Politică

VIITORUL CONTRIBUABILILOR

Zi de zi si seara de seara, analistii de pe “sticla” ne vorbesc despre importanta investitiilor pentru relansarea economiei. Aspectul ca restructurarea din temelii a economiei ar fi un proces mult mai important decat pomparea de bani intr-o economie malformata, de obicei, nu este luat in calcul de acesti “specialisti”. Intr-un aspect insa, au perfecta dreptate. Orice reforma fundamentala a economiei nationale implica investitii masive. Una dintre problemele cu care ne confruntam astazi consta in faptul ca nu exista finantatori care pot fi convinsi sa investeasca intr-un program de relansare economica nationala.

Cu cateva zile in urma, Ministerul Finantelor Publice a reusit sa vanda doar o treime din certificatele de trezorerie in cadrul unei licitatii in care bancile prezente pe piata locala au cerut de la MFP randamente substantial mai mari decat nivelul de 10% pe care echipa inginerului Pogea l-a considerat acceptabil. Este clar si limpede ca un program de reindustrializare si reorientare spre competitivitate a economiei nationale nu poate fi demarat in conditiile in care costul de finantare al guvernului este mai mare de 10%.

O alta posibila sursa de finantare ar fi FMI si alte organizatii financiare supranationale. Costurile de finantare pe care le practica aceste organizatii sunt substantial mai mici decat cele specifice finantarii obtinute in piata de capital, insa exista o serie intreaga de aspecte neplacute asociate unui imprumut de la organizatii de acest gen. Cu cat creste valoarea imprumutului, cu atat mai mult levier are FMI in procesul de negociere a politicilor economice si sociale. Tara noastra a obtinut un credit atat de mare incat FMI, de facto, are posibilitatea sa impuna orice politica economica sau sociala pe care o doreste. Consecintele acestei situatii nefericite, in care inclusiv plata pensiilor si salariilor depinde de bunavointa expertilor Fondului, se vor vedea mai tarziu. Din punctul nostru de vedere, sansele ca vreo organizatie financiara supranationala sa organizeze cu buna credinta finantarea unui program masiv de reindustrializare si crestere a competitivitatii economiei nationale sunt foarte aproape de zero. Aceasta opinie este motivata de urmatorii factori:
1. Romania deja a obtinut un imprumut masiv de la FMI si, momentan, banii Fondului sunt directionati pentru acoperirea gaurilor din bugetul de stat, fapt care va reduce drastic orice interes al Fondului pentru cresterea volumului de finantare.
2. Resursele FMI sunt pe terminate, Fondul fiind fortat sa vanda o mare parte din rezerva de aur pe care o detine pentru a face rost de lichiditati. Cel mai probabil, penuria de lichiditati va dura o perioada indelungata, iar finantarea restructurarii economiei noastre nu va fi pe lista de prioritati a Fondului, care va fi preocupat in principal de asistenta tarilor ce se apropie de faliment national. Cu un grad mare de probabilitate, printre aceste tari va fi si Romania, dar banii care vor fi obtinuti de la FMI, in acest caz, nu vor fi utilizabili pentru investitii, ci doar pentru acoperirea gaurilor din bugetul de stat.

Cea mai eficienta si stabila sursa de finantare a economiei nationale a fost si ramane comunitatea de capsunari care asigura injectii periodice de capital si sustine consumul intern. In perioada de aparenta prosperitate economica, statul nu a reusit sa gaseasca o modalitate de a directiona banii capsunarilor spre investitii in economia productiva, de exemplu prin stimularea investitiilor in piata de capital si incurajarea listarii companiilor pe Bursa de Valori de la Bucuresti. In consecinta, banii capsunarilor (de ordinul miliardelor de Euro) au fost investiti in consum si in imobiliare. In perioada urmatoare, fluxurile valutare generate de capsunari nu vor ajunge la nivelele anterioare crizei si guvernul nu va putea miza pe atragerea acestor bani pentru finantarea restructurarii economiei.

Sursa de ultim resort la care va apela guvernul de orice culoare politica va fi contribuabilul. Indiferent daca va exista sau nu un program coerent de relansare a economiei sau daca acest “program” va fi alcatuit doar din vorbe goale, contribuabilul va avea de platit. In “nota de plata” a contribuabililor vor fi incluse: datoriile la FMI, banii de campanie a castigatorului cursei prezidentiale si banii de relansare a economiei sau de sponsorizare a grupurilor de interese politice (depinde daca vom avea o alta clasa politica sau nu). Marea intrebare este: contribuabilii mai au forta financiara sa suporte o astfel de presiune? Din punctul nostru de vedere, raspunsul este NU.

sursa: cronicaromana.ro

Abonează-te la newsletter