Analize și opinii

Violențe Paris. Jacheta galbenă sau Franța rebeliunii amorfe

O țară fără formă,  cu o vagă titulatură națională si complet confuză. Deconstrucția acestei puteri economice si politice din Europa este rezultatul unui proces completat istoric si demografic de succesivele sale eșecuri. În Franța de astăzi, se plătesc păcatele de ieri. Zdruncinată de revolta “gilets jaunes” (jachetele galbene), care a adunat sute de mii de oameni pe drumurile țării, Franța a primit o imensă lovitură ieri, odată cu luptele de stradă din Paris.



O lege adoptată in 2008 obligă orice conducător auto să aibă în permanență, în trusa de prim ajutor, alături de triunghiul reflectorizant (universal cunoscut) si o jacheta galbenă reflectorizanta care sa fie purtată de către sofer în cazul în care mașina se oprește în mijlocul traficului. Astfel, după 10 ani, acest semn distinctiv al soferilor aflați la ananghie s-a metamorfozat în simbolul unei revolte. În rest totul este este atipic pentru această republică îmbibată de ideologie și mai puțin de bunăstare. Căci ceea ce a început acum săptămâni ca formă clasică de protest, devine pe zi ce trece noua revoltă de tip Facebook.

Dacă în virtual, conturile anumitor persoane sunt luate cu asalt de către utilizatorii media social pentru a fi linsati (virtual), așa numitul fenomen de “electronic mob”, astăzi asistăm la primul transfer din virtual în real a unor mase de oameni, care, nemulțumiți de creșterea prețului la combustibil, decretată de Macron, au reușit să se mobilizeze în peste 2.000 de puncte de revoltă, pe întreg teritoriul francez și să blocheze practic cursul leneș și vorba goală a guvernării macroniste. Pâna acum Macron se lupta cu marile probleme politice ale lumii, ba mai și construia alianțe europene progresiste, ca și micul Napoleon după ce mai ocupa, prin sânge și război, vreo țară europeană. Astăzi Macron trebuie să coboare din Olimpul neo-marxist al distrugerii identitare și naționale, patronat de zeul său globalist, pentru a face față baricadelor de la Paris. Iar aceste baricade sunt construite de exact francezii pe care Macron îi detestă, mândri de naționalismul lor puternic ancorat în teritoriul lor și mai puțin plimbat prin palatele elitei deconectate de lumea reală.

Lumea se uită cu îngrijorare cum mulțimea virtuală care se mulțumea doar cu înjurături pe net, a coborât în strada și aruncă cu pietre. Acea lume care pe Facebook, linșează pe oricine, fără clipire și fără efecte fizice, astăzi asteaptă victima în carne și în oase. Este o miscare amorfă, imposibil de definit, fără leader și cu o imensă capacitate de construcție și reconstrucție a mesajului. Fiind volatilă ca structură, generatoare de idei revoluționare ca în meniul de restaurant (de unde oricine poate alege ce vrea), mișcarea de revoltă gilets jaunes este primul semnal al noii revolte populare provenită din spațiul virtual.

Asa arată o revoltă socială în secolul mediei virtuale. Amorfă, fără leaderi, fără idei complexe, doar cu o imensă dorință de răzbunare. Toata ura cuvântului virtual, toată violența sanguinara dată de anonimitatea contului de internet fac ca violența consacrată de lumea virtuală să fie imposibil de contracarat în spatiul fizic si real. Tocmai pentru că această mișcare a fost amorfă a făcut posibilă activarea a peste 200 de locuri de întâlnire pe suprafata Franței, unde au avut loc acte de violență, incluzând morți (accidentale pentru moment, dar studiul progresiei mecanice a violenței unei mulțimi ne-a învățat că viitorii morți vor deveni produs direct al acesteia).

Din definiția westfaliană a puterii statelor putem observa că niciun stat modern nu este pregătit pentru asemenea tip de răscoală civilă post modernă. Dacă în Europa secolelor trecute, o răscoală pornea de la un punct fix, dezvoltându-se cu viteza cu care oamenii puteau merge pe jos spre alt punct țintă al autorității împotriva căruia se răsculaseră, urmărind atent firul prezenței resursei alimentare pentru supraviețuirea mișcării, astăzi răscoala virtuală este practic de nelocalizat.

Pe internet te trezești înjurat sau lăudat de cineva aflat pe alt continent. În lumea virtuală, au loc astăzi războaie ideologice si culturale, care dacă ar exista în real al duce la fenomene genocidare greu de imaginat. Lumpen internetul duce războaie globale de ani de zile, cu victime indentificabile și execuții  (virtuale) la nivel modial. Victimile sunt deja națiuni și popoare. Cine nu stie că, în lumea virtuală, au dispărut cărți fundamentale ale istoriei, au fost interzise valori, care existau de la crearea civilizației umane, au fost introduse idei și noțiuni pe care realitate a nu le poate încape, nu înțelege dimensiunea genocidului virtual care are loc pe net în fiecare secundă.

