Virgiliu Gheorghe: Impotriva familiei se duce un razboi, in care cuplurile cad, asa cum cad pe front soldatii

(…)

– Pe langa studiile stiintifice legate de impactul televiziunii asupra mintii umane, ati sustinut in cariera dumneavoastra mai multe conferinte pe tema familiei. As incepe cu o intrebare, care a constituit, de fapt, si leitmotivul reportajului pe care tocmai l-am urmarit. Este familia in zilele noastre un act de curaj?

– Daca luam in considerare datele statistice, este, pentru ca in Europa cel putin 58% din familiile formate divorteaza. Adica e mai mult decat o decimare a familiei, evident sub presiunea culturii moderne. Si, sa spun, mie mi se pare ca este chiar un fel de razboi, in care cuplurile cad, asa cum cad pe front soldatii, caci, daca ne gandim bine, un cuplu inseamna o unitate, ei devin una, si iata ca se despart la un moment dat, se surpa familia. De aceea, ca si intr-un razboi, potrivit studiilor, este important sa stii cu cine pleci la drum. Deci e o intelepciune pe care trebuie sa o ai, si sa cunosti tactica acestui razboi.

– Multa vreme societatea, cel putin cu cateva decenii in urma, a impus anumite tipare. Barbatul era cel care asigura in exclusivitate intretinerea familiei, femeia se ocupa in exclusivitate de casa. Acum aceste tipare s-au schimbat, in sensul ca femeia a dobandit independenta financiara, si in unele cazuri a ajuns sa fie unica intretinatore de familie. Credti ca aceasta inversare, sau schimbare a tiparelor, si-a pus amprenta asupra vietii de familie?

– Iarasi, cercetarile sociologice dovedesc ca acesta este una din principalele cauze ale ruperii familiei astazi, pentru ca femeia prin excelenta este cea care creaza si mentine nucleul afectiv si emotional al familiei. Aceasta este principala ei vocatie, un lucru extraordinar pe care un barbat nu este capabil sa-l faca. Degeaba lasi un barbat acasa, sa se ocupe de copil, sa-l legene, sau sa creeze acest climat; nu poate sa-l faca sau sa-l realizeze. Necazul este ca femeia mergand, plecand, in afara casei, sa zic 8-10 ore pe zi, cand se intoarce este epuizata, nu mai are energia necesara, pentru ca, ganditi-va, ca sa investesti emotional, si sa creezi acest climat, acesta atmosfera, trebuie o anumita energie, trebuie o anumita disponibilitate. Ea, saraca, ajunge sa imprumute mentalitatea barbatului activist, luptator, nervos putin, nu?! – din cauza stresului. Ei, cand se intoarce barbatul acasa nu gaseste ceea ce l-ar odihni. N-ar mai gasi nici femeia, pentru ca, ganditi-va ca de toate treburile casei nu mai are cine sa se ocupe. Si mai cu seama ca copiii au nevoie de prezenta parintilor, macar a mamei pe un termen mai indelungat. Toate intra in criza, intra in conflict. Apare un conflict indelungat, multe nemultumiri, frustrari, si asta duce in timp la escaladarea lor printr-un divort.

– Si ce solutie ati da dumneavostra la aceasta problema? Ar fi o solutie intoarcerea la vechile tipare? Adica ma gandesc ca totusi, intr-un cuplu, cele doua persoane,  barbatul si femeia sunt complementare, adica ar trebui sa se completeze unul pe altul.

– Trebuie cautat un echilibru. Eu am propus in nenumarate randuri sa se faca eforturi ca femeia sa munceasca cel mult sase ore pe zi, si nu munci care sa fie solicitante de tip barbatesc. In mod real, toate statisticile asta arata, ca femeia cu cat petrece mai mult timp in afara familiei pentru cariera si in campul muncii, cu atat creste rata divorturilor. Deci lucrul acesta nu poate fi pus la indoiala. Problema este: cum le rezolvam? Sigur ca exista intelegere; de multe ori barbatul nu gaseste de lucru. Insa trebuie stiut ca, in mod firesc, femeia trebuie sa fie mult mai apropiata de centrul acesta al familiei, pentru a sustine ceea ce este familia. Familia este o realitate care se hraneste si ea. Si se hraneste cu afectivitate, se hraneste prin comunicare. Ce energie mai are sa comunice sotii, cand amandoi vin epuizati, sau sa comunice cu copilul?! Deci toata aceasta dezordine, acest haos pe care-l creeaza astazi societatea moderna, nu a existat nicicand, de aceea astazi familia este mult mai bolnava, copii au probleme psihologice s.a.m.d.

