Vasile Astărăstoae: ”Cine răspunde pentru neimplementarea Directivei Europene, privind prezumția de nevinovăție?”

După 2 ani de anchete, după ce au fost blamați, după ce famiile lor au suferit, după ce au fost considerați „penali”, după ce organismele profesionale, care ar fi trebuit să le apere demnitatea, au tăcut mâlc, cei 77 de medici oncologi au aflat că dosarul lor a fost clasat. Au răsuflat ușurați. Am putea spune că totul e bine când se termină cu bine. Și totuși, am câteva întrebări:



1.De ce DNA, fără probe, pe suspiciuni nerezonabile, a comunicat publicului acuzațiile înainte de a le verifica? Nu era mai simplu mai întai să le verifice?!

2.Cine răspunde pentru suferința acestor medici? Cine răspunde pentru comunicatele DNA, care îi prezentau ca infractori? Cine răspunde pentru neimplementarea Directivei Europene, privind prezumția de nevinovăție? Cumva cei care se opun prin manifestații și luări de poziție sub pretextul că apără „independența justiției”? Cumva ziariștii înrolați? Nu, nu va răspunde nimeni.

Am fost printre puținii care și-au manifestat public, de la început, (cu riscurile aferente), îndoielile privind validitatea și soliditatea acelui dosar. Și acum mă bucur că am avut dreptate. Însă, sunt întristat de comentariile și injuriile de atunci ale unor „colegi” medici (și nu numai), foarte activi pe Facebook și mai puțin activi în profesie. Iată ce scriam acum 2 ani:

Nedumeriri

Unii prieteni m-au întrebat de ce nu am comentat cazul celor 77 de medici oncologi față de care DNA a început urmărirea penală. De regulă, nu comentez cazurile la cald, aștept precizările ulterioare pentru a nu greși. Așa am procedat și în această situație. Din păcate nu au apărut niciun fel de precizări și acum sunt obligat să îmi exprim câteva nedumeriri, plecând de la comunicatul DNA.

1.Medicii sunt acuzați că au încheiat contracte fictive de sponsorizare pentru a pleca în India împreună cu familiile. Sponsorizările pentru a participa la manifestări internaționale nu constituie o practică izolată și specifică numai pentru România. Lucrurile sunt foarte clare la nivel internațional. Acum 8 ani de zile, într-o conferință de presă pe care o țineam la București împreună cu Otmar Kloiber, secretar general al WMA (Asociația Mondială a Medicilor) și Konstantin Radziwill, pe atunci președinte al CPME (Comitetul Permanent al Medicilor Europeni), în prezent ministrul Sănătății în Polonia, o astfel de problemă a fost ridicată de un blogger. Prefer să dau în rezumat răspunsurile reprezentanților celor mai mari organizații medicale din lume: În toată lumea, participările la congrese sunt plătite fie de angajator, fie de o firmă de medicamente. Altfel, taxele fiind mari, medicii nu ar participa. Pe lângă programul științific, pentru însoțitori – toate marile congrese specifică și o categorie specială: însoțitorii – există un program turistic la care se pot înscrie și participanții. Singura obligație pe care o au atât sponsorii, cât și medicii este ca aceste sponsorizări să se facă transparent. Cu alte cuvinte, existența unor contracte de sponsorizare pentru a participa atât la congres, cât și la programul social-turistic, nu este o ilegalitate.

2.Comunicatul DNA spune că în schimbul sponsorizării, medicii ar fi fost determinați să prescrie medicamentele produse de firma sponsor. Dacă acest lucru ar fi avut loc, da, ar fi vorba de o faptă ilicită. Însă, aici am mari rezerve. În oncologie există programul național, decontat de Casa de Asigurari, care are niște limitări foarte drastice. Pentru fiecare formă de cancer există un protocol național și medicii sunt obligați să-l respecte, altfel Casa de Asigurări nu decontează. Fiecare pacient intră în programul național pe baza unui dosar medical evaluat de comisia de oncologie a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, comisie care stabilește și protocolul de tratament. Medicii nu pot prescrie cum vor și deci nu pot favoriza o firmă decât dacă pacientul acceptă să plătească din buzunar (lucru extrem de rar pentru că medicamentele oncologice sunt foarte scumpe). Cu alte cuvinte, alegațiile potrivit cărora sănătatea și viața pacienților a fost pusă în pericol, sunt simple alegații pentru că tratamentul prescris era conform protocolului de tratament adecvat formei de cancer pe care o aveau.

3.Comunicatul DNA precizează că era vorba de o firmă de medicamente generice. Medicamentele generice sunt opțiuni terapeutice echivalente ale produselor farmaceutice originale ale căror brevete au expirat. Sunt la fel de eficente ca originalele, dar mult mai ieftine pentru că nu includ în preț și amortizarea costurilor cu cercetarea. Organizația Mondială a Sănătății recomandă și încurajează utilizarea genericelor. Dacă medicii au recomandat potrivit protocolului genericele firmei respective și nu originalele altei firme, au făcut economii masive Casei de Asigurări, au permis să intre în program mai mulți bolnavi și ar trebui premiați și nu condamnați.

4.DNA reproșează faptul că medicii și-au primit diplomele de participare după congres prin poștă. Diplomele de paticipare sunt necesare medicului pentru a face dovada în fața organismului profesional – în speță Colegiul Medicilor – că a efectuat orele de educație medicală continuă. Ele sunt eliberate de organizatori la sfârșitul congresului sau oricând după congres la solicitarea medicului. Dacă medicul nu cere, niciodată. Personal eu nu ridic diplomele de participare la congrese pentru că îmi fac orele de educație continuă solicitate de Colegiul Medicilor (200 ore de EMC în 5 ani de zile) prin articole, carți, etc.

În aceste condiţii, până când aceste nedumeriri ale mele nu primesc răspuns, nu pot să îi condamn pe cei 77 de medici oncologi la care, așa cum specifică și comunicatul DNA, acționează prezumția de nevinovăție. Cu atât mai mult cu cât la numărul mare de pacienți și numărul mic de medici oncologi – în 2013 existau 143 medici specialiști și 112 medici rezidenţi – pentru efortul pe care aceștia îl fac, merită recunoștință.

P.S.: Într-un interviu, doamna Laura Codruța Kövesi a apreciat, ținând cont de o experiență personală, că medicii români sunt foarte bine pregătiți profesional, dar că pot fi corupți prin sponsorizări. A dat și o soluţie: să se interzică sponsorizările, dar statul să acopere aceste cheltuieli de pregătire profesională. Frumos în teorie, foarte greu în practică. Și în prezent Codul Muncii prevede ca angajatorul poate acoperi cheltuielile cu pregătirea profesională, dar medicii nu numai că nu au beneficiat de aceste prevederi, mai mult își iau concediu de odihnă sau fără plată pentru a participa la diferite manifestări științifice. Și nici nu pot să condamn spitalele că nu suportă aceste cheltuieli pentru că atunci când ai bugetul pe care îl ai – să nu uităm ca alocația de hrană pentru un pacient este de 7 lei pe zi (prețul a jumătate de pachet de țigări) – iar costul unui congres pentru un medic este de aproximativ 1.000 de Euro, ar părea chiar imoral să faci aceste plăți.

Autor: Vasile Astărăstoae

Sursa: Vasile Astărăstoae