Pentru ce te zbați în fiecare zi, omule? Vrei bani, îți dorești avere? Te zbați pentru nimic! Averea o ai vremelnic și nici când o ai nu poți fi sigur că este a ta. Pentru ce te frămânți? Vrei glorie? Te înșeli singur. Tot ce sclipește se stinge repede. Pentru ce îți risipești pacea? Vrei putere? Ce poate spune marea despre un fir de nisip pierdut la mal, printre celelalte? Cui va vorbi veșnicia despre viața ta? După ce alergi fără odihnă, omule? Îți dorești faimă? Te amăgești degeaba. Te îngropi în faima ta și ea, la rândul ei, se îngroapă cu tine. Bucură-te de soare și adună-ți în suflet căldură! Visează că zbori împreună cu păsările și clădește-și în inimă cântec! Strălucește tu însuți cu privirea la stele și fă loc în întunericul din lume luminii! Înfruntă nefirescul și pune zăgaz răutății, invidiei și minciunii. Iar de va fi să cazi, să nu cazi niciodată în genunchi, pentru că ai fost făcut să fii drept.
Autor: Casian Balabasciuc
Adauga comentariu