Tocmai de aceea revolta gilets jaunes este pe cât de periculoasă pe atât de greu de controlat. Pentru că structura statală, uniform distribuită și cu o hartă a puterii teritoriale organizată pe puncte stabile, nu poate face față instantaneului. Revolta franceză a început în același timp, având aceleași obiective și utilizând aceleași fraze în 2.000 de locuri geografice, diferite de localizarea punctuală a puterii statului. Astăzi când vorbim, ca urmare a violențelor de ieri, Parisul așteaptă alte manifestații. Iar la întrebarea crucială pentru orice stat, câți vor fi, nimeni nu are un răspuns măcar apropiat de numărul de revoltați de pe net. Atfel statul și instituțiile sale sunt practic paralizate. Ieri Parisul a așteptat  10.000 de manifestanți. Au fost 40.000. Toată lumea se aștepta ca prima manifestație gilets jaunes să fie pașnică. Este în logica istorică a rebeliunii franceze. De 200 de ani, după dezastrul genocidar al revoluției franceze, prima manifestație în capitală este pașnică. Reprezintă mai mult un avertisment. Codul social francez a impus aceasta cutumă după ce revoluția franceză mai că dat foc palatului regal și a golit de valori reședința Versailles.

Ani de zile după revoluție, în Franța aurul se vindea la cel mai scăzut preț din întreaga Europă. Furaseră revoluționarii tot aurul din castelele și mănăstirile ocupate după executarea unei întregi clase sociale, în numele ideologiei revoluționar-elitare. Deci, pentru a apără, în primul rând, magnificele simboluri culturale și istorice ale națiunii, prima manifestație la Paris este calmă. De data aceasta desantul manifestanților a fost imediat violent și a concurat cu marile violențe studențești din 1968. Răniți și sânge pe caldarâm,  Parisul a mai văzut. Dar ce nu a văzut a fost tocmai descărcare electrică provenită din neantul virtual și ravagiile făcute de această descărcare în realitatea pariziană.

Acest aspect nu a fost niciodată luat în calcul de către autoritățile franceze, revărsarea, fără filtru moral sau cultural, a unei furii populare care nu are leaderi de opinie. Nu ai cu cine negocia o întelegere, nu ai cum trage la răspundere. Exact așa s-a întâmplat și în România pe 10 August. O furie inventată și bine întreținută, amorală și aculturală, celebra înjurătură fiind adoptată și promovată de intelectualii decadenței ca Liiceanu, s-a revărsat în piața publică. Agora a fost invadată de sans-culottes, care habar nu aveau pentru ce erau folosiți. Marele pericol al acestei lumpen internet este reprezentat de faptul că se crede, datorită progresului tehnologic, cea mai avansată clasă socială. Exact mecanismul marxist al declarării  muncitorilor, care utilizau mijloace industriale avansate, ca fiind avant garda progesului social. De fapt lumpen net-activistul reprezintă sociologic cea mai reacționară și mai imprecisă clasă socială, economică sau culturală. Prin exhibarea pe net a valorile sale axiologice confuze si iraționale, lumpen net-activistul poate invada lumea reală și, dacă nu este oprit, să producă deconstrucția violentă a acesteia. Acest lumpen net-proletariat se revarsă agramat, înțelegând doar cele 140 de semne reducționiste ale codului modern de comunicare, fără ca statul să poată răspunde pe măsura pericolului.

Am intrat în post modernism unde noua divinitate va proveni din vidul internetului. Va fi un Dumnezeu fluid și aleatoriu. Cele 10 porunci vor dispărea. Căci net-activistul nu îi plac regulile și limitele impuse de acestea. Franța este primul exemplu european al acestui nou model revoluționar.  În Pakistan, acum 2 luni o familie a fost ucisă pentru că un nebun local a postat pe Facebook o minciună. Urmașii zelotilor religioși au luat de bună informația și au ars de vie o întreagă familie. Franța va arde, nu acum, dar în etape, dacă Macron, marele globalist și teoretician al bogăției prin taxe impuse tocmai celor care au internet gratuit, nu va înțelege că violența vidului este pe atât de reală pe cât este de imaginară. Cele două lumi au devenit scial egale ca influență. Tocmai datorită tehnologiei, tranziția fluidă și geometric inexactă a celor două componente, realul și imaginarul, face din net-activistul principală și perfectă unealtă a baricadei. Genocidul ideilor, pe care l-a practicat în virtual și care l-a format, poate fi pus în practică în lumea reală. Acum și imediat. Învingătorul în virtual își dorește confirmarea victoriei în real.

Cosmonautii știu de ce se tem de vidul cosmic mai rău ca de orice altceva. Pentru că realitatea lor fragilă, aflată într-o capsulă microscopică comparativ cu imensitatea reală a vidului exterior, poate fi distrusă într-o clipă. Virtual sau nu, lumpen net-activistul a ridicat baricade la Paris. România nu este departe. Nici în real, nici în virtual.

Autor: H.D. Hartmann

Sursa: Defenseromania

Despre autor

contribuitor

Adauga comentariu

Adauga un comentariu