Politică

Vom mai avea nevoie de armata in viitor?

untitledEste posibil ca puterea militara sa devina depasita intr-un viitor nu foarte indepartat? Este posibil ca actorii internationali sa renunte la puterea armata in conditiile in care numarul de razboaie intre state continua sa scada, iar izbucnirea unui conflict armat intre democratiile avansate este improbabil?

Acestea sunt intrebari la care incearca sa raspunda Joseph S. Nye, cofondator, impreuna cu Robert Keohane, a teoriei neoliberalismului in relatiile internationale si sustinator al “puterii soft”, intr-un material publicat de Project Syndicate.

 

Cand se vorbeste de putere militara, se intelege, in general, toata gama de resurse ale “puterii hard”: soldati, tancuri, avioane, nave, etc. In zilele noastre insa, puterea militara a ajuns sa insemne mai mult decat tancuri si avioane. Puterea militara, sustine teoreticianul, este folosita pentru a proteja aliatii si a ajuta prietenii. Este folosita in mod non-coercitiv, intr-o demonstratie de “putere soft”, care atrage sprijin in politica globala.

Exista, si in prezent, razboaie civile, extremisti si conflicte conventionale, insa se constata o crestere a tendintei ca puterea distructiva sa ajunga pe mainile micilor grupari combatante, datorita evolutiei tehnologiei. Noile tehnologii au dat, de fapt, o noua dimensiune razboiului: spre exemplu, perspectiva cyber-atacurilor, prin care un dusman (stat, grupare sau persoana) poate cauza destule distrugeri fara ca o armata propriu-zisa sa treaca granita.

Uzul fortei capata noi forme. Teoreticienii militari din zilele noastre scriu despre “a patra generatie” in materie de razboi, care nu are un camp de bataie sau fronturi definite. In curand, diferenta intre civil si militar ar putea disparea.
A patra generatie nu se mai bazeaza pe tacticile de linie si coloana ale primei generatii, pe artileria celei de-a doua sau pe tactica Blitzkrieg a celei de-a treia. A patra generatie se concentreaza pe societatea dusmanului si pe vointa politica de a se angaja in lupta.
Gruparile armate vad conflictul precum o continuare a operatiunilor politice si deseori violente, intinse pe perioade lungi de timp, cu scopul de a aduce sub control populatiile locale. Aceste grupari bebeficiaza de pe urma faptului ca multe state slabe nu au legitimitatea sau capacitatea de a controla eficient prproiul teritoriu.

Rezultatul este ceea ce Generalul Sir Rupert Smith, fostul comandant britanic in Irlanda de Nord si Balcani numeste “razboi intre oameni”. In astfel de razboaie hibride, fortele conventionale si neconventionale, combatantii si civilii, razboiul de distrugere si razboiul de informatii se amesteca.

Chiar daca perspectiva uzului fortei intre state a devenit improbabila, va pastra totusi un impact ridicat – tocmai astfel de situatii ii fac in general pe actorii rationali sa “cumpere” asigurari scumpe. Statele Unite vor ramane in continuare cel mai important vanzator de astfel de polite de asigurare.

Puterea militara ramane importanta deoarece structureaza lumea politica. Este adevarat ca puterea militara este din ce in ce mai dificil de obtinut si este costisitoare pentru state. Insa faptul ca puterea militara nu este intotdeauna suficienta in anumite situatii nu inseamna ca si-a pierdut capacitatea de a structura asteptarile si de a da forma calculelor politice.

Metaforic vorbind, puterea militara ofera un grad de securitate care este pentru ordinea politica si economica ceea ce este oxigenul pentru respiratie: o nimica toata pana cand incepe sa se imputineze. O data disparuta, incepe sa domine.
Din acest punct de vedere, rolul puterii militare in structurarea politicii internationale va continua sa cantareasca greu in secolul XXI. Puterea militara nu va avea utilitatea pe care a avut-o in secolul XIX, insa va ramane o componenta cruciala a lumii politice.
Sursa:Ziare.com

Abonează-te la newsletter