Archive for Politica
Trei zile până la falimentul Greciei
Autorităţile de la Atena mai au doar trei zile pentru a-şi rezolva problemele, altfel ţara intră în faliment, spun experţii Deutsche Bank.
Numărătoarea inversă pentru economia Greciei se apropie de final. Grecia mai are la dispoziţie doar trei zile pentru a evita un faliment veritabil, indiscutabil, a declarat ieri Thomas Mayer, economist-şef la Deutsche Bank AG din Frankfurt, citat de Reuters.
„Autorităţile din Grecia trebuie să facă o plată de 14,5 miliarde de euro pentru o emisiune de bonduri”, a spus Mayer într-un interviu telefonic. „Dacă nu au aceşti bani în conturi, Grecia intră cu adevărat în incapacitate de plată”, susţine el. „Timpul este acum cel mai important lucru. Cred că mai avem poate una, poate două, poate trei zile, dar acesta este finalul. Apoi va fi prea târziu pentru a se evita un faliment indiscutabil”, a adăugat expertul de la Deutsche Bank.
În acest timp, la Atena, premierul Luca Papademos negociază intens cu liderii principalelor partide politice pentru a găsi sprijinul necesar adoptării unui nou set de măsuri drastice, după ce deja a ratat un nou termen-limită dat de statele europene care vor salvarea Greciei.
Pentru binele grecilor
Pe lângă presiunea externă şi cea politică, Guvernul său se confruntă în aceste zile şi cu proteste de stradă. Marţi, peste 20.000 de oameni au protestat pe străzile Atenei faţă de proiectul de reducere a salariului minim şi a micşorării pensiilor complementare cerute ţării în schimbul unui împrumut internaţional de 130 de miliarde de euro decis în octombrie la Bruxelles.
Luni, Guvernul a anunţat că va reduce 15.000 de joburi din sectorul public, din totalul de 750.000. Discuţiile lui Papademos cu liderii politici ar fi trebuit să aibă loc marţi, dar au fost amânate. Ideea că zilele până la falimentul Greciei se pot număra pe degetele de la o singură mână este îmbrăţişată şi de politicienii din Germania.
„Situaţia devine din ce în ce mai gravă pe zi ce trece. Încă o zi a fost irosită degeaba”, a afirmat şi Michael Meister, deputat germen din partidul Angelei Merkel, referindu-se la faptul că discuţiile dintre liderii de la Atena au fost amânate cu încă o zi. „O zi care a trecut degeaba pentru a rezolva ceva este o zi extrem de nefastă. Grecii nu trebuie să treacă prin aceste reforme pentru Bruxelles, pentru Berlin sau pentru FMI, ci pentru binele lor”, a mai spus oficialul german.
sursA: adevarul.ro
Video: Former General Says Russia Will Not Allow Israel-U.S. Attack On Iran and Syria
The Middle East Media Research Institute, an Israel-centric propaganda outfit run by a former colonel in Israeli intelligence, has posted a video and transcript of an interview with retired Colonel-General Leonid Ivashov, a former member of the Russian Joint Chiefs of Staff. The interview aired on Russia Today on February 1, 2012, according to MEMRI.
During the interview, Ivashov said scheduled military exercises by Russia will be used to demonstrate that it is opposed to military operations by Israel and the United States against Iran and Syria. Ivashov said both countries are “guaranteed partners of Russia” and attacks against them would be unacceptable.
“A strike against Syria or Iran is an indirect strike against Russia and its interests. Russia would lose important positions and allies in the Arab world. Therefore, by defending Syria, Russia is defending its own interests,” he said.
Ivashov said what the United States and NATO did in Libya is “nearly identical” to what Hitler and the Nazis did in Poland and Russia. He said Russia is protecting the world from fascism.
It is not clear what military exercise Ivashov was referring to during the interview. According to RIA Novosti, the Russian state owned news agency, Russia and India Monday started preparations for the joint INDRA-2012 military exercises scheduled to be held in Russia this summer.
India and Russia have conducted five of the INDRA-series joint ground and naval exercises since 2003.
source: infowars.com
Sistemul bancar, “vaduva neagra” a economiei!
Sistemul bancar mondial se comporta cu economia ca “vaduva neagra” cu masculul.
Sistemul bancar s-a dezvoltat din profituri mari si riscuri minime, dar si prin evaluarea artificiala a produselor sale. Creditele cu dobanzile aferente au sufocat afacerile, dupa care centrul de greutate s-a deplasat spre guverne si a “depus” imprumuturile in cheltuielile guvernamentale, ingropand economiile nationale in datorii peste limita de pericol.
Au dezvoltat sistemul de asigurari de unde au scos alte profituri fabuloase. Sistemul asigurarilor a crescut ca un joc piramidal. Produsele bancare si bursiere au oferit profituri sa atraga investitile, fara sa existe pierderi echivalente, deturnand sumele de la economia reala spre economia speculativa. Toata lumea castiga din inginerii financiare si nimeni nu avea pierderi.
Bancile s-au concentrat in carteluri ca sa le creasca puterea, si au devent principalii finantatori ai economiei. Cum sumele au fost mari, le-au investit in “credite mari si sigure” acordate guvernelor, care le-au utilizat in proiecte de mare anvergura cu rentabilitate scazuta sau chiar nerentabile.
Au corupt politicienii sa ia imprumuturi chiar daca nu aveau nevoie de ele, sau sa acorde garantii de stat la imprumuturi private mari si riscante, sau cu eficienta scazuta. Economia reala formata din clasa de mijloc nu a mai beneficiat de credite accesibile si si-a redus activitatea, sau s-a relocat spre Asia sau alte tari mai putin dezvoltate.
Practic sistemul bancar a contribuit la majorarea “fiscalitatii”, prin dobanzi la credite si rate pentru asigurari, si a directionat investitile private in investitii financiare speculative sau in imobiliare, iar cele de stat in infrastructura, utilitati, armament, etc..
Economia reala “stoarsa” de profit a inceput sa se contracte, si raportul intre sistemul bancar si economia reala a devenit similar cu raportul intre salariatii din economia privata a Romaniei si ceilalati beneficiari: pensionari, copii, asistati sociali, si bugetari.
Reducerea dezvoltarii economice, manifestata ca o criza financiara si economica are cauza in orientarea resurselor financiare spre domenii secundare ca importanta. Tarile care au investit mai mult in dezvoltare, in intreprinderi mici si mijlocii si in resursele umane, au parte de o reducere a cresterii datorita contaminarii, dar nu suporta o criza cum o suporta tarile care au fost guvernate de amatori si de inconstienti.
Bogatia s-a polarizat si in orice societate polarizata cresterea incetineste si economia poate ajunge la colaps.
Masurile adoptate de A Merkel si Sarkozi, sunt incercari timide sa stopeze cresterea datoriilor suverane, dar nu sunt suficiente, pentru ca ele nu rezolva polarizarea. Ele vizeaza reducerea creditelor si implicit a profitului bancar. Multe tari abia reusesc sa-si plateasca dobanzile si apeleaza la refinantarea imprumuturilor, refinantare care se face la o dobanda si mai mare datorita ratingului in scadere. Chiar daca datoria ramane constanta, costul unitar – dobanda – creditului creste.
Declaratia Consiliului European din 30 ianuarie pune in evidenta trei obiective principale pentru politicile economice: ”Relansarea creditarii mai ales pentru intreprinderile mici si mijlocii”, ”Stimularea angajarii tinerilor”, ”Realizarea deplina a pietei unice”. Aceste masuri vizeaza stimularea sectorului mic si mijlociu, sau economia reala. Problema este cine are resurse sa sustina finantarea politicilor respective? Bancherii nu dau semne ca si-ar asuma riscul finantarii afacerilor mici si mijlocii, cel putin atata timp cat domina guvernele.
Raportul de forte a devenit net favorabil sistemului bancar, daca au reusit sa suprime democratia, sa schimbe doi premieri si sa-si plaseze oamenii loiali sistemului in cele mai importante posturi.
Ambitia bancherilor de a nu pierde pe termen scurt, poate sa duca la colapsul intregului sistem financiar-bancar si economic.
Concentrarea capitalului a influentat concentrarea clasei politice, prin finantarea unui numar mic de partide nedemocrate si conduse de lideri corupti.
Politicienii si partidele si-au vandut liberatea catre banci pentru a se mentine la putere.
In tarile indatorate populatia nu mai stabileste cine o guverneaza. Acesta-i pretul platit de cetateni pentru indolenta si indiferenta la modul in care au fost guvernati.
Jefferson spunea:”Cine isi vinde libertatea in schimbul prosperitatii le va pierde pe ambele.”
