Nu despre cea geografica e vorba, ci despre cea a puterii. Cea a carei configuratie umana, la nivel european, se va stabili in urmatoarele zile, prefigurand o serie de schimbari extrem de importante in relatiile institutionale ale UE. La Bruxelles nu stie nimeni sa raspunda. La Bucuresti pare-se nici atat, dezinteresul pentru tematicile europene si euro-atlantice fiind absolut si caracterizand intreaga campanie prezidentiala de pana acum.
Teoretic, ar fi trebuit ca toate canalele de influenta formale si informale de care dispune Romania, asta in cazul in care le mai are cumva functionale, sa fie concentrate pe miza enorma pe care o reprezinta nominalizarile ce se negociaza acum cu fervoare. Pe de o parte pentru posturile de comisari europeni, pe de alta pentru trioul Presedinte UE – Ministrul de Externe al UE si vice-presedinte al Comisiei Europene si Secretarul General al Consiliului. impreuna cu staff-ul tehnic de nivel inalt care va reprezenta Serviciul diplomatic european. Se fac jocuri grele, se impart pe nesimtite sfere de influenta, se ordoneaza piesele pentru marea partida de sah pe care Europa vrea s-o inceapa pe plan international.
Pentru noi toate astea nu exista. Bulversat, excitat si divizat de multiplele scandaluri zilnice, electoratul roman este indepartat constant de problemele esentiale tocmai pentru ca, la ele, responsabilii politici nici nu au si nici nu au stiut sa dea un raspuns adecvat. Prinsi in mrejele celei mai murdare si destructive campanii politice derulate in istoria fragilei si mereu incipientei noastre democratii, nu mai gasim loc pentru intrebarile care dor.
Si totusi, cine trebuie sa raspunda pentru pierderea enorma de statut si imagine inregistrata de Romania in jocurile europene? Cum se face ca, in ultimii ani, am discreditat ideea statului de drept in toate modurile imaginabile, de la scandalurile interceptarilor ilegale devenite moneda curenta si scoase la momentul oportun, de la implicarea acuzata sau prezumata a tuturor serviciilor de informatii in viata politica, la dinamitarea justitiei si atingerea unor recorduri absolute in scaderea nivelului de trai, somajului, degradarii cumplite a calitatii serviciilor de sanatate? Cine este vinovat si ar trebui sa raspunda pentru intrarea in ridicol a ideii europene a guvernarii in coalitie, dovedita imposibila prin explozibilul pus constant si cu buna stiinta in calea oricarei relatii normale intre Presedintie si adversarele sale continue, Parlamentul si Guvernul, exceptie fiind obedienta absoluta si monocolora a neluatului in seama Emil Boc?
Pentru asta nu exista raspunsuri. Nimeni nu vrea sa le dea cu toate ca ele sunt evidente. In loc de asta, avem o campanie de tip negativ in care singurul lucru limpede este nominalizarea dusmanului de clasa. Asta e din plin, anuntand ca exact asta vom avea si pe viitor, indiferent de castigatorul alegerilor: o distrugere la sange, totala, cat se poate de definitiva, a adversarului politic tratat ca un dusman personal. Altii se ocupa de politica si de viitorul bunastarii popoarelor lor. Noi gestionam ura si o alimentam, iarasi si iarasi, cu singurul produs national de calitate pe care l-am patentat cu o teribila inconstienta, adica fantomele trecutului, dosarele de cadre, dosarele de Securitate, parile, denunturile, tradarile.
Asa am ajuns, situatie unica pe harta puterii din Europa,
sa avem o clasa politica in care fiecare dintre Presedintii Romaniei are un dosar penal (trecut, in derulare sau in asteptare), fiecare prim-ministru a fost cel putin evocat in cazuri grave de coruptie, unde nenumarati ministri stau la coada la DNA, unde ziaristii devin tinte in momentul in care indraznesc sa vorbeasca. Atmosfera este sumbra si parca ne asteptam sa vedem ca urmeaza ceea odata, in anul 146 IH fusese razbunarea romanilor impotriva Cartaginei, daramandu-i zidurile si presarand sare pentru ca pe locul acela sa nu mai creasca vreodata nimic.
Suntem foarte aproape de un asemenea moment al razbunarilor exemplare. N-are nimic de-a face cu Europa, cu mentalitatea democratica. Dar cui sa-i pese cand, maine, deja e programat un alt scandal? Nu de asta are nevoie Europa din partea Romaniei. Dar oare noi avem nevoie de Europa sau ne cautam, in fine, Fanarul ambitiilor noastre ascunse dar nu mai putin reale?
Cristian UNTEANU
sursa: ziua.net
Adauga comentariu