungită succesiv până în 2011. Societatea a furnizat gaze naturale la şase din cele opt combinate chimice din ţară: Amurco Bacău, Viromet Victoria, Nitroporos Făgăraş, GA Pro CO Chemicals Săvineşti, Donau Chem Turnu- Măgurele şi Amonil Slobozia, Procurorii DIICOT au constatat că doar combinatele deţineau calitatea de consumatori eligibili de gaze naturale şi nu Interagro.

Subvenţii exportate

Pentru a obţine facilităţile oferite de Ministerul Economiei şi Romgaz, Niculae a creat formal „Grupul de firme Interagro” şi s-a autointitulat preşedintele lui. După ce nu a mai avut acces la gaz ieftin, Niculae a închis cinci dintre combinate. Cea mai mare parte din îngrăşămintele chimice produse cu subvenţii de la stat a fost exportată.

sursA: evz.ro

Share Button