Afirmatia este valabila pentru politicieni, pentru mass-media, pentru cei care apara “linistea puterii”.
Mass-media s-a contractat si continua sa se contracte, institutile ordinii publice “beneficiaza” de disponibilizari, iar “pensionarii de lux” si revolutionarii “beneficiaza” de diminuarea veniturilor.
Problema este una de adminstrare a puterii: in interesul societatii, sau in interesul sistemului-bancar!
Cine decide in interesul cui se fac programele de guvernare: a capitalul financiar-bancar, sau a cetatenilor?
Atata timp cat puterea politica este influentata de capitalul financiar-bancar, cetatenii si interesele lor sunt lipsite de importanta.
Singurul control benefic pentru o natiune este controlul cetatenilor asupra clasei politice.
Cand clasa politica si-a atins idealul oricarei puteri, de a se permanentiza/croniciza la putere, natiunea este terminata.
Solutia pentru economie este una politica, de diminuare a puterii si a influentei capitalului bancar asupra politicului.
Scoaterea puterii de sub influenta sistemului bancar, prin “dinamitarea” si pulverizarea sistemului bancar, si transformarea lui intr-un sistem cu banci regionale, care sa depinda de profiturile din economia firmelor locale.
Bancile trebuie sa fie “servitorii” intreprinderilor mici si mijlocii, si nu invers cum este acum. Procesul de destructurare a sistemului bancar ar putea fi realizat, pentru ca bancile nu au fluxuri de productie integrate si ele pot fi divizate in banci mici regionale. Capitalul bancar este sub forma de actiuni, si actionarii ar putea opta pentru o filiala regionala sau alta, filiale care sa devina banci comerciale independente.
Aceeasi situatie este necesara in politica, respectiv multiplicarea partidelor politice, sa relanseze competitia si partidele sa “cerseasca” puterea de la cetateni. Acum clasa politica este la fel ca sistemul bancar, concentrata in doua forte politice cu intelegeri de culise, despre cum sa-si transfere puterea sa reduca nemultumirea cetatenilor. Partidele noi si mici, nu au resurse financiare sa concureze cu partidele mari finantate de marele capital.
Pericolele principale ale societatii sunt concentrarea economica si politica, fenomen ce se autoalimenteaza, si solutia este destructurarea lor. Concentrarea suprima democratia si duce la autoritarism, coruptie, risipa prin investitii inutile si stagnare economica. In majoritatea tarilor democratia a cedat si efectul a fost criza economica, criza care poate relansa democratia.
Poate acesta-i secretul ciclicitatii crizelor economice.
CONCLUZIA:
Concentrarea capitalului este cauza crizei, iar solutia rapida si eficienta este “faramitarea” lui.
Reducerea deficitelor si stimularea IMM-urilor in faza actuala de concentrare a capitalului este tardiva, pentru ca nu rezolva problema adminstrarii puterii, a raportului de forte intre banci si clasa politica la putere, care adminstreaza bugete nationale.
Integrarea mai puternica a UE, si suplimenarea fondului de garantare, continua trendul concentrarii economice si politice, sprijina bancile mari, si practic merge in directia opusa unei descentralizari economice si a democratizarii sociale.
sursA: decantare.wordpress.com
In pragul unei catastrofe de proportii: Masacru ecologic
Gigantul petrolier Chevron din SUA este pe punctul de a demara în zona Bârladului foraje pentru extragerea gazelor de șist, dar tehnologia pe care intenționează să o folosească – fracționarea hidraulică – este dintre cele mai poluante și mai controversate. În timp ce în multe țări din Europa, chiar și în SUA, tehnologia a fost interzisă, la noi totul se desfășoară cu acceptul guvernanților. Iată doar câteva dintre urmările folosirii acestei tehnologii: otrăvirea întregului câmp acvifer din zonă cu substanțe extrem de nocive folosite în procesul de extracție, eliberarea la suprafață a unor substanțe radioactive precum Radium 233, sondele folosite vor otrăvi aerul, având efecte dezastruoase asupra organismelor vii (arsuri de piele și ale căilor respiratorii, afectarea simțurilor de bază, căderea părului etc). Mai mult, detonările de explozivi la adâncimi de până la 3 kilometri vor provoca o serie de mici cutremure de suparafață. Autoritățíle locale habar nu au de dezastrul ecologic ce urmează a se întâmpla în zonă.
În timp ce autoritățile locale și politicienii se dau de ceasul morții din cauza “rutului” electoral, Bârladul și mai toate comunele arondate sunt în pragul unei catastrofe ecologice de proporții. Mai trist este că acest dezastru a fost pus la punct cu acceptul celor care acum se află la putere.
Gigantul petrolier Chevron, din Statele Unite ale Americii (SUA), va demara, în vara acestui an, un proiect de anvergură, ce vizează extragerea gazelor de șist. Acest proiect va duce la un dezastru ecologic cu urmări nefaste pentru toate organismele vii din zona viitoarei exploatații. Cei de la Chevron au obținut undă verde din partea statului român pentru a exploata două perimetre: cel de la Bârlad și încă unul din Dobrogea.
Totul pleacă de la tehnologia ce urmează a fi folosită pentru a extrage aceste gaze de șist și care poartă denumirea de fracționare hidraulică. Gazele de șist nu diferă cu nimic față de cele din zăcămintele “tradiționale”, însă diferența este dată de faptul că sunt captate în structuri geologice extrem de dificil de accesat și, prin urmare, necesită tehnologii pe măsură de extragere. Tehnologia pe care o vor folosi cei de la Chevron constă în pomparea a milioane de litri de apă, amestecate cu substanțe chimice care dizolvă rocile, pentru a elibera gazele prinse în ele. Această tehnologie este extrem de nocivă pentru mediul înconjurător, lucru ce a făcut ca mai multe state din Europa să o interzică.
Conform specialiștilor și ecologiștilor, urmările folosirii unei astfel de tehnologii sunt extrem de nefaste. Apa care este injectată la adâncimi de până la trei kilometri este amestecată cu o multitudine de substanțe toxice, extrem de periculoase pentru tot ceea ce înseamnă organism viu. Acestea pot provoca arsuri ale pielii și căilor respiratorii, pierderea mirosului și a gustului, căderea părului etc. Pe de altă parte, odată cu gazul eliberat din roci, se ridică la suprafață și apa otrăvită și, automat, poate infecta câmpul acvifer din zonă. Este bine știut că în întreaga zonă a Bârladului puțurile de adâncime sunt principala sursă de apă potabilă, iar dacă sondele Chevron își vor începe activitatea, atunci sunt șanse extrem de mari ca acestea să fie otrăvite.
“Fracking-ul” provoacă cutremure!
Pe lângă poluarea apei subterane, tehnologia fracturării hidraulice provoacă un alt șir de nenorociri. Este vorba despre declanșarea unor mișcări sesmice în toată regula, adică a unor cutremure. Iar cei care au stabilit acest lucru fac parte din agenții și instituții guvernamentale americane, precum Agenția pentru Protecția Mediului, Armata Statelor Unite și Institutul de Studii Geologice al SUA. Toate acestea, în baza unor studii științifice amănunțite, au reușit să stbilească, în cele din urmă, cât de nocivă este tehnologia fracturării hidraulice.
Armata SUA și Institutul de Studii Geologice au stabilit clar că injectarea apei în formațiunile stâncoase de la mare adâncime provoacă cutremure. Spre exemplu, în Oklahoma, unde există foarte multe exploatări de acest gen, în 2010 au avut loc nu mai puțin de 1.047 de cutremure, în condițiile în care, până atunci, numărul mișcărilor telurice nu depășea 50. Specialiștii geologi și militari americani au stabilit clar raportul de cauzalitate cu tehnologia fracking-ului (cum mai este denumită fracturarea hidrologică), care este folosită din greu pe siturile de exploatare din acest stat american. Istoria s-a repetat și în Marea Britanie, în Lancanshire, unde o altă corporație a folosit aceeași metodă și activitatea seismică a crescut simțitor. Cum Bârladul se află în imedata apropierea a uneia dintre cele mai active zone seismice din țară (zona Vrancea), care de-a lungul istoriei a provocat cutremure cu pagube imense și mari pierderi de vieți omenești, fracționarea hidraulică poate avea efecte devastatoare!
Toate acestea au atras atenția comunității internaționale, iar unele state au și reacționat în consecință, dând dovadă de înțelepciune. Astfel, state precum Franța și, cel mai recent, Bulgaria, au interzis cu desăvârșire exploatarea gazelor de șist pe teritoriul lor. Asta în timp ce statul român nu dă nici un semn că i-ar păsa de sănătatea cetățenilor săi și a mediului înconjurător.