Treaba cu angajarea femeii vine din al doilea Razboi Mondial. Dupa al doilea Razboi Mondial s-au imputinat barbatii si a aparut acest motiv – motivatie pe baza caruia a inceput angajarea femeilor. S-a spus ca este problema de criza, insa miscarile feministe au inceput sa creeze aceasta miscare, acest curent, care, iata ca n-a fost inlaturat. Se merge tot mai mult pe cariera. Femeia care face cariera pana la 30 de ani dupa care se casatoreste, rata ei de succes marital scade teribil de mult.

– Statul ce masuri ar trebui sa ia in conditiile astea, ca sa vina in sprijinul familiei? Va pun aceasta intebare intrucat vorbeati despre un adevarat razboi?

– Asa este!

– Ce masura ar trebui sa ia, in domeniul legislatiei? Credeti ca inasprirea…

– Trebuie sustinuta familia in primul rand. Trebuie sa se ofere un confort financiar familiei minim, in baza caruia femeia sa poata sa-si permita sa ramana acasa cu copilul, si asta s-ar putea realiza prin sustinerea nasterii de copii. Se stie, din cercertarile care s-au facut ca o familie cu un copil este mai stabila decat familia fara copil. Cea cu doi copii mai stabila decat cea cu un copil, s.a.m.d. 3 si 4. Deci cu cati sunt mai multi copii, cu atat creste coeziunea si succesul sau durata acelei famimii.

– Si totusi statisctic vorbind, familiile cu doi, sau trei copii, sunt din ce in ce mai putine. Ba chiar exista tendinta sa nu mai aibe copii, familia. Nu credeti ca si societatea are o vina?

– Este si un curent cultural, dar sunt, pe de alta parte, si dificultatile pe care le intampina, de exemplu, o familie cu doi, trei copii, in doua camere de bloc. Cu toate problemele pe care le au e destul de dificil. Insa, cei care le inteleg si fac pasul asta, le va fi mai usor in mentinerea relatiilor maritale.

Pe de alta parte legislatia, in prezent, in Romania, este complet contrara sau contradictorie d.p.d.v. al intereselor Statelor. Avem cea mai permisiva legislatie pentru divort. Ganditi-va ca in Romania se divorteaza in 30 de zile la notariat, ceea ce nu se intampla – nu stiu daca se intampla undeva intr-o tara dezvoltata. Ganditi-va ca in America, ca sa poti demonstra, cel putin in statul Washington d.c.  – am prieteni acolo care spun – ca sa poti divorta trebuie sa dovedesti ca cel putin un an de zile ai stat despartit, in casa diferita decat sotia ta. Daca intr-un singur an de zile, o singura noapte ai petrecut-o in aceeasi casa, o iei de la zero. Deci, ca sa poti divorta, a ajuns sa fie atat de dificil, ca poate nu-s decat cativa ani de zile.

– Inaintea divortului in acte este divortul in suflete, in cuplu, deci nu stiu in ce masura legislatia i-ar determina pe barbat si pe femeie, daca nu mai vor sa fie impreuna, sa nu divorteze.

