Pe 11 decembrie sunt alegerile parlamentare. Au apărut deja afișe și propaganda curge în valuri la televiziunile de știri. Se prezintă programe, platforme, fețe noi, tineri școliți afară, tot ce au mai bun și mai frumos partidele de pe la noi. Ce nu spune nimeni, nici la televizor nici în presa liberă și curată, este că alegerile noastre nu contează. Pe 8 noiembrie au loc alegerile prezidențiale în SUA. Acolo trebuie să ne uităm. În funcție de acele alegeri vedem ce se întâmplă și la noi.
La fel ca noi, sunt o mulțime de state care așteaptă alegerile din State. În Franța urmează alegeri prezidențiale, iar Sarkozy, dincolo de problemele cu justiția, pare a fi în pole-position pentru un nou mandat la conducerea Franței, ba chiar dorește să acorde Marii Britanii șansa de a renunța la Brexit. Nici Germania nu e indiferentă la alegerile din SUA. În Germania vor avea loc alegeri parlamentare, iar Merkel nu o duce prea bine, mai ales după valurile de imigranți și atacurile teroriste. Puțin timp până la alegeri a rămas și în Ungaria și Serbia, unde vin prezidențialele, în Olanda unde urmează alegeri generale și în Cehia vor avea loc alegeri parlamentare.
Austriecii așteaptă practic alegerile din SUA ca să poată organiza și ei turul doi la prezindențiale după, ca să nu greșească când aleg. În Italia, Renzi, deși la putere, nu are un guvern foarte stabil și propunerea de referndum, chiar dacă cerută de populație, nu poate fi acceptată așa ușor de toată lumea. Referndumul dorit de Renzi vizează simplificarea procesului legislativ și asigurarea unei stabilități mai mari, într-un stat cu 60 de guverne din 1946 până acum. Dar și referendumul italienilor depinde tot de alegerile din SUA.
Acum, analizând întreaga imagine, este clar că lupta dintre Trump și Clinton nu este doar despre SUA, așa cum poate eram tentați să credem. Și mai ales, trebuie să înțelegem că alegerile din România nu se joacă pe 11 decembrie, ele se joacă la Washington, au loc pe 8 noiembrie și românii nu au dreptul să voteze.
Lupta dintre Clinton și Trump nu este depre SUA, este fix ca în filmele siropoase de la Hollywood, este despre ”soarta întregii lumi”. Dacă Hillary Clinton ajunge președinte, politica SUA, care dictează politica întregii Europe, va fi una conflictuală, atât cu Rusia cât și cu China. Vom vedea o continuare a mișcărilor din Orientul Mijlociu și o goană după teroriști și petrol. Va continua amestecul SUA în politica externă europeană, iar corporațiile americane vor avea, pentru încă patru ani, undă verde.
O victorie a lui Trump nu va aduce primăvara în lume, Trump nefiind nici pe departe un Mesia, dar va încerca o poziționare a SUA mult mai domestică, fără să folosească armata ca ambasador și ambasadele ca agenți de influență.
La mai puțin de două săptămâni până alegerile din SUA, conform sondajelor, Trump conduce cu două-trei procente, practic este în marja de eroare, cei doi candidați fiind foarte apropiați. Pentru că establishment-ul american nu poate accepta o victorie a lui Trump, deci nu poate lăsa alegerile în mâinile nesigure ale americanilor de rând, este de așteptat un eveniment de tip ”lebădă neagră”.
Un ”game-changer” care să dinamiteze imaginea lui Trump (pentru că Hillary nu poate crește) și acesta să piardă alegerile. Cel mai probabil va fi o problemă de politică externă, poate un conflict diplomatic cu Rusia care să-i unească pe americani împortiva lui Trump.
În concluzie, alegerile sunt pe 8 noiembrie, dar noi le vedem la televizor. O victorie a lui Clinton pentru noi înseamnă 4 ani de guvern Cioloș iar o victorie a lui Trump echivalează cu o șansă la alegeri corecte.
Autor: Alexandru David
Daca in trecut se spunea ca nu conteaza cine si cum voteaza , conteaza cine numara voturile, in zilele noastre nu mai conteaza nici cine si cu cine voteaza si nici cine numara voturile, CONTEAZA CINE ANUNTA REZULTATELE.
D-le David, o victorie a lui Trump inseamna cumva ca Romania o sa-l aiba prim-ministru pe Vadim Tudor? Nu crezi ca alegerile din SUA sunt un lucru prea mare pentru mintea ta, a mea si altora ca noi, care nu stim cum se face o strada, un drum, o autostrada etc.
Din nefericire , aveti dreptate. Ceea ce fac yankeii acum – “armata ca ambasador și ambasadele ca agenți de influență”- au facut rusii in anii obsedantului deceniu .