În urmă cu câteva zile, șeful Agenției Naționale pentru Resurse Minerale – Alexandru Pătruți – a declarat că România nu va interzice folosirea fracționării hidraulice pentru extragerea gazelor de șist. Aceste declarații au fost făcute în timp ce în fața Ambasadei României la Sofia organizații nonguvernamentale bulgare au protestat pentru ca statul român să nu permită folosirea acestei tehnologii!
Autoritățile și politicienii locali nu au habar de coșmarul ce amenință orașul și întreaga zonă.
“Voi face o interpelare către Ministerul Mediului, căruia îi voi cere mai multe lămuriri pe marginea acestui subiect. Dacă este vorba despre ceva benefic pentru economia locală și pentru populație, atunci nu e nici o problemă, dar dacă va reieși contrariul, atunci trebuie să se acționeze în consecință”, a declarat Adrian Solomon, deputat de Bârlad.
Răzvan Călin
sursA: obiectivdevaslui.ro
Fata nevazuta a premierului Mihai Razvan Ungureanu
De la sefia UTC, in fruntea diplomatiei romanesti, apoi al Serviciului de Informatii Externe, iar acum, in fruntea Guvernului Romaniei. Mihai Razvan Ungureanu se trage dintr-o familie de evrei intelectuali din Iasi.
Tatal sau Stefan Ungureanu a fost profesor de chimie-fizica la Universitatea din Iasi, viceprimar si mai apoi director la Agentia Locala de Conservare a Energiei. Fiul, fost membru supleant al CC al UTC este doctor in istorie. Revolutia l-a prins la conducerea Uniunii Studentilor Comunisti din Romania, zdrobindu-i cariera de partid. In anii 90 tanarul Ungureanu a fost lansat in constiinta publica, drept o stea a intelectualitatii romanesti de regretatul Iosif Sava. Seria seratelor muzicale includea dialoguri purtate cu oameni politici, oameni de arta, filozofi, muzicieni, instrumentisti, care in ani 1990 erau la inceputul carierei. CV-ul istoricului M.R. Ungureanu este impresionant. Presa a relatat ca studiile si cariera sefului SIE sunt strans legate de organizatiile Soros si de cele iudaice ale magnatului Mark Rich. Apartenenta sa (ca lider) la organizatiile Soros din Romania, ca si la organizatiile iudaice, a facut ca, fara sa fi avut in nici un fel o viata politica activa (dupa cum singur marturiseste), sa fie chemat a fi ministru de externe al Romaniei in 2004, noteaza Cornel Dan Niculae in cartea sa intitulata Politica Filo-Sionista a Romaniei in fata Europei si a lumii. Dealtfel, volumul trei al cartii este ilustrat pe coperta cu poza ministrului Ungureanu cu mainile pe Zidul Plangerii si cu chipa pe cap.
Cat a fost la conducerea Ministerului Afacerilor Externe, Ungureanu a respectat intru-totul omerta securitatii. Nu s-a facut nici un fel de reforma in MAE, ba chiar mai mult, sub ministeriatul lui s-au petrecut evenimente ingrijoratoare. Rapirea din Irak si scandalul declansat de scrisoarea semnata de ambasadorul Cristian Colteanu sunt doar doua din evenimentele care au dovedit fidelitatea Ungureanului fata de presedinte. Totul a culminat cu arestarea celor doi muncitori romani acuzati de spionaj intr-o baza americana din Irak, despre care premierul Tariceanu a aflat din… presa. Ungureanu, prins in lupta dintre palate, parea o victima sigura, un soi Petre Roman al peneleului surghiunit la Institutul de Studii Liberale. Ulterior, el s-a autosuspendat din calitatea de membru al PNL pentru a pleca la Viena ca reprezentant special la Initiativa de Cooperare in Sud-Estul Europei. Nimic altceva decat o scoala de securisti europeana si, in acelasi timp, prilejul unui nou scandal financiar de aceasta data. Surse din cadrul Serviciului de Informatii Externe ne-au relatat ca Mihai Razvan Ungureanu hoinarea in voie inca de cand era secretar de stat prin birourile Centralei SIE si prin unele case conspirative din jurul Ministerului Afacerilor Externe. Intrebat daca vreun secretar de stat sau ministru are dreptul sa se plimbe hai-hui prin cladirile SIE, fostul sef al spionilor externi, Catalin Harnagea s-a aratat extrem de surprins: Nici macar angajatii institutiei nu au voie sa se plimbe de capul lor prin birouri, iar, in ceea ce priveste casele conspirate, aceste sunt frecventate numai de agentii sub acoperire sau ofiterii care ii coordoneaza. Prim-ministrul daca vine, isi anunta din timp vizita. Asadar, stapanul serviciilor Traian Basescu nu si-a lasat sluga din brate, din motive lesne de inteles. L-a propus pe Ungureanu la sefia spionajului extern.
Ungureanu si Episodul japonez . Directorul SIE cunoaste problemele grave cu care se confrunta diplomatia si spionajul extern romanesti, inca de pe vremea cand era secretar de stat MAE. In aceasta calitate, Ungureanu a avut parte in anul 1999 de o prima vizita oficiala in Japonia, unde a dat piept cu gerontocratia japoneza si cu mafia securista din cadrul Ambasadei Romaniei la Tokio. O reprezentanta condusa la vremea aceea de generalul Marin Valcea, un greu al Securitatii comuniste. Desi avea datoria sa aranjeze toate detaliile vizitei, Valcea nu a miscat un deget. Presa centrala a comentat pe larg esecul vizitei. Japonezii sunt conservatori. Varsta inseamna o garantie a experientei si profesionalismului. Pozitiile de top din diplomatia nipona sunt ocupate de persoane cu varste inaintate. Varsta si fizionomia lui Razvan Ungureanu nu le inspira competenta. Fara o pregatire prealabila, codul diplomatic japonez nu a fost respectat Japonezii nu au dat doi bani pe tanarul secretar de stat, care a stat umil prin ambasada. Securistul, doar s-a facut ca ii aranjeaza intalnirile tanarului diplomat. Ion Iliescu, venit in vizita oficiala in acelasi timp, a fost tratat imparateste, consulul onorific Kobaiashi functionand pe post de sponsor. Reteau generalilor din ambasada (Staicu Stefanel, Valeriu Ruset, Nicu Manolache) avea relatii excelente cu fostul presedinte Iliescu, dar si cu Traian Basescu. Valcea si niponul i-au aranjat fostului presedinte, conferinte de presa la universitati din Tokio si Yokohama. Ungureanu a zacut in ambasada. Desi a iesit sifonat din aceasta experienta, tanarul secretar de stat a avut parte de noi prieteni. Domnisoara Anca Mantulescu (de care nu s-a mai lipsit nici cand a ajuns ministru de externe), traducatoare de limba japoneza in locul lui Petre Stoian si familia Neagu. Aurelian Neagu secretar II in ambasada se avea la cutite cu Marin Valcea, dar era prieten la catarama cu Basescu. Fostul sef MAE a evitat orice comentariu despre pataniile sale nipone. Cuplul Basescu-Ungureanu l-au numit in 2005 ambasador in Japonia pe Aurelian Neagu, un individ care nu trecuse la data numirii in post de gradul de consilier MAE. Gabriela a ajuns sefa de directie in MAE. A fost mazilita odata cu protectorul ei, la inceputul anului 2007.
Sponsorii lui Mihai Razvan Ungureanu
Numele: Marc Rich. El este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. La cea americana a renuntat, fiind urmarit 18 ani de FBI, dupa ce in 1983 a fost acuzat de evaziune fiscala si „comert cu inamicul sovietic”S-a ridicat din tranzactii internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. .Majoritatea firmelor anonime ale „elitei de carton” rusesti au fost infiintate in cantonul elvetian Zug.Acesta este locul de unde, ca un paianjen, Rich si acolitii sai isi conduc operatiunile mondiale.Tot in Zug sunt inregistrate si companiile paravan prin care oligarhii rusi au preluat o felie din economia Romaniei ajutati de oligarhia tradatorilor din Romania. Rich a incercat sa obtina rafinaria Petromidia, plasata strategic: aproape de spatiul ex-sovietic, dar si de Orientul Mijlociu, zone foarte bogate in titei.