– Sunt cazuri si cazuri. Sunt si cazurile despre care am amintit, sunt si cazurile in care apar certuri, un conflict. Se escaladeaza un conflict, si spun: gata, mergem si divortam! Cunosc astfel de cazuri. S-au dus, au divortat, si se intorc acasa, iar dupa o luna de zile zice barbatul – cum imi spunea saptamanile trecute- : “imi pare rau ca am divortat!“. Acuma si sotia, cand s-a produs ruptura, e greu de refacut, pentru ca exista si o mandrie, exista si un obicei, spui: “Domn’le gata! Am divortat“. Dar daca ar mai fi durat cateva luni de zile, ei s-ar fi impacat. Asta este sensul intarzierii, ca daca n-ar fi exista un sens, si daca aceasta metoda, n-ar fi fost, sa zic, prolifica, productiva, s-ar fi renuntat la ea, dar e foarte productiva in sensul ca mentine familia. Si, ceea ce e important, mentine o familie care are un copil, doi, trei, de crescut, adica copiii respectivi raman impreuna cu parintii pentru o perioada cat mai lunga de timp, pana poate ei se vor impaca. Este o sansa, pe care Statul trebuie sa o acorde familiei.

– Ei, ar trebui sa-si acorde aceasta sansa, si sigur ca raportarea la Dumnezeu, la Biserica, ar trebui sa fie cea care-i sustinte. Dar, acum sa trecem la un alt subiect. O sa revenim si la problema Bisericii si a familiei dar, intr-unul din studiile dumeavoastra – pentru ca sunteti biofizician-, v-ati ocupat foarte mult de cultura mediatica, ati studiat impactul ei asupra societatii si asupra familiei in general, si ati afirmat la un moment dat, ca: “in buna masura, cultura mediatica este antifamilie“. In ce sens?

– In primul rand cultura mediatica sustine cultura de consum, si cultura de consum, in mod evident, este un vector indreptat impotiriva familiei, pentru ca familia este un prost consumator. Intelegeti? Familia are in vedere viitorul copiilor, investeste in acesta. Nu investeste in lucruri care nu le sunt necesare intr-atata, cat ar trebui, pentru cultura de consum. Christopher Lasch, un autor american de succes, care are o carte: “Cultura narcisismului“, arata ca prin caracteristicile culturii moderne si ale publicitatii exista exact acest vector de disolutie a familiei. Publicitatea este intersata ca femeia sa fie autonoma, sa iasa din sfera relatiilor cu sotul, si copilul din relatiile cu parintii, tocmai pentru a putea fi manipulati in direcita consumului. De fapt, nu este o lege a pietei in virtutea careia familia trebuie cumva disipata, trebuie cumva disjunsa, pentru a putea sa cresti nivelul consumului. Asta este o problema. Aceeasi cultura conduce la hipertoriferea egoului. Narcisismul. Care este cultura narcisismului? Se adreseaza individului: tu esti cel mai important. Asta nu merge cu familia, pentru ca in familie trebuie sa existe si ceva, o nota de altruism, trebuie sa aibe o minima importanta.

– Si in conditiile astea mass-media trebuie sa renunte la aceasta cultura de consum sau la publicitate? Ca totusi pe asta se intemeiaza pana la urma.

– Eu nu spun ca ar trebui sa renunte, eu nu fac o astfel de analiza. Pe mine ma intereseaza care sunt efectele. Deci, daca evaluam, cultura de consum conduce la distrugerea familiei. Mai este cultura divertismentului, care, iarasi, scoate familia din interior, din acest nucleu, o indeparteaza, separa pe sot si sotie. Orice separa pe termen lung sotul si sotia, duce la disolutia familiei. Este un lucru firesc. Pe de alta parte vine din spate pronografia si erotismul care…

– Da, pentru ca tocmai voiam sa atingem acest subiect despre pornografie si erotism, care, sigur ca-si pune amprenta asupa familiei. Totusi exista persoane, care sunstin ca pornografia si erotismul, dimpotriva contribuie la o anumita educatie a individului si a…

