Vă place cum își doresc cu patimă să-și ia țara înapoi?

Se vorbește mult zilele acestea despre moțiunea de cenzură. Dincolo de interesul acordat deznodămîntului: trece? nu trece? cade? nu cade?, o întrebare și mai interesantă bîntuie creierele celor preocupați de mecanismele luptei politice din România.

De ce au nevoie, dom’le, ăștia de la PNL să vină la guvernare?

Calculul hîrtiei arată că rațional ar fi să-și țină caii și să mai aștepte un pic.

Într-un an de zile mare lucru nu poți face, ba chiar poți mai degrabă strica. Mai ales dacă te chinui să pui laolaltă diverse interese divergente pentru a realiza un guvern de coaliție, lucru inevitabil cu oastea de strînsură pe care au adunat-o pentru a trece moțiunea de cenzură.

Doar faci negocieri, numești oameni pe funcții, motiv de ceartă și scandal și spălat rufe în public, belești ce e de belit din zona celor numiți anterior de adversarii politici. De-abia după aia, după trei patru, poate chiar șase luni, te apuci cu adevărat de treabă.

În ritmul ăsta mari rezultate nu poți obține. Și atunci singurul efect politic e să încasezi în plin în freză critica pe deplin meritată că nu ai făcut nimic – vestita acuză a “guvernului zero”. Astfel, de fapt, mai degrabă îți ajuți adversarii politici să-și revină pînă la parlamentarele din 2020.

Exemplu catastrofalului guvern Cioloș, care prin contraperformanța sa reușit să revigoreze PSD-ul și să-l ajute să obțină în 2016 un scor istoric, este cît se poate de relevant.

Atunci, conform acestei logici de bun simț, de ce naiba totuși își doresc liberalii cu atîta ardoare să vină la putere? Asta nu-i ajută cine știe ce la prezidențiale, că alea oricum sînt ca și cîștigate deja de Iohannis. Ba mai mult, riscă să afecteze rezultatul alegerilor locale și mai apoi pe al celor parlamentare.

Ei bine, în asta constă cel mai probabil explicația.

Liberalii – adică de fapt Iohannis și civilii deosebiți din spatele său – nu au alt motiv plauzibil de a veni la guvernare intempestiv, cît mai repede, decît pentru a schimba regulile jocului privind alegerile locale.

Dacă localele sînt în mai anul viitor și dacă Legea Electorală nu-ți permite să aduci modificări regulilor de vot în ultimele șase luni înaintea alegerilor, doar așa se explică graba. Trebuie schimbată Legea Electorală înainte de șase luni. Adică acum, musai, repede, pînă pe 20 noiembrie, cînd se împlinește fatidicul termen de șase luni.

Legea nu o poți schimba așa de repede decît prin Ordonanță de Urgență, mai ales că nu prea au majoritate în Parlament. Pentru a da Ordonanță de Urgență, trebuie să pui mîna pe Guvern. Repede. Deci să venim la guvernare înainte de 20 noiembrie, pentru a da OUG-ul.

Care OUG? Cum care OUG? Singurul OUG care contează cu adevărat. OUG-ul de aur.

Ordonanța de Urgență prin care se pot modifica alegerile locale dintr-un tur în două tururi. În așa fel încît să smulgi primarii PSD din cît mai multe localități.

În momentul de față, PSD ține cu dinții de alegerile locale într-un singur tur pentru că istoria electorală post-decembristă arată că de regulă candidatul pesedist obține scorul cel mai bun în primul tur, dar în turul al doilea toți se aliază împotriva sa.

Drept pentru care PNL și USR și Iohannis și toți civilii din preajma lor doresc cu disperare să schimbe regulile jocului, pentru a porni tăvălugul domino-ului care să dărîme cu adevărat PSD-ul.

Dacă se fac alegeri în două tururi, PSD va fi dezrădăcinat din comunitățile locale, acolo unde își are puterea cu adevărat. Va pierde mulți primari. Pierderea multor primari va slăbi semnificativ PSD la alegerile parlamentare din toamna lui 2020.

Gata. Punct ochit. Punct lovit. Ce-și doresc băieții cu adevărat. După multe zbateri, Securitatea ar reuși astfel să-și adjudece în cele din urmă marele trofeu mult rîvnit, după care aleargă de 30 de ani încoace: capul Partidului, singurul bizon politic care încă nu ascultă pe deplin de ea.

Cu celelalte partide i-a mers mai ușor. PSD însă s-a dovedit singura nucă tare, prea greu de spart chiar și pentru dinții de oțel ai sistemicilor dornici de puterea absolută.

După ce a tăvălit cu ușurință PNȚ-CD și după ce a reușit să penetreze iremediabil PNL-ul, PSD rămăsese totuși singurul partid puternic care crea probleme de autonomie Securității. Oricît ar fi infiltrat partidul, acesta rezista asediului și avea tupeul să gîndească în continuare cu capul său politic, nu întocmai și la timp.

Schimbarea alegerilor locale în două tururi ar reuși performanța de a domestici în cele din urmă și PSD-ul. Pierde localele. Deci pierde parlamentarele. Deci va fi adus în 12%-15%, de unde e mult mai ușor să fie tranșat pe îndelete, măcelărește și militărește, pas cu pas, să-l facă așchii și bucățele.

Visul de treizeci de ani al tuturor sistemicilor din România. În necontenita, înfricoșata luptă dintre Partid și Securitate, în cele din urmă Securitatea ar da șah mat Partidului.

Doar așa se explică aparentul sacrificiu pe care tabăra anti-PSD: Iohannis, PNL, toți civilii necesari, este dispusă să și-l asume prin venirea hodoronc-tronc la guvernare cu doar un an înainte de alegerile parlamentare.

Nu contează bulibășeala care se va crea. Nu contează prețul politic plătit. Premiul e prea important. Vai, ce victorie se întrezărește dacă vor ajunge la guvernare și vor da OUG-ul ăla de aur înainte de 20 noiembrie.