Liderul sindical Tancau: „Era prin 1993 cand s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei. A fost o afacere serioasa, Rich a vrut sa cumpere. Nu s-a ajuns fiindca n-au vrut sa vanda. S-a opus, din cate stiu eu, un secretar de stat pe domeniul petrochimic”. Petre Roman completeaza: „Rich nu a reusit sa cumpere fiindca guvernul Vacaroiu nu era atasat de ideea de privatizare in sine”. Contra privatizarii au fost si sindicalistii lui Tancau, care se temeau ca isi vor pierde, multi dintre ei, locurile de munca. De la momentul acesta s-au acumulat pierderi imense, pana la privatizare, adauga fostul premier Roman. In iunie 1997, „gaura neagra” Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn. In acelasi an, compania controlata din umbra de Rich, Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania. Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE), patron in industria metalelor. La sediul companiei lui Voiculescu, „locotenentul” lui Rich, Willy R. Strothotte, anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu). Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in petrol si metalurgie feroasa si neferoasa. Oficiosul PDSR „Dimineata” din 28 august 1997 consemna sec: „Nu a fost dezvaluit nici numele consortiului si nici aportul de capital, in procente, al celor trei societati”. Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria ravnita de magnat inca dupa Revolutie. De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV. “Luati mana de pe controlul politic al tarii!” Aceasta a fost fraza cheie a unui mesaj public al presedintelui cu adresa directa catre Cartelul Oligarhiei. Cartelul burgheziei rosii, a oportunistilor si fostilor nomenclaturisti s-a constituit in cadrul Marelui Jaf National care a debutat sub patronajul lui Iliescu si Roman si a continuat neincetat pina astazi.
sursa: ziuaveche.ro / mariusmina.blogspot.com
Fără premier SIE, SRI şi Securitate!
Sfârşitul piticului politic Emil Boc poate fi trecut pe agenda politică la data de 6 februarie 2012. Vocalul politician de Răchiţele mai are de urmat doar câţiva paşi pentru a trece cu totul într-o arhivă a dezastrului din aceşti ani. Nici nu şi-a strâns hârtiile de pe birou că profeţii, servitorii şi făcătorii de cărţi au început pariurile şi predicţiile. A şi fost lansată o listă scurtă de personalităţi şi caricaturi cu şanse la fotoliul principal din Piaţa Victoriei. Cea mai comică variantă a fost lansată de Corina Drăgotescu cu largul concurs al lui Ionel Blănculescu. Închipuitul consultant de business s-a grăbit să se bage în seamă povestind că, la un moment dat, cineva din PDL l-ar fi întrebat dacă mai este dispus “să facă ceva pentru ţară”. La câte servicii importante a adus patriei, gigantul neînsemnat de la AVAB s-a şi grăbit să îşi ofere serviciile, creionând deja în direct la o televiziune liniile mari ale programului său de guvernare din mileniul patru.
Zvonurile şi profeţiile fac însă insistentă trimitere la două personaje din afara politicii. Este vorba de directorii SIE şi SRI, Mihai Răzvan Ungureanu şi George Maior. Numele lor circulă deja de o bună bucată de vreme, chiar cu câteva luni înainte ca mişcările de protest din România să dea în clocot.
Amândoi sunt consideraţi apropiaţi şi fideli ai preşedintelui României. De altfel, singurele puncte de sprijin ale regimului Băsescu trebuie căutate numai în zona servicilor secrete (SRI, SIE, SPP şi STS). Privind lucrurile în toată complexitatea lor, ajungem obligatoriu la concluzia că aceste servicii poartă şi o mare parte din responsabilitatea situaţiei dramatice de acum. Defectele de democraţie semnalate în România ultimilor ani vin şi de la rolul exagerat al acestor servicii şi de la implicarea lor indirectă în politică, justiţie şi mass-media. Încă un argument în favoarea celor doi şefi de servicii secrete loiali preşedintelui Băsescu vine de la faptul că amândoi se bucură de încredere în rândul administraţiei americane şi al serviciilor secrete americane.
Poate România adopta varianta americană sau rusească a preşedintelui sau a premierului promovat din rândul serviciilor secrete? Având în vedere că perioada Războiului Rece s-a încheiat de mult, că mandatul lui Traian Băsescu este tot un eşec al serviciilor secrete, că una dintre priorităţile politicii din România stă tocmai în despăducherea Parlamentului, a Guvernului şi a altor instituţii publice de ofiţerii acoperiţi, la vedere, în adormire sau deplin conspiraţi. De altfel, criza economică şi financiară a ţării nu îi califică pe cei doi în nici un fel şi de nici o culoare. Experienţa lor economică este egală cu zero. Capacitatea lor de a gestiona bugete complexe nu a fost testată în nici un fel. Experienţele lor în proiecte mari, aşijderea. Şi George Maior şi Mihai Răzvan Ungureanu sunt foşti activişti politici-funcţionari de birou fără aderenţă la strategii macroeconomice, la management economic şi financiar. Oricare din ei n-ar duce guvernarea spre soluţii economice, ci spre aranjamente de culise, politice sau de servicii secrete.
Cu alte cuvinte, ne-au ajuns atâtea nenorociri provocate de aceleaşi servicii secrete. De ce ne-am mai permite încă una într-o situaţie în care ţara a ajuns la ceas de răscruce!
Cornel Nistorescu
sursa: cotidianul.ro
Ciobanescul carpatin politic, pradatorul turmei
Pe teren propriu sau în deplasare, întâlnirile dintre politicienii români şi cei occidentali sunt un spectacol de neuitat. Evident că sarea şi piperul este românul, care, deşi în veci nu piere, pare să-şi dea duhul de la o clipă la alta. Costumul, deşi de firmă, stă pe el ca pus cu furca, ridicat pe şale, iar gulerul rigid levitează, mereu departe de ceafă.
Dornic să nu fie ridicol, să ţină ritmul, ciobănescul carpatin politic face totul pe dos. Păşeşte prea larg sau, dimpotrivă, vizibil mărunt, ca şi cum ar avea o pieliţă între picioare. Frânează o clipă mai târziu decât însoţitorul străin – invitat sau gazdă –, iar atunci când şade uită să se descheie la veston, n-are ce face cu mâinile, şi picioarele îi prisosesc dintr-o dată, aruncându-le sub scaun sau către jurnalişti. Atitudinea sa permanentă este un amestec haotic de degajare stânească şi panică năroadă că „dă ursu’”.
Conştientizându-şi parţial starea, sub rânduri de sudoare, carpatinul politic încearcă să-şi compenseze neputinţele prin vorbe şi atitudini. Stâna şi opinca primordială se răzvrătesc însă irepresibil. În deplasare este modest, fără pretenţii, atent, dornic de sfaturi de la capitaliştii occientali, dinaintea cărora, rar şi brusc, devine peste măsură de îndrăzneţ, obraznic şi necioplit, mirându-se el de el. Şi, mândru de pantalonii lepădaţi în public, îşi consideră fundul gol drept un acces de demnitate. Acasă este însă necondiţionat amabil, ospitalier, umil, recunoscător, gudurător şi onorat de vizită. Dacă este cointeresat financiar cât de cât, devine greţos, scoţându-şi până şi mama la vânzare.
De pildă, prin noiembrie 2005, în revista Academia Caţavencu – unde scriam pe atunci – semnalasem faptul că B.C., un apropiat al prefectului de Suceava, achiziţionează de la ţărani teren arabil în zona Rădăuţi, cu scopul vânzării scumpe ulterioare firmelor austriece EGGER şi Schweighofer. Pe aproximativ 100 ha de teren arabil, acestea urmau să construiască mai multe fabrici de produs cherestea şi plăci fibro-lemnoase. În nr. 18/mai 2006 al aceleiaşi reviste, sub titlul Mândria de a fi român jmeker, făceam un portret al prefectului sucevean Orest Onofrei, în baza unor declaraţii şi atitudini „neinspirate” ale acestuia. Tot acolo scriam: „Promotorul din umbră al proiectului care va ucide în continuare pădurile României este inginerul de exploatare forestieră – conform facultăţii şi diplomei – Gheorghe Flutur, ministrul Pădurilor”.
În 16 octombrie 2006, oficialii bucovineni şi austrieci au înfipt cazmalele în pământul viitorului şantier EGGER – Schweighofer, punând cu mâinile lor fine prima cărămidă. Fornăind tradiţional, un sobor de popi a binecuvîntat afacerea. Dintre oficialii -”muncitori” în costum scorţos, se detaşa de la o poştă Orest Onofrei, prefectul Sucevei, mai înalt cu o cască decât toţi. Cu o cască, nu cu un cap, întrucât ce credeţi că a scos pe guriţa lui funcţionarul public Onofrei, reprezentantul Guvernului României? Ei bine, a scos ceva pentru care, dacă ar fi fost prefect în Franţa, Germania sau Austria, ar fi fost demis în 24 de ore. A spus oaspeţilor austrieci că se pot simţi ca acasă în România, fiindcă Bucovina se află de fapt „în Ducatul Oriental al Austriei”.
