Biserica Catolică reprezintă o forță financiară și confesională, numărul romano-catolicilor fiind estimat la 1,2 miliarde de oameni. Suveranul Pontif a jucat mereu un rol major la nivel mondial, fie că a fost vorba de chestiuni economice sau militare, influența exercitată de Vatican a fost un factor important. Această influență a început să scadă însă odată cu decesul Papei Ioan Paul II-lea, iar venirea pe scaunul pontifical a lui Benedict al XVI-lea, în 2015, a continuat acest proces. Papa Benedict a fost receptat de către mase ca fiind bătrân (78 de ani) și fără priză la public, a fost văzut ca o soluție temporară, ceea ce a și fost, acesta abdicând în anul 2013 din cauza stării de sănătate.
Papei Benedict i-a urmat Papa Francisc, actualul Suveran Pontif, primul papă din America de Sud și primul papă iezuit. Încă de la urcarea pe tronul papal, Papa Francisc a vorbit despre problemele Bisericii Catolice și despre reforme. Acesta a înțeles că trebuie să facă niște schimbări majore față de predecesorul său, iar prima decizie a fost să angajeze un PR-ist.
Biserica Catolică în era PR-ului
Se vorbește tot mai mult de faptul că Biserica Catolică pierde teren în fața altor culte, că religia în general este tot mai puțin apreciată și că tehnologia l-a înlocuit pe Dumnezeu. Ultimul sondaj pe acestă temă, realizat de Gallup International[1], în aprilie anul curent ne arată niște rezultate spectaculoase:
Cel mai probabil acest gen de sondaj este făcut periodic de Biserica Catoliă, iar rezultatele nu sunt o noutate. Astfel, venirea unui lider carismatic pe scaunul pontifical a coincis cu ofensiva Bisericii Catolice pentru reparerea unei imaginii pătate în ultima perioadă de scandaluri sexuale și acuzații grave îndreptate către Banca Vaticanului. Papa Francisc a îmbrățișat rapid rețelele social media (are 20 de milioane de followeri pe Twitter) și încearcă să aibă o cât mai bună comunicare cu generația tânără. Anul 2015 a dus PR-ul practicat de Biserica Catolică la un nou nivel: Papa Francisc a lansat echipe de fotbal la Vatican, se fotografiază cu vedete din lumea sportului și a promis să boteze personal viitorul bebeluș al unei fete ce a refuzat să avorteze la presiunile partenerului. Pe lângă aceste campanii de promovare, actualul Pontif a sugerat că ”ateii pot fi salvați”[2] și că nu judecă catolicii gay[3]. Aceste declarații sunt, fără doar și poate, politically correct, dar ele nu se integrează în doctrina romano-catolică, iar unul dintre purtătorii de cuvânt ai Vaticanul, Thomas Rosica, a ținut să-l contrazică pe cel ce este infailibil: “Cei care resping Biserica nu pot fi salvati”[4]. Pe lângă aceste „mici” dispute doctrinare care atrag atenția opiniei publice asupra Bisericii Catolice și care îl poziționează pe Papa Francisc ca un personaj deschis și tolerant, noul Suvern Pontiv abordează, mai nou, subiecte cu un puternic caracter geopolitic.
Al 266 Pontif și geopolitica
Incursiunea Suveranului Pontif în și așa agitata politică internațională a început cu denunțarea masacrului comis de Imperiul Otoman împotriva armenilor în 1915, numindu-l ”primul genocid al secolului XX”. Aceste declarații au dus la o puternică reacție din partea Turciei, iar Germania și organismele europene au adoptat poziția Vaticanului, ceea ce a dus la răcirea și mai intensă a relațiilor dintre Uniunea Europeană și fostul Imperiul Otoman.
Acțiunile Papei au continuat cu primirea în vizită oficială la Vatican a lui Raul Castro, liderul comunist al Cubei și cu anunțarea unei vizite în Cuba. Acest gest al Papei a fost foarte bine primit de opinia publică, mai ales după reluarea relațiilor dintre SUA și Cuba.
În schimb, cea mai nouă decizie a Sfântului Scaun în ceea ce privește politica internațională este recunoașterea Palestinei și primirea la Vatican a liderului Autorităţii Palestiniene Mahmoud Abbas, ceea ce duce, inevitabil, la un nou conflict diplomatic cu Israelul.
Fără a judeca justețea decizilor luate de Vatican în chestiuni de politică internațională, este evident că aceste teme sunt și un bun prilej de publicitate pentru Biserica Catolică și pentru Suveranul Pontif. Fie că vorbim de Armenia, Cuba sau Palestina, toate cele trei exemple pot crea empatie în mentalul colectiv și deci o imagine de lider tolerant și vizionar pentru Papa Francisc. Deciziile actualei conducerii a Bisericii Catolice par a fi focusate pe promovarea cultului romano-catolic ca unul deschis și foarte atractiv pentru persoanele care, în mod normal, nu sunt foarte interesate de religie. În termeni de PR, Biserica Catolică își extinde baza de clienți.
[1] http://www.washingtonpost.com/blogs/worldviews/wp/2015/04/14/map-these-are-the-worlds-least-religious-countries/
[2] http://stiri.tvr.ro/papa-francisc–si-ateii-se-pot-mantui–daca-fac-fapte-bune_31085.html
[3] http://www.ziare.com/international/papa/papa-francisc-zguduie-biserica-catolica-o-noua-abordare-fata-de-copiii-homosexualilor-1275923
[4] http://stirileprotv.ro/stiri/international/vaticanul-il-contrazice-pe-papa-francisc-cei-care-resping-biserica-nu-pot-fi-salvati.html
Autor: Cristi Rosu
Cristi Roșu este masterand al Facultății de Filosofie, Universitatea din București, la specializarea Studii de dezvoltare internaţională şi etica relaţiilor internaţionale. Este interesat de teoria relațiilor internaționale, filosofia conflictului și teoria jocurilor.
Adauga comentariu