În ultima perioadă suntem cu toţii afectaţi de toată ura televizată (cei care nu au renunţat încă la televizor) şi scrisă din ziare sau mediul virtual. Înainte, răposatul Ceauşescu televiza şi dădea spre scris numai dragoste pentru ţară şi pentru conducerea ei.
Atunci, visul era “libertatea”, acum suntem “liberi” dar într-o depresie şi-o hibernare oribilă, parcă ne-a îngheţat raţiunea şi spiritul critic. Am rămas cu un gol în suflet care fost umplut cu paradigma fericirii consumeriste (adică un gol şi mai mare, invidia).
Avem impresia că umplem golul cu ce nu puteam avea înainte, cu produse vestimentare, mâncare, băutură fină, ţigări. Dar acum sunt atâtea lucruri, le-am vrea pe toate, iar când nu ne permitem, intrăm în depresie, şi dacă ne permitem devenim dependenţi de nişte produse cu o calitate execrabilă, făcute să ţină puţin, de care nu avem de fapt nevoie.
Am fost de curând în “Unirea Shopping Center” (sună mai bine magazinul Unirii) şi m-am supărat când am realizat că toate produsele de îmbrăcăminte sunt la fel de proaste, fibre plastice vopsite care îţi irită pielea şi nu-ţi ţin de cald. Chiar şi designul de la mai multe magazine se asemăna izbitor, singura diferenţa era de marketing şi preţ.
Am ajuns la concluzia că de la an la an, produsele pe care le cumpărăm sunt din ce în ce mai slabe şi mai scumpe. Mă întreb dacă este doar o întâmplare că multe electronice sau gadgeturi (lăsând la o parte că mereu apar modele noi cu funcţii noi pe care trebuie să le cumpărăm) se strică fix atunci când ies din garanţie. Aşadar sentimentul de fericire pe care îl avem când cumpărăm ceva este anulat instant de o depresie covârşitoare atunci când se strică său apare un model nou, mult mai scump.
Singurul câştig pe care îl văd este la producători şi la mediatori (vânzători), nicidecum la consumatori. Consumatorii devin consumaţi de produsele cumpărate. În loc producătorii să investească în calitate, investesc în reclamă, marketing, manipulare emoţională şi aşa zisă inovaţie a noului produs, cel puţin la noi, muritorii de rând din Europa de Est, pentru că în Vest ştiţi şi voi că situaţia este diferită un pic (calitatea produselor este superioară, nu cu mult dar este..).
Din păcate şi în occident calitatea începe să fie pe ultimul loc şi noutatea pe primul iar cel mai bun exemplu este Germania. Dacă până acuma Germania era pentru noi un etalon, calitatea maşinilor nemţeşti e în plină decădere.
Acum sunt la modă motoarele japoneze, pentru că sunt fiabile şi durabile (am o japoneză, ştiu despre ce vorbesc).
Toată producţia s-a mutat în Asia, bătrânul continent European este mult prea evoluat să producă cu propria mână de muncă, e mai comodă din punct de vedere economic producţia în Asia. Nici o problemă, trebuie să mănânce şi asiaticii ceva, că sunt mai mulţi ca noi şi au mai multe guri de hrănit şi muncesc fără să protesteze, că europeanul găseşte el ceva de făcut, face bişniţă pe bursă şi tot îşi câştigă pâinea. Dar de mult timp europeanul, nici chiar românul nu mai luptă doar ca să-şi câştige pâinea, el de fapt se consumă să-şi câştige confortul şi mai apoi luxul, chiar dacă asta înseamnă să-i ia pâinea de la gura altuia. Într-adevăr exagerez şi caricaturizez o societate care poate că nu este aşa, dar uneori aşa o percep.
Autor: Adrian Stancium
Adauga comentariu