Deşi e insuportabil să fii condus de proşti, cineva m-ar putea contrazice argumentat: realitatea românească dovedeşte că e suportabil, unu la mână, doi la mână, proşti nu există. În faţa acestor afirmaţii ar trebui să cedez, resemnarea în care vieţuim dovedindu-le adevărul: nu ieşim în stradă cu „molotoave”, asemenea ungurilor, când, ca popor, suntem sfidaţi şi minţiţi. Apoi, deşi în DEX cuvântul „prost” există, definit ca „nerod, stupid”, el nu poate fi utilizat cu adresă în cazul cocoţaţilor din politică, întrucât ar genera procese pentru afectarea imaginii prostului. De aceea, liderii politici sunt doar „neinspiraţi” sau „emotivi”, ca să mă opresc la doar două sinonime ale cuvântului „prost”. Şi fiindcă am scris despre ciobănescul carpatin, nu uit că la această oră, după ce a fost prefect şi deputat liberal, veterinarul Orest Onofrei este pentru a doua oară deputat.
Autor: NICOLAE R. DĂRĂMUŞ
sursa: jurnalul.ro
Despre COLONIALISMUL ABJECT practicat asupra RESURSELOR NATURALE ale Romaniei
Ilie Serbanescu:
- Presiunile pentru liberalizarea energiei provin de la marile companii straine; aceste companii – OMV, Gas de France, Eon, vor ca Romania sa plateasca acelasi pret pe care il platim pe gazul rusesc.
- Este absurd sa nu avem dreptul sa ne folosim de gazul nostru.
- OMV a obtinut prin presiuni sa faca export cu gazul romanesc, lipsindu-ne de propria resursa. Este vorba de un colonialism abject.
- De ce sa nu incaseze poporul renta provenita din exploatarea gazului? De ce sa ia acesti bani Gas de France, OMV?
- Privatizarea se potriveste la comert, la industrie, dar nu si la MONOPOLURI, la RESURSE, LA DISTRIBUTIE.
- In plus, OMV si Gas de France SUNT COMPANII DE STAT, NU PRIVATE!
- Aceste resurse (strategice, cum este gazul) nu se dau! Se gestioneaza strategic de statul roman.
- Am ramas 19 milioane pentru ca ne-au epuizat astia. Asa ceva (scaderea populatiei in cativa ani) nu se poate, nu exista in anale.
E. Nicolaescu: - liberalizarea pretului la gaze, inclusiv pentru cel din productia romaneasca, inseamna cresterea profiturilor lor pe seama consumatorilor.
Adrian Ursu:
- Acelasi principiu e practicat si de “baietii destepti” din energie: exporteaza productia interna de gaz.
- 200 milioane de euro anual: era valoarea redeventelor pe resursele naturale exploatate, ceea ce este INFIM.
Radu Tudor:
- Ne-a dat Dumnezeu bogatii naturale incat nu le putem contabiliza. Si totusi, Romania se plange de bani si plateste facturi de sute de milioane de dolari pentru gaz Rusiei.
-Statul roman nu a fost in stare sa creeze o companie de exploatare a resurselor, incasand, in schimb, de la companii straine, o redeventa absolut jenanta de 4% din tot ce se exploateaza aici.
- Avem bogatii ce depasesc suta de miliarde de euro si nu vom putea beneficia decat de maxim 10%.
- “O lume NOUA, nu voua…”
Sorin Minea (Rom-Alimenta):
- FMI-ul este renumit ca e o banca foarte dura; ultimul ei experiment s-a terminat, in Argentina, cu o revolutie.
- FMI-ul a gasit un loc unde este ascultat ca Dumnezeu, inca un pic si ajungem sa batem si acatiste (corect matanii – n.n.) iar el se poarta ca jupanul.
- FMI are un comportament cinic.
- Cealalta “solutie” - liberalizarea pretului la gaze doar la actorii economici, va duce la acelasi rezultat pentru populatie, pentru ca vor creste costurile producatorilor.
Radu Tudor:
-Asta e santaj, de fapt. O banca inteligenta nu isi omoara clientul.
- Mie mi se pare ca FMI-ul, prin masuri de acest gen, vrea sa omoare jumatate din populatie. Daca tu vrei liberalizarea pretului la gaze in conditiile de iarna grea de acum, e ca si cum spui la jumatate de populatie “avem rugamintea sa va sinucideti”.
Oana Stanciulescu:
- Statul roman nu are o strategie in ceea ce priveste reursele strategice.
- Platim cel mai mare pret la gazul rusesc din regiune.
sursa: razbointrucuvant.ro
Scaderea populatiei ne afecteaza pe plan european: mai putini europarlamentari, mai putine voturi în Consiliu UE
Suntem din în ce mai puțini, iar asta ne va afecta și pe plan european: România va avea mai puțini eurodeputați prezenți la Bruxelles, iar numărul de voturi alocate țării noastre în Consiliul UE va scădea. Potrivit unor surse europene, aceste schimbări vor fi puse în aplicare abia după 2014 sau chiar 2020.
Motivul este legat de perioada de referinţă la care se raportează instituţiile europene atunci când fac aceste calcule şi care va rămâne acelaşi dinaintea publicării datelor recensământului, relatează Mediafax.
Numărul de europarlamentari pentru fiecare stat membru este calculat potrivit unui sistem de “proporţionalitate degresivă”, ceea ce înseamnă că se ține cont de numărul populației. Numărul de mandate alocat în acest exerciţiu legislativ fiecărui stat este prevăzut în concluziile Consiliului european din 18 octombrie 2007.
Numărul de aleșilor României în Parlamentul European va fi diminuat nu numai dn cauza scăderii populației, ci și a unor noi reglementări ale Uniunii Europene. Numărul de europarlamentari aferent fiecărui stat membru va fi modificat cel mai probabil cu începere de la următoarele alegeri, din 2014, ca urmare a prevederilor Tratatului de la Lisabona, dar şi ca urmare a aderării Croaţiei la UE. În prezent, Parlamentul European dezbate asupra unei schimbări a numărului de eurodeputați, dar și asupra sistemului de alegere a acestora.
Pe de altă parte, scăderea cu peste două milioane a numărului de locuitori din România va avea efecte şi asupra numărului de voturi de care dispune România în Consiliul UE, dar şi asupra diferitelor alocărilor bugetare.
Potrivit surselor citate, rezultatele referendumului nu vor afecta alocările pentru perspectiva financiară 2014 - 2020, aflate în prezent în curs de negociere.
În prezent, România este al șaptelea stat membru UE ca număr de voturi în Consiliu, concentrând pe teritoriul ei 4,5% din populația Uniunii. Potrivit rezultatelor provizorii anunțate joi de Institutul Național de Statistică, populația țării noastre a scăzut cu 2,6 milioane, de la 21,68 milioane la 19,04 milioane.
sursA: adevarul.ro
Clepsidra pentru Băsescu
Ultimele acțiuni și declarații ale președintelui Traian Băsescu dau dovadă de o totală lipsă de coerență. Propunerile și aprecierile de ordin politic și economic pe care le-a făcut în ultima perioadă nu pot fi descrise altfel decât inepte, amatoricești și chiar stupide. Este dificil de înțeles cum poate un președinte să ajungă în situația în care fiecare declarație îl decredibilizează atât în fața cetățenilor raționali ai propriei țări cât și în fața unor importante forțe geopolitice.
Înțelegem că președintele Băsescu nu are studiile necesare ca să-și formeze în mod independent o opinie cu privire la problemele complexe ale economiei globale, dar un președinte trebuie să aibă și niște consilieri capabili să-i sugereze o interpretare adecvată a realității economice și geopolitice. Exemplul perfect este dat de declarațiile președintelui care au fost făcute după întâlnirile pe care le-a avut cu șefii băncilor austriece din România, Treichl și van Groeningen. Atunci când Banca Centrală a Austriei a început să ia măsuri menite să forțeze băncile austriece să-și reducă expunerile în România, noi am fost printre cei care am avertizat despre consecințele acestor măsuri și retragerile de capital din economia românească.
