Analize și opinii Extern Politică

Un spectru bântuie Europa: cel al unui război comercial cu China

Comisia Europeană a propus statelor membre UE să impună o taxă vamală asupra panourilor solare importate din China. Rațiunea unei asemenea decizii luate de oficialii de la Bruxelles: protejearea firmelor europene din domeniul asamblării de panouri solare. Din cauza crizei, dar și a «concurenței neloiale» făcute de chinezi (spun experţii de la Comisie), aceste companii europene sunt amenințate cu dispariția.

Peste 60% din exporturile chinezești de produse legate de captarea energiei solare (cifrate în 2012 la aproximativ 36 de miliarde de dolari) au avut ca destinație piața Uniunii Europene. În schimb, China a importat din UE materii prime pentru construirea panourilor solare în valoare de doar 7 miliarde de dolari.

Multe firme europene care produc şi ele panouri solare spun că s-a ajuns la situaţia în care chinezii sunt dispuşi să îşi vândă produsele chiar şi în pierdere, pentru a-şi fideliza consumatorii din UE. Principala companie însă care a depus plângere la Comisia Europeană împotriva exporturilor de panouri solare din China este SolarWorld AG, companie germană care este cotată la bursa de la Frankfurt.

Impunerea acestor taxe vamale este cea mai radicală măsură anti-dumping pe care Comisia Europeană s-a văzut obligată să o impună la presiunile unor state membre. Taxa vamală pentru panourile solare produse în China şi vândute în UE este pentru început de 11,8%. Ea ar putea să ajungă în timp la peste 40%.

Episodul impunerii de taxe pentru panourile solare importate din China nu este unul izolat. Litigiile comerciale între Uniunea Europeană şi China sporesc de la an la an. Produsele chinezești, care îi deranjează pe unii actori economici de pe piața unică europeană prin prețurile mici practicate, sunt cele din domeniul echipamentelor de telecomunicaţii, jucării, ustensile de uz casinic, dar și vesela din ceramică. Patronii americani şi europeni au denunţat cu mult timp în urmă pregătirea unui «tsunami» comercial declanşat de China. În ultimii ani, s-a vorbit de o aţa numită «invazie textilelor chinezeşti», de avalanşa de produse toxice, contrafăcute şi prea ieftine venite de la chinezi. Umilinţa în sfera diplomaţiei comerciale, suferită de UE, s-a simţit mai acut în primii ani ai crizei financiare. Disperate după lichidităţi, speriate să nu ajungă în starea de faliment, multe din statele membre UE s-au văzut nevoite să vândă investitorilor chineyi componente importante din economiile lor naţionale.

Mutarea Beijingului: şah la vinurile europene.

Beijing-ul a reacționat imediat. Autorităile chineze consideră că impunerea de drepturi vamale punitive exporturilor de panouri solare chinezești va provoca o gravă deterioarare a relațiilor comerciale cu UE. China a calificat decizia luată de Comisia Europeană drept «un recurs abuziv la măsuri protecționiste».

Chinezii au aşteptat mai întâi ca UE să lase loc unei runde de negocieri înainte de a se intra în logica unui conflict comercial deschis. Ministrul chinez al comerțului, Shen Danyang, a lansat chiar un mesaj de avertisment Bruxelles-ului: «Nu cred că este momentul ca Uniunea Europeană să pornească un război comercial cu China. Noi nu dorim așa ceva. Dar putem lua măsuri prin care să apărăm interesele noastre legitime». La rândul lor, preşedintele Franţei, Francois Hollande şi ministrul german al economiei, Philipp Roesler, au cerut Bruxelles-ului găsirea unei căi de compromis şi eventual organizarea de urgenţă a unui summit privind relaţiile economice UE-China. Cel care refuză cu încăpăţânare o asemenea soluţie de compromis este chiar Barroso însuşi. El a respins ideea organiyării unei runde de negocieri cu chineyii. În cădere liberă ca popularitate, criticat atât la stânga, cât şi la dreapta, pentru administrarea deyastruoasă a Uniunii Europene pe timpul crizei, Barroso crede că, adoptând o poziţie inflexibilă şi riscantă în ceea ce priveşte relaţiile comerciale UE-China, va reuşi să îşi atragă simpatia sferei patronale, şi chiar sindicale din Europa, pozând în salvatorul «produselor made in Europe». Acesta poate fi catalogat drept un nou pas greşit al Comisie condusă de Jose Manuel Barroso, cel care fusese în tinereţe admiratorul maoismului, dar care a devenit, iată, adversarul capitalismului chinez. Barroso a ignorat opinia a 15 state europene, printre care Germania (primul partener comercial al Chinei), Marea Britanie şi Franţa, care s-au pronunţat împotriva unei asemenea măsuri dure împotriva Chinei.

În urma semnalului dur al lui Barrso, Beijing-ul a contra-atacat azi, în spiritul unei legi a talionului aplicată în sfera comercială. Copiind comportamentul inflexibil al Comisiei Europene faţă de exporturile de panouri solare, autorităţile de la Beijing au declanşat şi ele o anchetă anti-dumping în privinţa importurilor de vinuri din UE. Măsura loveşte marile producătoare de vinuri europene: Franţa, Italia, Spania. Potrivit datelor oferite de Comisia Europeană, China importă vinuri pe piaţa ei internă în valoare de aproape 800 de milioane de euro. Impunerea unor taxe vamale pentru importurile de vinuri europene, va însemna o lovitură grea dată tocmai acelor ţări din sudul Europei, în special Spania, care sunt în recesiune şi încearcă din răsputeri să îşi reechilibreze balanţa de plăţi prin exporturi de produse tradiţionale. China Daily comenta astăzi că, în cazul în care Uniunea Europeană va continua să ignore interesele chinezilor, vor urma alte etpae ale războiului comercial, după logica «ochi pentru ochi, dinte pentru dinte», declanşată, potrivit Beijingului, la sediul Comisiei Europene.

Cât de mult depind economiile Europei de China?

Dacă firma care a depus plângere la Comisia Europeană, şi de la care a izbucnit conflictul panourilor solare, este una din Germania, nu trebuie trasă greşit concluzia că toate companiile germane salută impoyitarea exporturilor chinezeşti. Giganţi precum BASF, BMW sau Daimler, consideră măsura anti-dumping a Bruxelles-ului cât se poate de prost venită. Aceste mari companii germane sunt dependente de exporturile pe care le fac ele pe piaţa chineză (peste 30%). Un război comercial UE-China le-ar da lovitura de graţie, declanşând un lanţ de consecinţe financiare şi sociale.

Recent, doi analişti de la European Council of Foreign Affairs (H. Kundnani et J. Parello-Plesner. În studiul «Germania şi China – de ce contează pentru Europa relaţiile speciale cu chinezii) spuneau: «Când privesc spre Germania, chinezii văd două evoluţii pe termen lung: puterea din ce în ce mai mare a Germaniei în Europa, şi creşterea dependenţei Germaniei faţă de China».

Economştii estimează că deficitul comercial al UE faţă de China era cifrat la 122 milliarde de euros în 2012, şi că el va continua să crească. Cele care vor pierde în urma unui război comercial extins cu China vor fi anumite state membre UE care şi-au consolidat un flux de exporturi extrem de profitabil prentru ele. Pentru că ele au cedat şi din suveranitatea lor economică, iar Comisia Europeană are acum ultimul cuvânt în privinţa politicilor comerciale, vor trebui să suporte consecinţele unor măsuri absurde luate de eurocraţi.

autor: George Bogdan
sursa: cotidianul.ro

Abonează-te la newsletter