– Cercetarile recente, din 2008, demonsteaza ca barbatii atunci cand vad femei dezbracate le trateaza ca si obiecte. Din punct de vedere neurologic, neuropsihologic, sunt anumite zone din creier asociate la o persona, si altele raportate la un obiect. Deci, in momentul in care el se exerseaza in aceasta relatie subiect-obiect, in momentul in care va vedea orice femeie o va trata ca un obiect. Pornografia si erotismul conduce la o depreciere a relatiilor personale. Nu numai barbatul se va uita ca un obiect la o femeie, dar si femeia care este tratata ca un obiect il va instrumenta pe barbat ca un obiect. E o mare problema, pentru ca nu mai suntem persoane. Si intr-o familie daca barbatul si femeia nu cultiva relatia lor personala, familia aceea este [sortita dezmembrarii]… Pentru ca pe familie nu o sustine relatia sexuala. Niciun studiu nu dovedeste lucrul acesta. Satisfactia maritala nu este legata de satisfactia sexuala, ci este legata de asumarea celuilalt, de climatul acesta: “este tatal copiilor mei”, “este mama copiilor mei”, “avem impreuna o familie si pentru asta trebuie sa o sustinem”. Devin una. Altceva sustine familia; se numeste atasament, nu dragostea pasionala, pe baza careia mass-media creeaza intreaga cultura a divertismentului.

– Si cum ar trebui, in opinia dumneavoastra, sa arate mass-media crestina? Va intreba aceasta, intrucat dumneavoastra colaborati cu presa scrisa, sunteti conducator stiintific, coordonator stiintific, la revista “Familia ortodoxa“, o revista care vine in sprijinul familiei, si pe care vi-o prezentam, stimati telespectatori, o revista care, cum spuneam, promoveaza relatia dintre barbat si femeie, o relatie care se desfasoara dupa invatatura Bisericii. Sunt in aceasta revista tot felul de articole in acest sens. Deci, cum ar trebui sa arate o mass-media crestina? Ce ar trebui sa faca mass-media ca sa vina in sprijinul familiei?

– Mass-media este ca sangele, care trece printr-un organism, si aduce toxine sau aduce oxigen si substante necesare organelor. Daca acesta transporta toxine, evident ca familia se va duce la disolutie. Problema este adevarul. La ora aceasta cred ca, nici macar nu se mai pune problema suta in suta a credintei, pentru ca se spune, democratic, nu trebuie sa fortezi nimic, dar macar adevarul sa se spuna. Si, revista acesta, incearca sa spuna, pe de-o parte adevarul privind problemele acestea ale familiei, privind raporturile psihologice. Si, intr-o alta directie, mass-media ar trebui sa tine cont de faptul – daca e sa sustinem familia ca stat; si familia este cea pe care se intemeiaza Statul – ca Biserica, sau viata, practica religioasa este cea care, in toate cercetarile de pana acuma – sunt sute de studii-, da cea mai buna stabilitate si satisfactie maritala. Ea constituie coeziunea cea mai buna a unei familii. In toate culturile, persoanele cu un grad ridicat de religiozitate au un grad scazut de permisivitate sexuala – permisivitatea sexuala inseamna infidelitatea sexuala, ca si consecinta. Deci, daca vrem ca o familie sa se mentina in acesti termeni ai fidelitatii, inseamna ca ea trebuie sa aibe un sistem axiologic, un sistem de valori, si acesta este cel mai important. Cea mai importanta este credinta, pentru ca este un sistem ontologic, ea are de la Dumnezeu o seama de porunici. In sensul acesta, religia, cu siguranta, joaca un rol important. Si daca e sa vorbim de familie – chair sintagma din Familia ortodoxa; pana la urma Biserica este o famile ortodoxa – si, familia se sustine prin actul crestin, prin relatia acesta crestina dintre soti, in temeiul, sa zic, poruncilor dumnezeiesti.

– Cine salveaza pana la urma familia? De fapt, intrebarea mea ar fi ca o concluzie la ceea ce am discutat. Care este la ora actuala cel mai mare dusman al familiei, si cine salveaza pana la urma familia?

– Fidelitatea, copiii multi, viata religioasa, timpul petrecut impreuna, acestea sunt [cele care salveaza familia]. Sunt lucruri foarte simple si foarte practice pe care omul modern nu le mai ia in considerare, si cand le intelege este prea tarziu. De exemplu, am cunoscut oameni care, dupa prima ruptura, s-au intros la Biserica – stiti ca, omul cand are necazuri vine, mai mult se indreapta catre Biserica – si au descoperit alte sensuri ale vietii lor. Nu se poate sa traiesti conectat la o cultura a erotismului si sa fi satisfacut de viata de familie, pentru ca acea cultura presupune altceva.