Președintele și o mare parte din presa economică autohtonă au preferat să-i creadă pe cuvânt pe bancherii austrieci care au promis să nu retragă nimic. Recent, șefii Erste și Raiffeisen s-au întâlnit cu președintele Băsescu și i-au repetat aceleași povești, povești pe care președintele le-a reprodus în fața camerelor de luat vederi. Astăzi, se vede clar (pe cifre) că austriecii au mințit, iar președintele a repetat minciunile lor. Raportul Băncii Reglementărilor Internaționale arată faptul că băncile austriece au redus expunerea pe România cu 2 miliarde de euro în decursul trimestrului III din 2011. Nimeni dintre consilierii economici ai președintelui nu i-a explicat diferența între Austria și România. În România bancherii privați care lucrează pentru băncile străine fac ce vor cu Isărescu, iar Isărescu, de facto, lucrează pentru ei. În Austria, Banca Centrală se subordonează intereselor statului și nu a băncilor private. Mai trist este faptul că nu s-a găsit nimeni dispus să ia un raport de la BNR sau BRI și să verifice declarațiile bancherilor austrieci, iar problema principală constă în faptul că președintele, probabil, nici nu a cerut un asemenea raport.
Poziția președintelui în privința crizei economice și politice a Uniunii Europene nu poate fi catalogată altfel decât schizofrenică. Într-unul dintre discursurile sale, președintele a punctat (corect) că zona non-euro va ieși din criză înaintea zonei euro care se confruntă o acută criză a datoriilor suverane și a menționat că România va trebui să se bazeze pe resursele proprii în condițiile în care finanțarea externă va fi dificil de găsit. Astăzi, discursul prezidențial a fost reorientat la 180 de grade. Ideea Statelor Unite ale Europei îl bântuie pe Băsescu. În timp ce toți liderii politici europeni duc o luptă disperată pentru a-și menține suveranitatea, președintele României consideră că cedarea suveranității este un lucru benefic și necesar pentru asigurarea competitivității Uniunii Europene care trebuie transformată în Statele Unite ale Europei. Ne întrebăm dacă președintele crede că o uniune făcută cu personaje de genul lui van Groeningen sau Treichl chiar are șanse să fie o entitate competitivă. De unde a luat președintele idea că o uniune formată din state de facto falimentare ar putea fi performantă din punct de vedere economic? La fel cum o fuziune dintre mai multe companii insolvabile nu produce o companie performantă, nici uniunea statelor falimentare nu va produce o entitate competitivă în plan global. Experiența de până acum a Uniunii Europene a demonstrat că o economie continentală viabilă nu poate funcționa fără egalizarea veniturilor. Astăzi, cetățenii țărilor performante (a se citi: germanii, olandezii, finlandezii) nu vor dori să-și reducă veniturile, iar bani pentru creșterea veniturilor românilor, bulgarilor și altor cetățeni ai periferiei europene nu există. Datoriile acumulate de periferia europeană nu pot fi plătite decât prin utilizarea tiparniței și inflație galopantă, dar vor fi oare nemții de acord să-și sacrifice nivelul de viață, economiile și pensiile pentru a plăti datoriile acumulate de greci și italieni? Chiar dacă (prin absurd) vor fi de acord, problemele structurale ale economiei unionale fac ca viitorul dezastru economic să fie absolut inevitabil. Despre ce uniune poate fi vorba în aceste condiții? Lăsând la o parte considerentele de ordin economic, reamintim președintelui un fragment din jurământul pe care l-a depus:
“Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român, să respect Constituția și legile țării, să apăr democrația, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu !”
Astăzi, președintele Băsescu a spus:
”S-a accentuat cedarea de suveranitate, dar ea e insuficientă pentru ca în viitor să putem avea o UE competitivă. Pașii următori va trebui să-i facem destul de repede, pentru că aici nu mai e vorba de interes național, discutăm de un interes european… Va trebui să avem curajul să spunem că soluția corecta e realizarea Statelor Unite ale Europei… Va trebui să ne punem cu toții la un loc suveranitatea pentru a crea suveranitatea UE.”
(sursa: Hotnews)
Traian Băsescu înțelege să apere suveranitatea, independența și integritatea teritorială a României prin renunțarea la suveranitate în favoarea Statelor Unite ale Europei. Președintele consideră co cedarea suveranității este insuficientă! Înseamnă că dorește ceva mai semnificativ decât doar cedarea suveranității. Grav. E posibil ca în următoarele zile sau luni să vedem o nouă tentativă de a mima o nouă reorientare economică și geopolitică, însoțită de un nou discurs actoricesc, dar pentru președintele Traian Băsescu nisipul din clepsidră s-a scurs și credibilitatea nu mai poate fi restabilită.
sursa: cronicaromana.com
Optimistii de langa noi
Cei care nu au luat în seamă recentele proteste din Piaţa Universităţii, unde printre protagonişti se aflau mulţi tineri, s-ar părea că au pierdut un bulgăre de aur cu destinaţie precisă. Un semnal “rostogolit”, solitar, în iarna apogeului austerităţii; un adevăr despre care se va mai vorbi, poate. Un fragment unic dintr-o mare speranţă, care tinde să amplifice procentul de încredere în viitorul ţării suferinde: aceea că spectrul nefericirii autohtone e gata-gata să se destrame. Cred acest lucru pentru că nimeni nu poate anihila dorinţa tinerilor de a trăi mai bine, în ţara lor.
Cine ar fi crezut că speranţa lor, a celor cărora li se lipesc de către unii vârstnici şi de mass-media “agitatorică” (termenul nu-mi aparţine!) tot felul de etichete, de genul “incapabili să treacă bacul”; “odrasle crescute la sânul şmecheriei”; “superficiali cât cuprinde”; “marii inconştienţi ai zilelor noastre” etc., etc., sunt în stare să mai şi gândească. Sau să spere; să analizeze frumos şi lucid termenii duri ai vieţii de mâine; grijile şi necazurile celor mulţi. Şi, mai ales, să creadă în ei înşişi, dar şi în destinul ţării.
Ei bine, ei pot fi judecătorii drepţi şi neviolenţi ai greşelilor infinite comise de cei fără cugete curate. Fie că e vorba de unii dintre educatorii lor, de colegii lor, de vecinii lor sau de politicienii acestei ţări. Ei sunt optimiştii de lângă noi! Bomba exploziei de fericire ce va să vie!
Ei cred, în naivitatea lor frumoasă, că “împlinirea poate să fie şi aici”, în ţara lor. Şi au dreptate. Ei, tinerii, nu se tem de politicile austere ale celor care dau pe dinafară de atâta îndestulare; nici de sărăcia fără margini din România; nici de hoţia neostoită a unor indivizi ajunşi, nu se ştie cum, în regimentele Puterii. Ei resping făţiş minciuna; şi imoralitatea; şi dezechilibrele sociale; şi îngândurarea care a devenit stăpâna absolută a majorităţii oamenilor.
Un orfan, aflat pe drumuri, aruncat şi repudiat de propriii părinţi, la vârsta de doi ani, mărturisea, la cei aproape 30 de ani, că dacă n-a avut parte de părinţi iubitori, de un loc de muncă, de o casă şi de o familie, are totuşi o ţară care îi ţine de cald sufletului. Lozinca lui era grăitoare: “România, te iubesc! Tu eşti ţara mea!”.
Un tânăr lector universitar, o tânără designer, o absolventă de ştiinţe politice, o profesoară de Istorie, de la marginea ţării, câţiva medici stagiari care nu au cu ce să-şi mai plătească facturile, mai mulţi actori revoltaţi de slaba investiţie în cultură, ş.a.m.d. au încălzit, la figurat, frigul conştiinţei colective. Performanţele lor demonstrabile ar putea hrăni grăuntele, cât vârful de ac, al fericirii multor confraţi. Altfel spus, ar fi în stare să topească gheaţa procentului de nefericire generală, care îi clasează pe români în rândul celor mai nefericite naţiuni ale planetei.
Unii s-au întrebat şi încă se mai întreabă dacă protestatarii tineri din Piaţa Universităţii au venit acolo, ca la spectacol, sau pentru că exultă de optimism. Eu încă îi suspectez de optimism…
Să ne ferim să-i judecăm aspru pentru că îndrăznesc să creadă aproape imposibilul, şi anume: e rândul celor care au conştiinţa curată să vină cu soluţii anticriză şi cu propuneri pentru toată ţara, nu numai pentru buzunarele lor. Altminteri, păreau să spună, istoria recentă… pesimistă ne va înghiţi nerumegaţi şi cu procentul de nefericire lipit pe frunte…
Veronica Marinescu
sursA: curierulnational.ro
De un miliard de euro ne-am ales cu un ceai
N-ar fi exclus ca, în urma episodului cu lopata, să-l vedem acum pe Emil Boc suflând în ţeava de gaze, doar-doar va mai creşte presiunea. După trei zile de iarnă şi ceva ger, România s-a întors în timpul lui Ceauşescu. Întreruperi ale furnizării de gaze atât pentru consumul industrial, cât şi pentru cel casnic, drumuri blocate, oraşe scufundate sub nămeţi. Ceaşcă abia aştepta să dea câţiva fulgi de zăpadă ca să închidă şi circulaţia din noiembrie până în aprilie, împuşcând doi iepuri dintr-un foc: nu mai trebuia să deszăpezească şi făcea mari economii la benzină. E drept, lui Boc nu i-a dat prin cap aşa ceva, dar mai are timp să înveţe din experienţa predecesorilor.
