Analizați cu atenție aceste intrebări din titlu și veți constata că, tot ceea ce democrațiile evoluate contrapun puterii pentru a o ține în frâu, pentru a evita deviațiile spre totalitarism, la noi a fost anihilat. Nu mai avem sindicate, nu mai avem societate civilă; intelectualitatea, care în lumile – model se situează în general pe stânga și, cu predilecție, în opoziție, aici în România și-a ranforsat o huntă stipendiată de putere prin care încurajează totalitarismul și înăbușă încă din fașă orice protest al românului statistic. Pe scurt, leului social i s-au scos caninii, i s-au smuls ghearele și este plimbat la ocazii în lesă și bălăbănindu-se, doar pentru a se arăta că încă mai există, că meciul câștigat veșnic de putere cu poporul său are încă arbitru.
Metoda folosită, pe cât de simplă și eficientă pe atât de abuzivă, are un slogan pur băsescian: „cine mi se opune, la pușcărie”!
Am văzut-o aplicată triumfal în ultimii 10 ani și cu adversarii politici (Năstase, Voiculescu, …) și cu cei instituționali ( parlament, administrații locale, …) dar și cu cei sociali (lideri de sindicat, formatori de opinie nealiniați, …) care ar avea capacitatea să scoată masele în stradă în caz de derapaje ale puterii spre autoritarism.
Excepționala găselniță a lui Băsescu, în dementul lui proces de a-și subjuga poporul și a putea conduce discreționar țara, a fost pretextul folosit: lupta anticorupție. Îți trebuie un cinism diabolic, un tupeu de mare blufeur și un dispreț caligulian față de turma ta, ca să te declari tocmai tu, coruptul corupților, mafiotul mafioților, dijmarul tuturor hoțiilor din bugetul de stat, părintele și protectorul acestei lupte. Și nu doar atât, ci și să-ți construiești, în numele ei, o armată de instituții pervertite, înarmate la vârf cu yesmeni, cu uneltele perfect adaptate amputărilor fără de lege și fără anestezie pe care le pui la cale.
Primii seduși de pretextul lui Băsescu pentru asaltul său descreierat au fost comozii și superficialii reprezentanți ai marilor cancelarii. Nu doar că i-au dat mână liberă pentru safari-ul pus la cale în jungla numită România dar i-au asigurat și spatele pentru eventuale nedorite incidente de parcurs. Dar la fel de seduși au fost și liderii – unealtă folosiți pe plan local pentru a-i pune planul în aplicare. S-au trezit peste noapte cu puteri demonice, gata să le permită satisfacerea instinctelor lor de brute.
Astfel a început măcelărirea indezirabililor. Și nu doar a acelora ce încălcaseră legea și deveniseră un flagel (deci își binemeritau soarta) ci și a acelora ce deranjau legal instăpânirea noii și nedemocraticei camarile.
Astfel au dispărut marile sindicate, liderii bătăioși, mitingurile de protest organizate de aceștia cu susținerea societății civile, sula din coastele preaputernicilor guvernanți.
Președintele Iohannis a întors în Parlament noul Cod Fiscal. Care prevede, printre alte multe măsuri de relaxare și de încurajare a întreprinzătorilor din România, readucerea TVA la 19%.
Unde sunt sindicatele, să sară ca arse la o așa frână pusă dezvoltării celor pe care îi reprezintă? Sunt în formol.
Dar asociațiile profesionale? În hibernare, cu liderii lor de mucava, cu tot, foarte grijulii să nu intre la apă și să li se fleșcăiască bunătate de celuloză.
Dar experții economici, de la publicațiile de specialitate ori din instituții de proces și sinteză? Foarte atenți la ce li se șoptește în cască și deloc interesați să-l contrarieze pe imprevizibilul teuton din dealul Cotrocenilor.
O adâncă tăcere s-a instaurat peste toate răsuflătorile acestui vulcan, încă ne mort, care este poporul român. Cineva a înfundat cu câlții fricii și ai forței brute gurile de respirație ale mulțimii, mizând pe faptul că înainte de a se atinge presiunea de explozie va fi inregistrat decesul.
Cine să fie atentatorul? Cine să pună dorința sa nesăbuită de dominare mai presus de viața societății pe care ar trebui să o servească?
Nu e greu de înțeles!
Câinele de pază s-a transformat în monstru. A fost de ajuns să se lase îmbrățișat, sărutat, îmbăloșat, de funestul lui mentor, de turbatul lui dresor, pentru ca rabia să-l invadeze și să-l nenorocească.
Forța sistemului de a sufoca orice respirație ce nu-i convine, orice gest de eliberare, de independență, de autodeterminare, pare în aceste zile copleșitoare. Iar determinarea, fanatică.
Traian Băsescu nu mai e președinte dar radioactivitatea mandatelor sale otrăvește în continuare țara. Iar cel chemat să-l înlocuiască și să îndrepte răul făcut, parcă mai mult îl adâncește.
În loc să pună cu botul pe labe dulăul dezlănțuit care, în numele luptei anticorupție, distruge totul în jur, instituții, vitalitate socială, speranță, Klaus Iohannis refuză revenirea la un TVA decent ca nu cumva poporul să ia o gură de oxigen și să se trezească.
De aceea mă întreb: a mai rămas cineva sau ceva, în înalta noastră politică dâmbovițeană, care să reprezinte cetățeanul obișnuit?
Pe mine, în acest moment, nu mă mai reprezintă nimeni. Dar pe dumneavoastră?
Sursa: Contele de Saint Germain
Base are, indiscutabil, bubele lui.
Dar, ca il faci vinovat de serviciu, asta e cam milt.
Te deranjeaza anchetele si arestarile?
Nu si pe noi.
Baietii arestati s-au dovedit niste borfasi ordinari si mediocri. Erau atat de siguri ca nu ii deranjeaza nimeni…
Nu cunosc vreun caz cu nevinovati.
Oricum nu se recupereaza nimic.
Putin bau-bau.
Iti dau dreptate: coincidenta face sa pice inamicii, nu exclusiv, dar majoritar.
Sa se preteze ca romanul la luat …mUE nu exista alt popor pe lume. E tot ce si-ar putea dori niste baieti destepti. Interni si internationali. Cand ne vad atat de tradatori, de lashi, de dezinteresati, prosti sa fie sa nu ne beleasca. De vii inca si tot nu ar fi destul.