– Pana la urma, societata sigur ca iti impune altceva, un anumit ritm de viata, si trebuie sa faci fata acestui ritm. Pana la urma este lupta pentru existenta si lupta pentru intretinerea copiilor, a familiei. In ce conditii mai poate duce un cuplu o viata religioasa? Nu este vorba de credinta pe care barbatul si femeia o au in suflet, ci este vorba despre o anumita viata religioasa care presupune o practicare a credintei: mers la biserica, post, rugaciune in mod regulat – dupa invatatura Bisericii.

-Nu cred ca acestea iau timp foarte mult: nici sa postesti, nici sa mergi la biserica 2-3 ore pe saptamana, sa zic. Trebuie sa existe o ierarhie a prioritatilor, pe care daca  nu o avem ne vom trezi intr-o stare de criza, si pe urma este mult mai greu sa dam inapoi. Si aceasta ierarhie inseamna ca trebuie sa stim ce este important pentru familia noastra. Si, atunci, daca stim ce este important pentru familia noasta, atunci le adaugam pe celelalte. Sigur, este important sa mergem sa muncim, dar, trebuie sa stim ca proportional cu banii pe care ii castigam furam din timpul familiei. Furand din timpul familiei intram in criza de familie. Intrand in criza de familie vom fi din ce in ce mai strsati, vom da randament din ce in ce mai mic, si la un moment dat, chiar se va putea bloca si accesul nostru la un post sau la o inaintare. Deci, trebuie sa stim  ca cel mai important lucru, cel putin din punctul meu de vedere, pentru om este familia, ea dandu-i cea mai mare sursa de satisfactie, de fericire, de stare de bine omului. Daca este in stare omul modern sa-si conserve familia – si eu cred ca este ultima valoare, cel putin si in Statul romanesc, unde toate valorile au fost asa, incetul cu incetul demolate, – este ultima valuare care poate sa fie, sa zic, consistenta, si sa asigure ontologic mersul omului inainte, bineinteles in parteneriat – cum se spune astazi-, in relatie, cu Biserica – pentru ca Biserica pana la urma este cea care ne spune adevarul.

– E adevarat, Biserica este cea care ne spune adevarul, si raportarea noastra la Biserica, si a familiilor in general, este cea care ne salveaza. Dar, sa zicem, traiesti in societate, ai o functie importanta sa spunem intr-o companie. Te aflii in Postul Pastelui, sau intr-un alt post, ai primit un anumit canon de la duhovnic, si te obliga contextul respectiv sa-ti incalci postul. Sa zicem, te afli la o receptie, unde ti se servesc tot felul de mancaruri. Poti sa spui: “dom’ne, nu mananc ca sunt in post”, sau: “eu nu vin ca…”?

– Poti sa spui eu nu vin ca sunt “vegan“. In occident, daca spui ca sunt “vegan” iti vine imediat cu mancare; si pe avion si oriunde. Uite: domn’e eu sunt “vegan”, eu mananc vegetarian. Adu domne vegetarian. Daca nu, inseamna ca tu nu-ti respecti pozitia.

– Sau, la ora respectiva este o slujba importanta la biserica, si eu trebuie sa ma duc la o slujba, nu?! In acelasi timp serviciul nu-mi permite sa fac asta. Deci exista totusi o anumita greutate pe care o intampina o familie.

– Asa este! Trebuie si un sacrificiu mic. Trebuie si un sacrificiu dar si discernamant. Trebuie vazut ce este mai important in momentul respectiv, insa, eu cred ca de cele mai multe ori daca dam prioritate lui Dumnezeu, si Dumnezeu ne va da prioritate in viata.

– Domnule Virgiliu Gheorge, a fost foarte interesanta discutia cu dumneavoasta. Va multumim pentru prezenta dumneavoasta in emisiune, si va mai asteptam si cu alte ocazii.

Transcript: Război întru Cuvânt