În schimb, Guvernul l-a scos la înaintare pe domnul Stafie de la Ministerul Economiei, care a spus că nu e nicio problemă cu gazele şi că toată lumea este aprovizionată conform contractelor. Chiar şi cei care nu au gaze, deşi ministerul zice că au.
Ce a mai sesizat Ministerul Economiei? Că a crescut consumul de gaze! Extraordinară descoperire! Şi că nu se poate scoate mai mult din depozite. Guvernul Boc nu a observat, însă, că România este situată pe Paralela 45. În general, această situare geografică presupune alternanţa a patru anotimpuri, iarna fiind unul dintre ele. În ciuda încălzirii planetei, iarna, după cum spunea şi Traian Băsescu, dar Boc nu avea urechi să-l asculte, nu-i ca vara. Sunt şanse mari ca iarna să ningă, să viscolească şi să mai dea câte un ger. Dacă un ditamai Ministerul Economiei ne zice că nu are ce face pentru că e frig şi scade presiunea, atunci să ne lase. Placa asta nu mai ţine. Azi, importăm gaze la preţuri de iarnă pentru că toată vara nu s-au făcut rezerve în depozite. Iar privatizarea reţelelor de distribuţie ar fi trebuit să ducă la o îmbunătăţire a livrărilor, nu la aceeaşi situaţie ca în vremea comuniştilor.
Deosebirea faţă de timpurile dictaturii proletare este că, în prezent, statul plăteşte contracte grase pentru serviciile de care nimeni nu beneficiază. De pildă, celebrii asfaltatori au un miliard de euro ca să deszăpezească. De un miliard de euro nu s-a putut circula pe niciuna dintre cele două autostrăzi ale ţării şi nici pe cele mai importante drumuri naţionale. La banii ăştia, s-a asigurat, totuşi, un fel de room-service la botul TIR-ului cu ceai înmânat chiar de primul-ministru al României. Scump, dar face.
În timpul ăsta, Jeffrey Franks, omul care ne spune cât sunt pensiile şi salariile, era retras în munţi unde dansa în draci, prins în mrejele tradiţionalei ospitalităţi româneşti.
Adevărul este că, pe măsură ce Jeffrey Franks devine tot mai fericit pe parcursul vizitelor sale pe la noi, cu atât ţi se face mai frică. De Ceauşescu am scăpat, ce facem cu ăştia?
Ion M. Ioniţă
sursA: adevarul.ro
Basescu palavrageste aiurea sperand sa-i prosteasca pe romani
Preşedintele României, Traian Băsescu, s-a răfuit într-un mod halucinant, marţi, în noua declaraţie de presă de la Palatul Cotroceni, cu actele din 2009 ale propriului său guvern. Acte în urma cărora a mai primit încă un mandat de şef al statului român.
Actele cu care s-a răfuit în ianuarie 2012 garantul constituţional al statului român sunt împrumuturile criminale pentru economia României, din noiembrie 2009.
Împrumturile de la organismele internaţionale au fost destinate atunci exclusiv consumului, adică plăţii de salarii şi de pensii.
Practic, în 2009 clica lui Băsescu a cumpărat pentru Băsescu voturile românilor cu bani de la FMI, bani pe care tot românii aveau să-i plătească, în 2010 şi în 2011, în urma tăierilor de pensii şi de salarii, de majorare şi introducere de impozite, de majorare a TVA etc.
Concret, acest Băsescu a spus, dând din mâini în gesturi largi ca ale predecesorului său preferat, Nicolae Ceauşescu:
@ “(…)Nimeni nu mai poate asigura bunăstarea propriului popor din împrumuturi. Am obligaţia să le spun românilor că iluzia traiului pe datorie s-a spulberat nu numai în România, ci în toată Uniunea Europeană.”
În noul său acces logoreic, Băsescu T. a încercat să acopere dezastrul pe care l-a creat în România şi a tins să pună batista pe criza economică şi morală profunde care îi scot pe român în stradă de trei săptămâni şi pentru care nu are decât un spate de întors şi bâte, gloanţe ori bocanci de jandarmi în stomac şi pe unde mai nimereşte:
@ “Consiliul European a fost unul decisiv pentru ce se va întâmpla în UE în următorii ani. Arată voinţa liderilor politici de a redresa situaţia economică a UE, situaţie care ajunsese la un stadiu la care opţiunile nu mai puteau întârzia. Şi aşa s-a întârziat mult. Unele state au luat propriile măsuri pentru a preveni derapajul. Astăzi măsurile de cheltuire responsabilă a banilor devin comandament suprem al tuturor statelor membre UE.
Băsescu se dezice pe toată linia de politicienii care i-au asigurat nu mai puţin de zece ani de stat în fotoliul de la Palatul Cotroceni:
@ “Şi România are de luat o decizie foarte grea, ce poate contravine chiar aspiraţiilor sau iluziilor noastre de la intrarea în UE. La Bruxelles nu s-a semnat nimic, ci s-a negociat între liderii politici, în încercarea de a menţine principalul obiectiv al măsurilor ce trebuie luate şi de a răspunde comandamentelor fiecărui stat membru. Forma la care a fost adus tratatul este un compromis care menţine ideea că nimeni nu mai poate asigura bunăstarea propriului popor din împrumuturi. Am obligaţia să le spun românilor că iluzia traiului pe datorie s-a spulberat nu numai în România, ci în toată Uniunea Europeană.”
Preşedintele României are pretenţia absurdă ca cineva să mai creadă ceea ce spune fără să clipească:
@ “Forma finală a tratatului ne împinge pe toţi cei care vom ratifica tratatul spre a ne corecta obiceiul de a cheltui mai mult decât producem. Al doilea document luat în discuţie priveşte crearea de locuri de muncă. Nu vreau să se înţeleagă că eu sunt cel care vrea să aducă veşti rele românilor. Nu sunt veşti rele. Sunt informaţii care aduc responsabilitate. Ştiu care este diferenţa de salariu dintre salariul din România şi cel din Germania, dar această realitate nu o putem corecta peste noapte.”
Băsescu T. dă dovadă de o indecenţă rar întâlnită, dând lecţii clasei politice din care uită că face parte, după semnalele tot mai violente:
@ “Este un moment în care politicienii trebuie să pună armele bătăliei jos şi să vadă ce opţiuni au pentru România. Şi puterea şi opoziţia trebuie să fie responabile de decizia pe care o luăm: mergem cu partenerii înainte sau nu mergem pe această opţiune, precum Cehia şi Marea Britanie, în condiţiile în care doar 25 de state din 27 au fost de acord să meargă pe acest program de reconstrucţie a UE”.
Numai un tupeu de joasă speţă poate face apel la raţiunea politicienilor şi acesta e preşedintele României:
@ “Este un apel al preşedintelui către toţi politicienii. Mâine vor veni cei din opoziţie la putere sau nu vor veni, nu ştiu, dar clasa politică trebuie să înţeleagă că este o decizie extrem de importantă a României în ce club intrăm”.
Dacă nu ştiaţi, deşi românii o duc rău, în mintea lui Băsescu ţara e bine-merci:
@ “România este într-un avans de doi ani. Avem premise să ne încadrăm rapid în toţi parametrii tratatului.”
Şeful statului român a dat în obsesia apelurilor către clasa politică din care face şi el parte dar în care nu se mai include din motive lesne de înţeles:
@ “Apel către clasa politică: să privească la acest tratat pentru a merge înainte spre Europa. Suntem în faţa unei opţiuni fundamentale: ce lăsăm copiilor noştri - o casă sau o datorie.”
Garantul constituţional al statului român a fost vizibil deranjat de faptul că publicaţia noastră alături de altele i-a dezvăluit capcanele din discursuri, arătând că el a devenit purtătorul de cuvânt al străinilor care vor să ia pe te miri ce aurul românesc de la Roşia Montană:
@ “Locurile de muncă - ce spuneam acum câteva zile şi mi se întorcea în cap legat de faptul că preşedintele vrea aurul de la Roşia Montană. Nu, preşedintele vrea locurile de muncă. Ocuparea forţei de muncă devine o chestiune de solidaritate”.
În loc să vorbească despre protestele românilor care îl consideră ilegitim şi îi cer să plce dimpreună cu clica sa ilegitimă, acest Băsescu a început să pălăvrăgească povestioare despre documente europene pe care el însuşi nu le înţelege dar pe care i le povestesc specialiştii cu comptenţe în domeniul relaţiilor internaţionale:
@ “Documentul discutat la Bruxelles priveşte stimularea angajării pe piaţa muncii, cu atenţie specială pe tineri. Se pune accent pe creşterea numărului stagiilor de formare şi a programelor de ucenicie. Vor fi reintroduşi în sistem cei care au părăsit şcoala timpuriu.Consolidarea pieţei interne - o altă direcţie a documentului discutat la Bruxelles, vizând obţinerea până la sfârşitul anului a unui acord în materie de achiziţii publice. Procedurile implică acum întârzieri foarte mari, cu urmări în angajarea forţei de muncă. Stimularea finanţării economiei, în special a întreprinderilor mici şi mijlocii - o direcţie care vizează angajarea rapidă a fondurilor europene rămase disponibile.Banca Europeană de Investiţii primeşte sarcina de a finanţa crearea întrerpinderilor mici şi mijlocii. Observaţia României: trebuie găsite formule la nivel european pentru inhibarea apetitului delocalizării activităţilor.Tratatul pune în transparenţă modul în care statele Euro şi statele nemebre ale Zonei Euro îşi cheltuiesc banii”.
Preşedintele României îşi etalează mai jos tupeul şi orbrăznicia cu greu egalabile, având în vedere că în campania electorală din 2009 se lăuda tocmai cu sporturile de care în 2012 se dezice într-un mod tulburător:
@ “Recomandarea preşedintelui: să schimbăm modul de a face politică, cu referire directă la “sportul cumpărării voturilor cu bani de la bugetul de stat”. Demagogia politică a fost puternic susţinută de banii din privatizări. Dacă 12 state ratifică tratatul înainte de 2013, tratatul intră în vigoare. Mă aşteapt ca în toamnă tratatul să fie deja ratificat de numărul necesar de state.Orice stat membru va putea reclama neîndeplinirea condiţiilor din tratat de către un alt stat”.
Adept înfocat al supravegherilor, garantul constituţional al statului român nu putea rata subiectul drag inimii sale:
@ “Nesupravegherea a dus la costuri enorme pentru a salva alte state. O simplă demagogie ne-ar putea costa 130 de milioane de euro, raportat la PIB-ul României.Statele membre din Zona Euro pot opta ca parte din prevederile de la Titlurile 3 şi 4 să fie amânate. Dar o amânare poate însemna furtul căciulii, pentru că nota de plată vine la intrarea în Zona Euro”.
Traian Băsescu a mai încercat o repriză de prostire în faţă a românilor care aşa cu datorii mici pe cap de locuitor o duc mai rău decât cei care au datorii mai mari:
@ “România are cea mai mică datorie pe cap de locuitor din UE; totalul datoriei este de 97,9 mmiliarde din care 21 de miliarde sunt datorie publică, iar restul devine datorie privată:datoriile firmelor, ale cetăţenilor, conturile nerezidenţilor). Denu se produce vreo prăbuşire a unor bănci, statul nu are nici o treabă cu datoria privată. Românii au fiecare 4570 euro datorie.”
Zâmbind şi uşor asudat, uitându-se deloc întâmplător în diagonală, acest Băsescu a dat-o-n poezii cu versuri albe, absconse:
@ “Avem posibilitatea să lăsăm moştenire o casă şi nu o datorie. Cu cât vom crea mai multe locuri de muncă, cu atât deficitul structural se reduce şi contribuţiile la buget sunt mai mari. Totul este să hotărâm că intrăm în acest tratat. Tratatul este orientat să asigure prosperitate din resursele create de fiecare ţară.”
Deşi nu are decât baliverne de spus, preşedintele ţării noastre dragi se plânge că nu e înţeles:
@ “Cel mai greu este să transferăm mesajul corect către populaţie. Dificultăţile pe care le avem sunt generate exact de faptul că am putut gândi că putem trăi bine împrumutându-ne. Nu propun românilor un viitor de austeritate. Dacă intrăm în tratat, vom fi mult mai atractivi pentru investiţii.”
Traian Băsescu are lipsa de bun simţ să le reproşeze celor care i-au executat ordinele fără să scoată vreu sunet tocmai faptul că nu au vorbit. Şi cine are această nemernicie de a le reproşa altora lipsa de comunicare ? Cel care din 2007 încoace nu ştie ce este aceea comunicare dar care justifica interzicerea întrebărilor din cursul declaraţiilor sale de presă prin faptul că nu vrea să încurajeze speculaţiile:
@ “Creşterea pensiilor şi a salariilor, nu mă puneţi să comentez declaraţiile care le fac politicienii din partide. Eu sunt unul dintre cei care şi-a călcat cel mai greu pe inimă atunci când a anunţat românii de măsurile care s-au luat. Fac un apel la realism al politicienilor: ştiu că foarte mulţi dintre cei aflaţi la guvernare au sentimentul că şi-au sacrificat voturile, eu le confirm că da şi le-au sacrificat pentru că nu au explicat suficient, dar le-au sacrificat pentru ţară. Să rămână pe această poziţie, România e pe un echilibru fragil.”
Dând dovadă de un nou acces de amnezie halucinantă, cel care a anunţat pe 6 mai 2010 că nu sunt bani şi că românilor trebuie să li se ia din bani, când a e vorba de dat bani, nu mai e treaba sa:
@ “Nu preşedintele vă poate spune dacă Romania e pregătită să majoreze veniturile românilor. Cei care făceau ieri declaraţii să vă spună de unde iau, Parlamentul va aproba să dea. Eu nu am identificat din buget un loc din care sa tăiem, să dăm bani.”
Acest Băsescu nu cunoaşte ce e acela bun simţ şi nici nu are şapte ani de-acasă. Această clonă a lui Ceauşescu, cel care mai are pretenţii absurde să fie respectat, a spus grohăit aşa despre românii disperaţi care au ieşit în stradă:
@ “Ştiu costurile suportate de români. Nu mă păcălesc numai cele câteva mii care au ieşit în stradă. Sunt mult mai mulţi nemulţumiţi decât cei care au ieşit în stradă şi nemulţumirea este legată exact de aceste reduceri de venituri. “
Cu ţiglele de pe acoperiş zburate de viscole, bietul de el are şi indicaţii desprinse de realitate:
@ “Politicienii mai bine ar lua colegiile la bătut şi ar explica faptul că avem o perspectivă bună.Tratatul trebuie dezbătut de către politicieni. Politicienii şi-au sacrificat voturile pentru că nu au explicat suficient, dar şi le-au sacrificat pentru ţară.”
În mintea sa, preşedintele României nu are problemele României ci ale Uniunii Europene:
@ “Nouă nu ne dă fragilitate neapărat situaţia României, ci fragilitatea e dată de semnele care apar din economia UE”.
Preşedintele României, Traian Băsescu, părăsit de raţiune pare-se, a denunţat cheltuirea banilor publici cu “plantarea de panseluţe şi lalele” ca să acopere găurile bugetare cu angajarea noi şi noi consilieri prezidenţiali cu leafă grasă şi nesmiţită de ministru la care se adaugă o liotă de angajaţi pentru fiecare dintre ei.
De remarcat este că, apelând la acelaşi tupeu, Băsescu a vorbit de sacrificiile altora dar de ale martorilor săi din PD, UDMR, UNPR care iau două lefuri grase, nimic !
Portocaliii şi acoliţi lor din guvern secătuiesc bugetul naţional al României şi prin luarea lefurilor de parlamentar şi a celor de ministru.
Măcar acum în criză puteau să facă un gest simbolic şi să renunţe la leafa de parlamentar având în vedere că ei lucrează cel mai mult la guvern.
Nesimţirea a devenit sinonimă cu băsismul şi cu PD-ismul, UNPR-ismul şi UDMR-ismul.
Să mai notăm că TVR Info şi-a dus băsismul pe culmi nebănuite cu ocazia acestei noi tânguieli în direct de la Palatul Cotroceni. În timp ce până şi televiziunile care ţin pe faţă aproape cu Băsescu transmiteau “în fereastră”, cum se spune în limbajul de televiziune, participarea liderilor Opoziţiei din România la dezbaterile din Parlamentul European , TVR Info se lăbărţa pe întregul ecran cu Cel Mai Iubit. Halal presă, halal televiziune !
Şi se mai întreabă cineva de ce acest Băsescu s-a răfuit din nou cu Antena 3 prin intremediul ziaristei care nu a făcut altceva decât să pună întrebări simple.
Cristian Oprea
sursa: cotidianul.ro
